Decizia civilă nr. 4213/2013. Anulare act control taxe şi impozite

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 4213/2013

Ședința publică de la 11 Aprilie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE D. M.

Judecător F. T. Judecător M. H. Grefier D. Ț.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul B. L. împotriva sentinței civile nr.4191 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu pârâtele intimate D. G. A F.

P. A J. S., A. F. P. A M. Z., privind și pe chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.

Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de A. C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.

La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este legal timbrat.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentinței civile nr.4191 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-a admis excepția invocată de D. G. a F. P. S. și, în consecință, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul

B. L. în contradictoriu cu D. G. a F. P. S. și A. F.

P. Z., având ca obiect restituirea taxei de poluare.

S-a respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit prevederilor art.137 C.proc. civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Astfel, deliberând cu prioritate asupra excepției invocate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:

Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.

Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.

Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație, potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.

Potrivit art.7 al.1 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Potrivit art.8 al.1 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

În speță, reclamantul nu a contestat cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci a invocat caracterul său discriminator. Mai trebuie observat că obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 al.1, teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe aceasta să se adreseze direct instanței de judecată.

În cazul refuzului nejustificat de efectuare a unei anumite operațiuni administrative nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, însă, pentru a se putea constata,de către instanța de contencios administrativ, refuzul autorității publice, reclamantul trebuie să facă dovada faptului că a solicitat acesteia efectuarea operațiunii administrative respective.

Din actele dosarului rezultă că reclamantului i s-a comunicat întâmpinarea depusă în numele Administrației F. P. de D. G. a F. P.

  1. , în care s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, motivat pe împrejurarea că, înainte de a se adresa instanței, reclamantul nu a solicitat AFP Z. restituirea sumei reprezentând taxa de poluare. Ulterior, reclamantul nu s-a prezentat în instanță și nu a depus la dosar dovada solicitării, în prealabil, de la AFP Z., a sumei reprezentând taxa de poluare achitată, deși a fost citat cu mențiune în acest sens.

    Potrivit Deciziei nr. 24/2011 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii

    "Acțiunea având ca obiect obligarea Instituției Prefectului prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene fără plata taxei pe poluare prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzute de ar t. 7 d in Ordo n anț a de Urgenț ă a Guvernului nr. 50/2008 este admisibilă";.

    Instanța a reținut că dispozițiile deciziei sunt aplicabile doar după ce o persoană a fost vătămată în vreun drept al său

    sau interes legitim, adică după ce i se refuză restituirea taxei de poluare în cazul în speță, se poate adresa instanței de judecată fără parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul a taxei pe poluare prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008. Dar este obligatorie existența unei vătămări, aceasta fiind de esența contenciosului administrativ, ceea ce în cazul în speță nu s-a întâmplat, tocmai pentru că nu există refuzul de restituire a sumei.

    S-a constatat că suma cu privire la care o reclamantul a formulat acțiunea în prezenta cauză nu poate fi solicitată pe calea contenciosului administrativ, potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, întrucât acesta nu s-a adresat unității fiscale cu o cerere prin care acesta să solicite restituirea sumei plătite cu titlu de taxă de poluare.

    Doar în urma solicitării făcute de către reclamant pentru restituirea sumei și în baza răspunsului comunicat de unitatea fiscală referitor la posibilitatea recuperării sumei, acesta putea să se adreseze instanței de contencios administrativ, conform dispozițiilor art.2 din Legea nr.554/2004.

    Astfel fiind, excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ invocată de către D. G. a F. P. S. a fost admisă, iar, ca o consecință a admiterii excepției, cererea reclamantului, privind restituirea sumei de 3040 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, a fost respinsă ca inadmisibilă în contencios administrativ, fiind respinsă și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

    Întrucât această împrejurare reprezintă un impediment pentru continuarea acțiunii civile, tribunalul nu a mai supus examinării celelalte critici care privesc fondul dreptului dedus judecății.

    Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. L.

    solicitând să se admită prezentului recurs si în consecintă să se modifice în tot Sentinta nr. 4191/2012 în sensul admiterii cererii de chemare in judecată, respectiv să se dispună:

    • anularea Deciziei de Calcul al Taxei de Poluare pentru Autovehicule, nr. 66848/_, ca nelegală;

    • obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3.040 lei achitată de subsemnată, ca urmare a emiterii Deciziei mai sus menționate, suma achitată prin Chitanța seria TS6, nr.6192923/_ .

    • Împreună cu dobânda legală calculată de la data Încasării sumei și până la data de 11 noiembrie 2011, iar de la data de 11 noiembrie 2011 până restituirea integrală a sumei, dobândă legală fiscală.

      În motivare s-a arătat că:

      În fapt, reclamantul a achiziționat autoturismul OPEL, Tip VECTRA, serie șasiu WOl000038T5237839. Pentru Înmatricularea acestuia, a fost obligat să achite suma de 3.040 lei, cu titlu de Taxa de Poluare pentru Autovehicule, calculată conform OUG 50/2008.

      Consideră Decizia de Calcul al Taxei de Poluare pentru Autovehicule, nr. 66848/_ și obligarea reclamantului la plata sumei menționate ca fiind nelegale.

      Prin sentința recurată instanța a respins cererea reclamantului considerând că: "Se constată că suma cu privire la care reclamantul a formulat acțiunea in prezenta cauză nu poate fi solicitată pe calea contenciosului administrativ, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucat acesta nu s- a adresat unitătii fiscale cu o cerere prin care acesta să solicite restituirea sumei plătite cu titlu de taxă de poluare. Doar in urma solicitării făcute de către reclamant pentru restituirea sumei si În baza răspunsului comunicat de unitatea

      fiscală referitor la posibilitatea recuperării sumei, acesta putea să se adreseze

      instantei de contencios administrativ, conform dispozițiilor art. 2 din Legea 554/2004.

      Însă, preliminar introducerii cererii de chemare În judecată, reclamantul s- a adresat organului fiscal pentru restituirea sumei solicitate și prin răspunsul nr. 63611/_ ,organul fiscal Își exprimă refuzul de a restitui această sumă.

      Ca urmare, a formulat prezenta cerere de chemare În judecată.

      Fără a reitera motivele Învederate În acțiunea introductivă cu privire la nelegalitatea perceperii taxei de poluare, consideră recursul întemeiat, ca urmare, solicită admiterea acestuia și să se dispună:

    • anularea Deciziei de Calcul al Taxei de Poluare pentru Autovehicule, nr. 66848/_, ca nelegală;

    • obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3.040 lei achitată de subsemnatul, ca urmare a emiterii Deciziei mai sus menționate, suma achitată prin Chitanța seria TS6, nr.6192923/_, Împreună cu dobânda legală calculată de la data Încasării sumei și până la data de 11 noiembrie 2011, iar de la data de 11 noiembrie 2011 până restituirea integrală a sumei, dobândă legală fiscală.

În drept s-au invocat dispozițiile: art. 304 ind. 1 Cod Proc. Civilă, art. 312 Cod Proc. Civilă.

În probațiune depune Adresa nr. 63611 din data de_, emisă de AFP

Z. .

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată

următoarele:

Prin Decizia I. nr. 24 din 14 noiembrie 2011, dată în interesul legii, s-a statuat în sensul că: ,,Procedura de contestare prevazuta la art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala, nu se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei de poluare intemeiate pe dispozitiile art. 117 alin. (1) lit. d) din acelasi cod."

Prin urmare,

art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, este doar o norma de trimitere, astfel ca nu se poate sustine ca in aplicarea sa devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ-fiscale prealabile prevazute de art. 205 si urmatoarele din Codul de procedura fiscala, care este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul persoanei care se considera lezata in drepturile sale printr-un act administrativ- fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii, de a se adresa instantei de judecata.

Față de aceste considerente, în baza art. 312 cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat B. L. împotriva sentinței civile nr.4191 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, vor fi analizate pretențiile reclamantului și apărările făcute de pârâte, cu mențiunea că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, impunându-se a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat B. L.

împotriva sentinței civile nr.4191 din

_

pronunțată în dosarul nr._

al Tribunalului S., pe care o casează și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 11 Aprilie 2013.

Președinte,

D. M.

Judecător,

F. T.

Judecător,

M. H.

Grefier,

D. Ț.

Red.M.H./dact.M.N.

2 ex./_

Jud.fond: Ț. D. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4213/2013. Anulare act control taxe şi impozite