Decizia civilă nr. 196/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r. 196/2013
Ședința publică din data de 28 Martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. JUDECĂTOR: L. T. B. JUDECĂTOR: A. P. M.
GREFIER: M. DP
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții P. mun. B. și P. L. a mun.
B.
împotriva Sentinței civile nr.9515/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul N. V. M.
, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurenților, c.j. A.
C., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În procedura verificării competenței instituită de dispozițiile Legii nr.202/2010, în conformitate cu art.159¹ alin.4 din Codul de procedură civilă, tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, raportat la disp. art. 2 pct. 3 C.pr.civ. coroborat cu art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Instanța constată recursul la prim termen de judecată, fiind declarat în termen, motivat și comunicat.
Reprezentanta recurenților depune la dosar delegație de reprezentare, arată că nu are alte cereri de formulat.
Tribunalul, văzând că nu sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în sensul modificării în totalitate a sentinței recurate, pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul motivelor de recurs.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 9515/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul N. V. M. în contradictoriu cu
P. M. B. și P. L. a M. B. și a fost anulat procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 43194/_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție nr.43194 încheiat la data de_ de către P. locală a municipiului B., petentul
N. V. M. a fost sancționat contravențional de către P. municipiului B. cu amendă în cuantum de 5.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 lit. a) din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, respectiv "executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3 [...] de către investitor și executant";, reținându-se în sarcina sa începerea execuției unei case de locuit (casa nr. 3), în municipiul B., pe strada L. Blaga, f.n., fără să dețină autorizație de construire eliberată de către Primăria Bistrița.
Împotriva procesului verbal de contravenție a fost formulată de către petentă, la data de _
, în termen legal, prezenta plângere.
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținut sub un prim aspect legalitatea acestuia, procesul- verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr.
2/2001 (numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator).
În ceea ce privește motivul de nulitate referitor la descrierea necorespunzătoare a locului săvârșirii faptei, prin indicarea străzii L. Blaga, fără număr, instanța a reținut că agentul constatator a descris corespunzător locul faptei reținute în sarcina petentului, existând suficiente elemente pentru încadrarea juridică a acesteia și pentru verificarea aspectelor reținute de către agentul constatator. Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, este sancționată cu nulitatea absolută, necondiționată de existența unei vătămări, lipsa faptei. Or, instanța constată că din procesul-verbal contestat nu lipsesc mențiunile referitoare la fapta săvârșită. Faptul că agentul constatator nu a făcut o descriere detaliată a locului faptei este de natură a atrage numai nulitatea condiționată de existența unei vătămări, astfel că nu va conduce la anularea procesului-verbal, atâta timp cât nu s-a produs o vătămare, în condițiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ., care să nu poată fi înlăturată astfel. În cauză, petentul nu a făcut dovada vătămării și instanța apreciază că această vătămare este inexistentă, întrucât descrierea faptei este completă și permite încadrarea corectă în drept a acesteia.
Referitor la neindicarea datei săvârșirii faptei, instanța a reținut că faptele de natură contravențională prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor implică o durată de săvârșire în timp, depinzând de parcurgerea unor etape de realizare a lucrărilor. Astfel, în raport cu această modalitate specifică privind săvârșirea faptei, care îi imprimă caracter continuu, contravenția trebuie considerată că se comite pe întregul parcursul edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar, în cazul construcțiilor finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art. 31 din Legea nr. 50/1991.
Prin urmare, în cazul de fața, având în vedere și aspectele statuate de I. în recursul în interesul legii nr. 7/2000, data menționată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ca data a efectuării controlului este data constatării și săvârșirii faptei contravenționale.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța a reținut că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor - verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31-36 din OG 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul - verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil, cel care face o cerere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1170 Cod civil.
În speța pendinte, petentul a răsturnat prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Astfel, din textul art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții rezultă că subiect activ al contravenției incriminate de acest articol poate deveni doar persoana care deține fie calitatea de beneficiar, fie de executant în raport de construcția edificată.
Din probele administrate în cauză rezultă că persoana sancționată nu se încadrează în niciuna din cele două ipoteze, deoarece, la data săvârșirii pretinsei contravenții, terenul în suprafață de 5000 mp înscris în CF nr. 60832 B., nr.top. 10141, făcea obiectul unei promisiuni de
vânzare-cumpărare încheiată cu SC Ina-Gin Com SRL și autentificată sub nr. 1612/_ (f. 6-7). Conform convenției petentul a încasat o parte din prețul de vânzare-cumpărare și a predat suprafața de teren în posesia promitentei cumpărătoare, reprezentantul acesteia fiind cel care a început edificarea imobilelor în luna mai a anului 2011, aspect confirmat de martorul Komlosy Coloman (fila 57). Acesta din urmă a relatat că a cumpărat terenul menționat mai sus de la petent și a început construirea a șase case, fără a deține autorizații de construcție, fapte pentru care a fost sancționat contravențional, achitând amenzi în cuantum de 60.000 lei.
La termenul de judecată din data de_ reprezentanta intimaților a confirmat că numitul Komlosy Coloman a fost sancționat, în calitate de constructor, pentru săvârșirea acelorași fapte cu cele imputate petentului, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor fiind depuse la dosarul cauzei (f. 43-54).
Instanța a reținut, așadar, că lucrările de construcție neautorizate la casa nr. 3 situată pe str.
L. Blaga, fără număr, au fost executate de persoana menționată anterior, care, de altfel a și fost sancționată de P. M. B. pentru această faptă.
În considerarea aspectelor expuse anterior, constatând că fapta reținută în sarcina petentului prin procesul verbal atacat nu a săvârșită de acesta, în baza dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a admis plângerea și a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 43194/_, ca fiind netemeinic.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termen legal, P. mun. B. și P. L. a M. B., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii plângerii contravenționale, ca nefondată.
În motivare s-a arătat că prin sentința civilă nr.9515/2012 a fost admisă în mod eronat plângerea petentului, instanța de fond apreciind că în cauză se justifică anularea ca netemeinic a procesului verbal de contravenție nr. 43194/_ .
Față de considerentele sentinței atacate s-a apreciat că în cauză ar fi fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului verbal, prin depunerea la dosarul cauzei a unei promisiuni de vânzare-cumpărare încheiat cu SC Ina Gin Com SRL, în baza căreia s-a predat terenul în posesia promitentei cumpărătoare, care ar fi început edificarea imobilelor. Raportat la acest înscris care a fost și depus la dosar de petent se arată următoarele:
Promisiunea de vânzare cumpărare a fost perfectată la data de 28 aprilie 2011, iar părțile s- au obligat ca până la data de 30 iunie 2011 să procedeze la perfectarea contractului de vânzare cumpărare și la predarea în folosință a terenului liber de orice sarcini, cu condiția achitării integrale a prețului stabilit de părți. Se poate constata astfel că nu s-a prevăzut nicăieri în cuprinsul acestui înscris, în mod explicit, că la o anumită dată, certă ar fi fost predat efectiv terenul în folosința SC Ina Gin Com SRL. În plus, se mai arată că în final promisiunea de vânzare-cumpărare nu a mai fost urmată de perfectarea contractului de vânzare-cumpărare între părți, astfel că aceasta nu mai are nici un fel de relevanță în cauză. Așa cum am arătat mai sus, terenul în cauză a fost ulterior vândut prin contract de vânzare cumpărare, la data de 9 septembrie 2011 către numiții Komlosy Coloman și Trișcaș A. -M., în calitate de cumpărători, moment la care a încetat calitatea de proprietar al d-lui
N. V. M. asupra terenului.
Se apreciază ca fiind total nefondate afirmațiile petentului - de altfel însușite se pare de către instanța de fond, cum că "procesele verbale de contravenție ar fi fost întocmite cu o mare ușurință, fără să se fi făcut în prealabil minime diligențe pentru clarificarea situației și a persoanelor responsabile". Dimpotrivă, P. L. a făcut o serie de verificări prealabile care au condus la persoana petentului, acesta având în mod cert calitatea de proprietar al terenului și deci de subiect activ al contravenției, sursa acestor informații fiind cartea funciară. Promisiunea de vânzare de care se prevalează petentul, nu numai că nu are nici o relevanță în cauză, dar existența ei nici nu putea fi cunoscută de agentul constatator, aceasta producându-și efectele doar între părți. În plus, cu ocazia semnării actului de control petentul nu a formulat nici un fel de obiecțiuni și nu a făcut nici de referire la alte persoane care ar fi responsabile de executarea construcțiilor neautorizate. Din conduita ulterioară a petentului, respectiv împrejurarea că, în calitatea sa de proprietar al terenului la data de 24 iunie 2011 formulează cererea de modificare PUZ pentru zona Str. L. Blaga, reiese foarte clar interesul pentru imobilele care erau deja construite pe terenul său însă fără autorizație de construire. Este astfel evident că miza acestui demers pentru petent este a asigura intrarea în legalitate prin obținerea autorizațiilor de construire, în caz contrar fiind necesară demolarea acestora
pentru că nu erau în concordanță cu vechiul PUZ. Se precizează că transferul de proprietate al terenului s-a realizat după ce casele au fost aproape finalizate și după ce a fost adoptată HCL 126/2011. Până la acest moment responsabilitatea deplină pentru construcțiile realizate pe teren revine d-lui N. .
Deși petentul susține prin plângerea contravențională că nu este responsabil în nici un fel de săvârșirea contravențiilor pentru care a fost sancționat, apreciem că este evidentă culpa sa în calitate de proprietar al terenului, care nu a formulat nici un fel de opoziție față de ridicarea acestor case fără autorizație de construire. Fiecare proprietar este răspunzător pentru construcțiile care sunt ridicate pe terenul lui, fiind imperios necesar atât pentru siguranța viitorilor locatari, cât și pentru ca în general, aceste construcții să corespundă unor norme de siguranță, sens în care înainte de începerea lucrărilor se eliberează autorizațiile de construire. Conform prevederilor art. 1 din legea nr. 50/1991 republicată, (1) Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
Astfel, petentul se află în culpă în calitate de proprietar al terenului la momentul edificării construcțiilor, pentru că a permis edificarea acestora, fără a se asigura în prealabil că există o autorizație valabilă. Invocarea propriei culpe nu poate conduce la exonerarea de răspundere contravențională. Se arată că Judecătoria Bistrița a pronunțat o soluție în sensul respingerii plângerii contravenționale într-o speță similară în dosarul nr._, prin sentința nr.1751/2008, existentă la dosarul cauzei.
În completarea acestor argumente, se face trimitere la definiția conținutului dreptului de proprietate privată din vechiul Codul Civil (ale cărui prevederi sunt incidente speței) - art. 480 - "proprietatea este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege". Așa cum s-a mai arătat și anterior, sancțiunea contravențională a fost aplicată d-lui N. în calitatea sa de proprietar al terenului la momentul constatării faptei contravenționale, fără a veni în contradicție cu regula conform căreia răspunderea contravențională este personală. La momentul efectuării controlului în teren precum și la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție petentul nu a contestat în mod explicit calitatea sa de investitor în ceea ce privește cele 6 case construite fără autorizație, iar actul de control a fost semnat fără rezerve și fără obiecțiuni de către petent. Deși se prevalează de existența promisiunii de vânzare cumpărare în baza căreia se susține că ar fi fost și predat terenul, petentul nu numai că nu a contestat calitatea sa de investitor, dar a mai și confirmat-o ulterior, făcând demersurile pentru intrarea în legalitate.
Raportat la cele expuse mai sus, recurenți nu sunt de acord cu soluția instanței de fond de anulare a procesului verbal de contravenție ca netemeinic, deoarece temeinicia acestuia trebuia analizată prin raportare la toate elementele stării de fapt existente la data întocmirii procesului verbal și pe care le-a avut în vedere agentul constatator.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9, 3041, 312 al.1 din Cod pr. civ., prevederile Legii nr. 50/1991, republicată și prevederile art. 28 și 29 din O.G. nr. 2/2001.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, potrivit art. 304 și 3041Cod procedură civilă,
tribunalul constată că recursul declarat de recurenți este fondat, pentru considerentele ce urmează as fi expuse.
Sancționarea contravențională a petentului prin procesul-verbal nr.43194 încheiat la data de_ și care a făcut obiectul plângerii contravenționale s-a întemeiat pe prevederile art. 26 lit. a din Legea nr.50/1991, reținându-se în sarcina sa începerea execuției unei case de locuit fără deținerea autorizației de construire.
Instanța de fond a apreciat lipsa vinovăției petentului, reținând că terenul arabil în suprafață de 5000 mp înscris în CF nr. 60832 B., aflat în proprietatea tabulară a petentului la data constatării faptei contravenționale și asupra căruia a fost edificată construcția, făcea obiectul unei promisiuni de vânzare - cumpărare încheiată cu SC Ina-Gin Com SRL și autentificată sub nr. 1612/_, precum și că în baza respectivei promisiuni petentul a încasat o parte din prețul de vânzare-cumpărare și a predat suprafața de teren în posesia promitentei cumpărătoare, reprezentantul acesteia fiind cel care a început edificarea imobilului/imobilelor.
Concluzia instanței de fond este una eronată însă în condițiile în care, pe de o parte, principiul relativității efectelor actelor juridice impune teza producerii de efecte juridice doar între părțile contractante, nu și în privința terților (categorie din care neîndoielnic face parte și agentul constatator), aceasta în condițiile în care încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare nu a fost evidențiată în cartea funciară în vederea asigurării opozabilității față de terți, sub forma notării prevăzută de Legea nr.7/1996 rep., act normativ care, la art. 1 lit. b menționează ca fiind un element definitoriu al scopului sistemului de publicitate prin intermediul cadastrului acela al asigurării publicității drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice, precum și a oricăror altor raporturi juridice, prin cartea funciară.
Or, art. 902 din Codul civil, făcând trimitere la actele și faptele juridice supuse notării în cartea funciară în vederea opozabilității lor față de terți, prevede la alin. 2 pct. 12 antecontractul.
Pe de altă parte, la file 25-27 dosar de fond de află depus contractul de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică la data de_ (ulterior întocmirii procesului-verbal contestat), contract care, fiind încheiat cu alte persoane decât promitenta cumpărătoare din antecontractul de vânzare-cumpărare, atestă în mod neechivoc faptul neexecutării de către părțile contractante (inclusiv de către petentul promitent vânzător) a promisiunii de vânzare de care acesta înțelege a se prevala în susținerea lipsei vinovăției.
Coroborând acest aspect cu acela al formulării, de către însuși petent, ulterior sancționării sale contravenționale, a cererii nr. 47.443/_ prin care solicită aprobarea Planului Urbanistic Zonal "Modificare parțială PUZ UTR 12, etapa I" în municipiul B., str. L. Blaga și care are în vedere imobilul teren pe care s-a edificat construcția fără autorizație, tribunalul apreciază că legal și temeinic s-a reținut în sarcina petentului, proprietar al imobilului teren la data constatării faptei, contravenția constatată prin procesul-verbal atacat, individualizarea sancțiunii amenzii în cuantum de 5.000 lei corespunzând gradului de pericol social concret al faptei, prin aplicarea corectă a criteriilor de individualizare prevăzute de art.21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sens în care se impunea respingerea plângerii contravenționale formulate de petent.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art. 34 din OG nr.2/2001, tribunalul urmează să admită recursul declarat de recurenții P. M.
B. și P. L. a municipiului B., cu consecința modificării sentinței civile nr. 9515/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, în sensul că se va respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. V. M. împotriva procesului verbal de contravenție nr. 43231/_, în contradictoriu cu P. M. B. și P. L. a M. B., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții P. M. B. și P. L. a mun. B.
împotriva sentinței civile nr. 9515/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. V. M. în contradictoriu cu P. mun. B. și P. L. a mun. B., împotriva procesului verbal de contravenție nr. 43194/2011, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. E. L. | L. | T. B. | A. P. M. |
Red/dact
DEL/HAV/_ /4ex/Jud. fond. C. R.R.
GREFIER,
M. DP
