Decizia civilă nr. 1575/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1575/2013
Ședința publică de la 11 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. M. C. Judecător M. S.
G. V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F.
P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M.
împotriva sentinței civile nr. 474 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M., în contradictoriu cu reclamantul C. F. C. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 474 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M. a fost admisă cererea formulată de către reclamantul C.
F. C. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. a municipiului
B. M., D. G. a F. P. M., și A. F. pentru M. .
Au fost obligate pârâteșe să restituie reclamantului suma de 2.469 lei cu dobânda legală calculată conform art.3 alin.3 din O.G nr.9/2000 de la data de_ până la data de_, respectiv conform art. 3 alin. 2-4 din O.G. nr.13/2011 începând cu data de_ până restituirea integrală a sumei.
Au fost obligate pârâtele D. G. a F. P. M. și A.
F. pentru M. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Conform cărții de identitate a vehiculului depusă în copie la dosar reclamantul este proprietarul autoturismului marca Opel. Autovehiculul a fost înmatriculat pentru prima dată în Germania în anul 2006.
La data îndeplinirii procedurii de înmatriculare era în vigoare OUG nr.
50/2008, în conținutul anterior modificărilor aduse prin OUG nr. 117/2009.
Decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă de către A. F.
P. B. M. pentru înmatricularea autoturismului marca aflat în proprietatea reclamantului.
Prin această decizie s-a stabilit obligația de plată a taxei de poluare în cuantum de 2.469 lei, sumă pe care reclamantul a achitat-o cu chitanța seria TS6 nr. 4938350/_ .Potrivit art. 7 lit. g. din Ordinul nr. 1501/2006 reclamanta era obligată să depună dovada plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii, a căror înmatriculare se solicită ulterior datei de_ .
Reclamantul a solicitat Administrației finanțelor publice restituirea taxei de poluare ca fiind contrară normelor comunitare, așa cum reiese din cererea depusă la fila 8 din dosar .
Din analiza dispozițiilor legale care stabilesc condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare în vigoare la data la care s-a solicitat înmatricularea, se apreciază că norma de drept intern nu este conformă cu art. 110 TFUE.
Compatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu prevederile dreptului comunitar, în concret art. 110 TFUE, incident în cauză, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată de către Curte de Justiție a Uniunii Europene la data de 07 aprilie 2011 în cauza Tatu contra României care a statuat următoarele: "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";.
Nelegalitatea taxei de poluare reglementată de către OUG nr. 50/2008 ca fiind este contrară art. 110 TFUE, se impune a fi constatată de către instanță, prin prisma considerentelor care au fundamentat hotărârea Curții, independent de modificările legislative care au fost aduse ulterior, inclusiv pentru varianta în vigoare la data soluționării prezentei cereri. Instanța națională este nu numai competentă ci și obligată în temeiul art.148 din Constituția României să aplice cu prioritate dispozițiile cu caracter obligatoriu din TFUE în cazul în care se constată că reglementarea internă cuprinsă în OUG nr. 50/2008 este contară normelor comunitare.
Pe cale de consecință, instanța a dispus în temeiul art. 117 alin. (1) lit. d) Codul de procedură fiscală restituirea taxei de poluare întrucât este nelegală.
Inexistența temeiului legal pentru plata taxei de poluare și implicit pentru perceperea acestei sume de către organele fiscale justifică repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamantului prin privarea de folosința sumei de bani achitată cu acest titlu. Obligația reparării integrale a prejudiciului este fundamentată pe privarea plătitorului de către stat,prin autoritățile fiscale,de dreptul său de creanță corelativ obligației de restituire a sumei încasate nelegal,cu consecința încălcării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, în acest sens pronunțându-se și CEDO în jurisprudența creată prin aplicarea acestui articol (Cauzele D. geville c/a Franței și Fernandez -Molina Gonzales și alții c/a Spaniei). În aplicarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 Curtea a consacrat principiul restabilirii situației anterioare care în materia creanțelor bănești impune indemnizarea persoanei îndreptățite cu o sumă care să acopere nu numai deprecierea monedei naționale ci și beneficiul pe care îl putea obține cel puțin prin constituirea unui depozit bancar.
Dând eficiență principiului disponibilității instanța va admite și acest capăt de cerere prin acordarea dobânzii legale calculată potrivit art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 de la data producerii prejudiciului, mai exact de la data plății până la data abrogării acestui act normativ prin O.G nr.13/2011 iar ulterior acestui
moment în conformitate cu art.3 alin.2-4 din O.G nr.13/2011,capitolul I, care reglementează dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtelor care s-au opus admiterii cererii și argumentele expuse mai sus cu privire la nelegalitatea și ineficiența impunerii oricărei obligații de plată în sarcina administrației finanțelor publice, instanța a stabilit și obligația de plată a cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei reprezentând onorariu avocat, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M.,
prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și menținerea deciziei de stabilire a taxei de poluare ca legală și temeinică.
În motivarea recursului se arată că luand in discutie Hotararea din 07 aprilie 2011 pronuntata de Curtea Europeana de Justitie in cauza C-402/09, hotarare prin care instanta s-a pronuntat asupra prevederilor OUG.50/2008 forma publicata in Monitorul Oficial al romaniei nr.327/2008, - stabilind ca fiind obligatorie pentru instanta nationala in procesul de solutionare a cauzei, "Nevoia obiectivă" din litigiul Tatu a fost identificată prin raportare la data emiterii deciziei de aplicare a taxei,_ . Orice reglementare ulterioară în materie nu este relevantă pentru solutionarea dosarului, asa încât descrierea modificărilor aduse OUG 5012008 nu este pertinentă pentru această trimitere preliminară.
Avand in vedere aceste precizari, data de referinta, pe baza careia se stabileste legislatia nationala ce guverneaza raportul juridic care face obiectul actiunii in discutie, retinuta de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza C-402/09- Tatu este asa cum a mai precizat_ .
Astfel, aceste efecte ale Hotararii CJUE, nu pot fi aplicate "in extenso" in toate cauzele in care contribuabilii au achitat taxa pe poluare in temeiul modificarilor aduse prin OUG nr.208/2008, OUG 218/2008, OUG nr.117/2009 sau OUG nr.118/2011. Este evident faptul ca aceste ordonante nu sunt aplicabile, in conditiile in care drepturile si obligatiile partilor - continutul raportului juridic- au fost stabilite la o data la care cele patru acte normative nu erau in vigoare. Concluzia care se impune este aceea ca in dosarele aflate pe rolul instantelor de judecata al caror obiect il constituie cererile contribuabililor de restituire a "taxei de poluare", stabilita in conformitate cu alte prevederi legale decat cele ale OUG nr.50/2008 in forma in care a fost publicata in Monitorul Oficial al R. iei nr.327/_, efectele Hotararii Curtii de Justitie a Uniunii Europene in cauza C-402/09 - Tatu nu sunt incidente, nu produce efecte juridice.
În ce priveste solicitarea dobanzii legale fiscale, solicită respingerea acesteia ca neintemeiata, avand in vedere ca taxa pe poluare nu este o taxa fiscala si nu se circumscrie situatiilor limitativ reglementate de art.117 Cod P. Fiscala, iar repararea prejudiciului se realizeaza in conditiile dreptului comun - art.1088 alin.2 cod civil cu aplicarea O.G. nr. 9 / 2000 de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data achitarii taxei.
Totodata in cazul in care instanta va admite cererea reclamantului privind do banda legala, aceasta ar trebui acordata tot de la bugetului Administratiei F. de M., conform art. 124 alin. 2 Cod P. Fiscala" dobanda se suporta din acelasi buget din care se restituie ori se ramburseaza". De asemenea, conform disp. art. l088 alin.2 Cod Civil, dobanda legal putand fi acordata numai de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data achitarii taxei pe poluare. In
plus, dobanda legala fiscala pe care o solicita reclamantul nu se circumscrie situatiilor prevazute de art. 117 Cod P. Fiscala, astfel incat, aici reclamantul nu a facut plata in temeiul unui titlu de creanta care sa fi avut un termen scadent de llata si sa fie expus unor majorari de intarziere.
Cu privire la cheltuielile de judecata, solicită respingerea petitului cu privire la cheltuielile de judecata ca fiind inadmisibil astfel cum a fost formulat.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Pe fondul cauzei
, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu
c. Statul Român,
s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie
înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de_ .
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
Referitor la obligarea la plata dobânzii fiscale
Curtea observă că recurenta se află în eroare cu privire la soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la dobânda fiscală, întrucât a fost acordată dobândă legală, aspect care lasă criticile recurentei fără temei.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de această sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Referitor la cheltuielile de judecată
Contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.274 C.proc.civ., pârâta fiind în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamanta a fost nevoit să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
Instanța va respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial în cuantum de 300 lei, pentru următoarele motive: art.274 alin.2 C.proc.civ. prevede că se acordă cheltuielile pe care "partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut";. Or, chitanța prezentată în copie de către reclamant nu poartă nici o mențiune care să facă referire la încasarea onorariului de către avocat pentru prezentul dosar (respectiv numărul de dosar sau numărul contractului de asistență juridică), astfel că instanța nu poate ști cu certitudine pentru ce dosar a fost achitat onorariul ce face obiectul chitanței nr.45/_ (și care de altfel ar putea fi prezentată în copie sau în original într-un alt dosar). De asemenea, trebuie avut în vedere și temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată - răspunderea civilă delictuală (art.998 - 999
C.civ. din 1864), în cadrul căreia trebuia probat un prejudiciu, în speță, achitarea efectivă a onorariului avocațial pentru dosarul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 474 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o menține în întregime.
Respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
G.
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: M. H.
