Decizia civilă nr. 1600/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1600/2013
Ședința publică de la 11 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. M. C. Judecător M. S.
Grefier V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta A. F.
P. T. împotriva sentinței civile nr. 7949 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamantul Seghedi A. și chemata în garanție A. F. pentru mediu B. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7949 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul SEGHEDI
A. împotriva pârâtei A. F. P. a M. T. și în consecință: A fost anulată Decizia de calcul a taxei de poluare nr.51111/_ .
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3727 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală de la data achitării până la data restituirii integrale.
A fost admisă cererea de chemare in garanție a Administrației F. pentru M., formulată de pârâtă.
A fost obligată chemata în garanție A. F. pentru M. să restituie pârâtei suma de 3727 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală de la data achitării până la data restituirii integrale.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Honda înmatriculat într-un stat membru U.E.
La data de_ a achitat pârâtei suma de 3727 lei cu chitanța seria TS6 nr. 5460938/_ .
Ulterior a solicitat restituirea acestei sume însă cererea a fost respinsă. Potrivit prev. art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor alte state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor similare.
La data perceperii taxei de poluare era în vigoare OUG nr.50/2008 ale cărei prevederi sunt contrare și incompatibile cu prevederile art.110 din Tratat, deoarece pentru un autoturism produs in România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România iar scopul prevăzut de art.110 din Tratat este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, articolul referindu-se la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
În cauza T. versus Statul Român, CJUE a statuat că taxa de poluare instituită prin reglementarea românească și care se aplică vehiculelor cu ocazia
primei lor înmatriculări, în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii. Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse unei taxe care se apropie de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Dispozițiile legii române au ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre.
Având în vedere că taxa de poluare a fost plătită de către reclamant în temeiul unei dispoziții legale interne, contrară prevederilor art.110 din Tratat și că statele membre UE să trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor acestui articol, cu respectarea prevederilor care guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză, cererea reclamantului a fost apreciată fondată și a fost admisă cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 3727 lei, reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule, cu dobânda legală de la data achitării până la restituire și cu consecința anulării deciziei de calcul a taxei de poluare nr.51111/_ emisa de către pârâtă.
Totodată, instanța a admis cererea de chemare în garanție a A.F.M., urmând ca aceasta să restituie pârâtei taxa de poluare în sumă de 3727 lei, cu dobânda legală aferentă de la data achitării până la data restituirii.
În temeiul art.274 C.pr.civ., pârâta a fost obligată la plata sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. P. a municipiului T.
, solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că s-a retinut in esenta faptul ca reclamantul a achiziționat un autovehicul care era înmatriculat anterior într- un alt stat membru al Uniunii Europene și că în vederea înmatriculării în România a autoturismului, a fost obligat să achite suma de 3727 lei cu titlu de taxă de poluare.
O primă critică pe care o aduce instanței este legată de faptul că instanța de fond a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu o persoană care nu are calitate procesuală pasivă, motivat de faptul că reclamantul nu contestă modul de calcul al taxei pe poluare, iar conform art. 1 din OUG nr. 50/2008, taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de acesta.
În al doilea rând, deși prima instanță reține că reclamantul a achiziționat un autoturism care a fost înmatriculat anterior într-un stat membru UE;în cauză reclamantul nu a făcut dovada în acest sens, astfel că soluția pronunțată în cauză este netemeinică și nelegală.
În ce privește contabilitatea taxei cu dreptul comunitar, arată că dispozițiile tratatelor privind Uniunea Europeană nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau amenzilor.
O alta chestiune pe care o pune in discutia instantei de recurs este legata de intrarea in vigoare a Legii nr. 9/2012 incepand cu data de_, care prin art. 12 instituie regula de restituire a taxei de poluare, atunci cand aceasta este mai mare decat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în sensul în care se poate restitui diferența în situația în care taxa pe poluare ester mai mare decât cea instituită de Legea nr. 9/2012.
În subsidiar, arată că nu este legală stabilirea obligației de plată a dobânzii legale de la data plății, deci anterior cererii de chemare în judecată.
Prin acordarea de către prima instanță a sumei de 3727 lei de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, au fost încălcate prevederile art. 304 pct. 6 Cod proc.civ., respectiv instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, în condițiile în care reclamantul, prin cererea de chemare în judecată a solicitat acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 Cod proc.fiscală, iar instanța a acordat dobânda legală.
Recurenta apreciază că nu estee în culpă, întrucât a făcut în mod corect aplicarea textelor legale naționale în vigoare, nefiind îndrituită a face aprecieri cu privire la contabilitatea acestora cu normele comunitare, pentru a acționa
în consecință.
Analizând recursul declarat, curtea reține următoarele: Referitor la lipsa calității procesuale pasive
Instanța observă că reclamantul nu contestă însăși decizia AFP de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația comunitară. Reclamantul a adresat, ulterior achitării taxei (formalitate necesară în vederea înmatriculării), o cerere către organul încasator, cerere care a fost respinsă,
împrejurare față de care reclamantului nu i se poate opune excepția invocată, cererea fiind formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea.
Pe fondul cauzei
, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T.
c. Statul Român,
s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea
română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie
înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de_ .
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării Legii 9/2012, prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de poluare și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Instanța apreciază că adoptarea acestui act normativ nu "validează"; dispozițiile din OUG 50/2008 în temeiul cărora s-a achitat taxa de poluare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial. Nu s-ar putea susține întemeiat că taxa ar fi legal percepută în temeiul Legii 9/2012 ca taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, întrucât acest act normativ ar avea astfel efecte retroactive. Situația este absolut similară cu cea născută la momentul intrării în vigoare a OUG 50/2008, care nu a validat taxa de primă înmatriculare percepută în temeiul Codului fiscal.
Referitor la cheltuielile de judecată
Contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.274 C.proc.civ., pârâta fiind în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamantul a fost nevoit să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
Cu privire la acordarea dobânzii legale
, curtea observă că reclamanta nu a solicitat acest lucru, ci obligarea pârâtei la plata dobânzilor cuvenite potrivit art.124 alin.2 din Codul de procedură fiscală (deci dobândă fiscală), astfel că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiind incident astfel motivul prevăzut de art.304 pct.6 C.proc.civ.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.304 pct.6 și 312 alin.3 C.proc.civ., se va admite recursul declarat de către pârâta A. F.
P. T. împotriva sentinței civile nr. 7949 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispoziția de obligare la plata dobânzii legale și va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta A. F. P. A M.
T. împotriva sentinței civile nr. 7949 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispoziția de obligare la plata dobânzii legale.
Menține celelalte dispoziții. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: P. U.
