Decizia civilă nr. 1979/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1979/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamantul M. V., împotriva sentinței civile nr. 9580/2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul P. C.
C. -B. G., având ca obiect obligația de a face.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_, reclamantul recurent M. vasile a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că, prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9580 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost respinsă cererea formulată de petentul M. V. prin mandatar M. C. în contradictoriu cu pârâtul P. B. G. - C., PRIMĂRIA C. C. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin sentința civilă nr. 1960/_ pronunțată în dosarul nr._ tribunalul l-a obligat obligat pe pârâtul P. comunei C. la înscrierea tuturor terenurilor ce fac obiectul titlului de proprietate în registrul agricol al comunei C.
, Săsarm, nr.33, jud. Bistrița - Năsăud, pentru anul 2011 cu respectarea dispozițiilor art.10 alin.5 și 6, art.13 alin.3 și art.25 alin.1 lit.h din Ordinul comun_ /_ pentru aprobarea Normelor tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada 2010-2014; l-a obligat pe pârât să comunice reclamantului o copie a registrului agricol 2010 - 2014 al comunei C., Săsarm, nr.33, jud. Bistrița - Năsăud, ulterior completării în conformitate cu considerentele prezentei hotărâri; a stabilit termen de executare 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, sub sancțiunea amenzii prevăzute de art.24 alin.2 din Legea 554/2004; l-a obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei de 1.250 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în 250 lei, daune materiale și 1.000 lei, daune morale.
Deși nu se menționează în cuprinsul sentinței, din actele dosarului acvirat rezultă că titlul de proprietate la care aceasta se referă este TP nr. 22996/_ eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistrița-Năsăud.
Titlul de proprietate se află depus la fila 28 din dosarul nr._ - volumul 1, acvirat prezentului dosar.
În acest titlu de proprietate se află înscrise următoarele terenuri: 1350 mp înscriși în tarla 53 - parcela 133; 2880 mp înscriși în tarla 53 - parcela 144/1; 5200 mp păduri; 898 mp înscriși în tarla 56 - parcela 353/2; 1450 mp înscriși în tarla 56 - parcela 415/2; 565 mp înscriși în tarla 56 - parcela 353/1.
Toate aceste terenuri sunt înscrise în registrul agricol (fila 19 din dosarul prezentei cauze).
În consecință, tribunalul a reținut că pârâtul și-a îndeplinit obligația de completare a registrului agricol în conformitate cu dispozitivul sentinței civile nr. 1960/_, adică a înscris toate terenurile ce fac obiectul titlului de proprietate nr. 22996/_ eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistrița-Năsăud, în registrul agricol.
Cu privire la obligația pârâtului de a comunica reclamantului o copie a registrului agricol, instanța a apreciat că pârâtul și-a executat implicit această obligație, comunicând-o la dosarul cauzei, după care, reclamantul are dreptul în calitate de parte să obțină copii.
În consecință, reținând că pârâtul și-a executat obligația impusă de instanța de contencios administrativ, instanța a respins petitele nr. 1 și 4 din cererea reclamantului, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Celelalte petite formulate au fostt, de asemenea, neîntemeiate. Astfel: Obligarea pârâtului la executarea dispozițiilor sentinței civile nr.
1960/2011 și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1250 lei (petitele 2 și 3) ar fi complet inutile, întrucât sentința civilă nr. 1960/2011 este un titlu executoriu în sine. Pârâtul este obligat să respecte și să pună în executare această sentință, fiind superfluă pronunțarea unei alte sentințe prin care să se dispună ca pârâtul este obligat să facă acest lucru. La fel, prin însuși dispozitivul sentinței civil nr. 1960/2011 pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 1.250 lei, fiind întru totul inutil ca prezenta instanță să îl oblige încă o dată să facă acest lucru.
Petitul privind daunele de 1 leu pe zi de întârziere este de asemenea neîntemeiat întrucât pârâtul nu justifică în nici un fel în ce ar putea să constea prejudiciul pe care el în cuantifică în acest fel.
În consecință având în vedere că niciunul dintre petitele formulate de reclamant nu au fost întemeiat, instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant, în integralitatea sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. V.
, solicitând casarea sau modificarea sentinței civile atacate.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că a chemat în judecată intimatul/pârâtul P. C. C. pentru obligarea acestuia la respectarea prevederilor legale - aspecte judecate și soluționate parțial în dosarul_ .
Instanța de fond (Tribunalul Cluj) emite Sentința civilă 1960/_ (anexată parțial Cererii inițiale) definitivă, prin care îl obligă pe pârâtul B. G. la completarea corectă a Registrului agricol și comunicarea unei copii după acesta precum și la plata sumei de 1250 lei cheltuieli de judecată!
Instanța de recurs (Curtea de Apel C. ) emite Decizia 5663/_ (anexată parțial Cererii inițiale) irevocabilă, prin care confirmă Sentința civilă nr. 1960 din_ și .";o menține în întregime" !
Astfel, de la data de_ când a rămas irevocabilă hotărârea instanței de fond, pârâtul B. G. (P. C. C., jud. B.N) era obligat ca în termen de 30 de zile să execute benevol dispozițiile sentinței 1960/2011.
Deoarece la data de_ a EXPIRAT termenul dat de instanța de fond și pârâtul REFUZAT executarea Sentinței - solicită instanței de executare (prin Cererea din dosarul_ ), cele menționate mai sus.
Solicitarea reclamantului privind amendarea pârâtului conform prev. Art.
24 alin. (2) din Legea 554/2004 a fost judecată in fond la Tribunalul Cluj în dosarul_ și a rost respinsă ilegal prin Sentința 9580/_ - pe care o recurează prin prezenta.
Hotărârea recurată este dată fără a soluționa excepțiile (excepția tardivității întâmpinării și excepția nulității actelor de procedură îndeplinite de instanța la data de_ pe motiv că au fost îndeplinite cu neobservarea formelor legale) invocate de subsemnatul și fără a fi puse în discuție publică - încălcând principiul oralității și contradictorialității dezbaterilor !!!
Mai mult, instanța de fond nici măcar nu a studiat dosarului, respectiv în special copia Registrului agricol depus de pârât în data de 28.08.11, pentru a verifica dacii aceasta respectă ( sau NU) dispozițiile Sentinței 1960!
Recurentul în continuare reiterează de asemenea, solicitarea de la punctul 5 reprezintă daune - suma simbolică de 1 leu pentru flecare zi de întârziere la răspunsurile pârâtei, sumă calculată cumulat pentru toate răspunsurile restanță
- calcul prezentat în cererea inițială de chemare în judecată precizarea de acțiune, cerere, concluziile scrise finale din aceasta precum și întâmpinare recurs. Mai mult, la cele 30.519 zile întârziere se mai adaugă la fiecare poziție câte 140 zile, rezultând în total 36.259 zile de întârziere.
Pârâtul P. B. G. si Primăria C. C.,
au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata. În motivarea întâmpinării pârâții au arătat că, în fapt, mandatarul reclamantului, este o persoana procesomana, care formulează mereu o mulțime de cereri si invoca zeci de excepții in toate dosarele pe care le are. Reclamantul prin mandatar solicita instanței sa oblige pe paratul B. G. la plata unor sume considerabile de bani, dovedind prin acest lucru faptul ca nu este o persoana de buna credința. De asemenea, reclamantul prin mandatar avea posibilitatea sa se adreseze unui executor judecătoresc pentru a-si recupera plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1.250 lei conform hotărârii instanței de fond, odată cu rămânerea acesteia definitive.
În legătura cu petitul doi din cererea reclamantului privind completarea corecta a Registrului agricol si comunicarea unei copii după acesta, nu este posibilă, întrucât reclamantul solicită să fie trecută în registrul agricol mama acestuia care este decedată de aproximativ 10 ani, și nu s-a realizat dezbaterea succesiunii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cu referire la motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 5 C.pr.civ. Curtea reține că reclamantul a invocat la data de 22 iunie 2012 în fața instanței de fond excepția tardivității introducerii întâmpinării iar ulterior la 17 august 2012 instanța de fond a respins excepția invocând necesitatea respectării dreptului la apărare.
Este real că dispozițiile art. 118 alin. 1 C.pr.civ. prevăd în regulă generală obligativitatea depunerii întâmpinării excepția fiind doar atunci când legea prevede în mod expres absența acestei obligații, iar conform art. 103 C.pr.civ. nedepunerea întâmpinării în termenul legal se sancționează cu decăderea din dreptul de mai formula apărări în cauză.
Această sancțiune este în optica Curții mult prea drastică raportat la economia judecării cauzei unde punctul de vedere al conducătorului autorității publice este necesar a fi avut în vedere tocmai pentru a se ști dacă s-au respectat
dispozițiile legale privind punerea în executare a hotărârii pronunțate de instanța de contencios administrativ.
Așa fiind, Curtea reține că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică iar motivul de recurs se privește na nefundat.
Celelalte aspecte imputate subiectiv judecătorului instanței de fond nu se înscriu în regimul juridic al motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ. mai precis lipsa de documentare sau carențele profesionale pot fi imputate dar nu în faza judiciară a recursului.
Împrejurarea că judecătorul instanței de fond a făcut mențiunea greșită a termenului de declarare a căii de atac a recursului în contra dispozițiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi susținută ca motiv de recurs de vreme ce în cauză reclamantul nu poate dovedi vreo vătămare în acest sens, mai ales că recursul a fost declarat în termen legal. Apoi, este de reținut că potrivit principiului legalității căii de atac, calea de atac și termenul de exercitare sunt prevăzute de lege și nu acordate de judecător.
2. Cât privește motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea reține că aspectele cu privire la respectarea principiului continuității completului de judecată nu sunt chestiuni ce intră în sfera de aplicare a textului legal menționat anterior ci intră în sfera normelor de organizare judecătorească care sunt tratate și verificate pe altă cale decât recursul. Cu alte cuvinte. Câtă vreme nu se pune problema unor incidente procedurale în ceea ce privește compunerea completului de judecată (incompatibilitatea, abținerea și recuzarea) și câtă vreme nu este incidenta art. 34 alin. 2 C.pr.civ. Curtea nu poate analiza o atare critică pe calea recursului de față.
Cât privește încă aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 25 rap. la art. 24 din Legea nr. 554/2004, Curtea reține că în materia dreptului administrativ, executarea silită a hotărârilor pronunțate de către instanța de contencios administrativ se desfășoară după reguli speciale, adoptate de către legiuitor datorită specificului acestui domeniu, în care instanța dispune prin hotărâre îndeplinirea unei obligații specifice activității autorității pârâte.
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu se referă decât la executarea hotărârilor care dispun obligații specifice în sarcina unei autorități administrative, astfel că pentru toate cazurile în care hotărârea se referă la alte categorii de obligații se vor aplica dispozițiile din dreptul comun, respectiv Codul de procedură civilă.
În contencios administrativ hotărârea prezintă particularitatea dată de activitatea specifică a autorităților administrative, respectiv emiterea de acte administrative. Art. 24 din lege, ținând seama de ipoteza obligației de a face, dispusă prin hotărârea judecătorească și de natura intuitu persoane a acestei obligații impuse autorității debitoare, prevede un termen de maximum 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, în care trebuie executată hotărârea, iar dacă termenul nu este respectat, consacră posibilitatea creditorului de a se adresa instanței de contencios administrativ care a pronunțat soluția, pentru aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, conducătorului autorității publice.
Așa fiind, ceea ce sancționează dispozițiile legale menționate anterior nu este dată de calitatea executării în sine a hotărârii ci de respectarea termenului de executare, ori de punere în executare a hotărârii.
Și este așa deoarece, neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de contencios administrativ este o ipoteză distinctă de cea prevăzută la art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, fiind consacrată de art. 24 alin. 3 din aceeași lege și are în vedere parcurgerea anterioară a procedurii prevăzute de art. 25 alin. 1 din
aceeași lege, deoarece se analizează în raport de termenul de 30 de zile de la data aplicării amenzii și această faptă nu mai este sancționată cu sancțiuni civile și ci se activează răspunderea penală. Or, nu aceasta este ipoteza reținută în speța de față.
De altfel, cu privire la conformitatea executării cu titlul executoriu și cu actele rezultate din executare instanța de executare a făcut verificări pertinente în acest sens, reținând că pârâtul și-a îndeplinit obligația de completare a registrului agricol în conformitate cu prevederile din dispozitivul sentinței civile nr. 1960/_, adică a înscris în registrul agricol toate terenurile ce fac obiectul titlului de proprietate nr. 22996/_ eliberat de Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistrița-Năsăud, implicit și aceea de comunicare a unei copii a registrului agricol punând-o la dispoziția părții reclamante în dosarul de executare.
Din această perspectivă, Curtea reține că deși pârâtul a depășit termenul de 30 de zile de punere în executare acesta a fost depășit în mod justificat de contestarea pe calea extraordinară a căilor de atac.
Așa fiind, în speță nu se pune problema existenței unui refuz de executare, de altfel legea, așa cum rezultă din analiza mai sus evocată, nu sancționează refuzul explicit ori implicit de executare a sentinței rămasă definitivă și irevocabilă pronunțate de instanța de contencios administrativ ci doar încălcarea regimului termenului legal de 30 de zile ori, după caz, a celui stabilit pe cale judecătorească.
Din această perspectivă sancțiunea amenzii solicitate de reclamant nu se justifică, după cum nu se justifică nici acordarea despăgubirilor solicitate de acesta prin cererea introductivă. Astfel, despăgubirea de 10 % din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere nu are suport legal.
Dreptul la despăgubire este recunoscut de lege în art. 24 alin. 2 parte finală fără să fie raportat la vreun element de stabilire a prejudiciului încercat de creditor prin încălcarea de către conducătorul autorității publice a termenului de executare.
Or, fiind în situația unei răspunderi civile delictuale, reclamantul trebuie să probeze toate condițiile acestei instituții de drept, între altele, fiind dimensionarea și probarea existenței prejudiciului material solicitat.
Or, procentul de 10 % din salariul minim pe economie nu are nicio justificare legală sau factuală în speță.
De asemenea, nici despăgubirile în sumă de 36.259 lei reprezentând daune pentru întârziere la răspunsurile pârâtei, sumă afirmativ calculată cumulat pentru fiecare răspuns în parte, de la data de_ nu este justificată și nici nu s-a dovedit raportul de cauzalitate între pretinsa întârziere în punerea în executare și vreo pagubă suferită de reclamant prin această faptă.
Față de cele statuate mai sus, în regimul procedural prevăzut la art. 25 alin. 1 rap. la art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, instanța nu este abilitată să dispună obligarea pârâtului la executarea dispozițiilor sentinței ce constituie titlu executoriu după cum nu are competența ca în procedura specială de executare să dispună asupra obligării pârâtului la executarea sentinței în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.250 lei.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că recursul este nefondat și astfel, în temeiul art. 25 alin. 3 rap. la art. 20 alin. 3 și art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 C.pr.civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E:
Respinge recursul declarat de M. V. împotriva sentinței civile nr. 9580 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. U. | M. | D. | R. -R. D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. B. G. Z.
