Decizia civilă nr. 2066/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2066/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător S. L. R. Judecător L. U. Grefier A. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta A. F.
P. G. împotriva sentinței civile nr. 7395 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamantul intimat SC R.
E. T. S. și chemata în garanție A. FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 7395 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant SC R. E. T. S., CIF 10012185, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului G. .
A fost obligată pârâta A. F. P. a municipiului G. să restituie reclamantei SC R. E. T. S. suma de 9294 lei, reprezentând taxa de poluare precum și dobânda legală aferentă calculată de la data plății_ și până la restituirea integrală.
A fost obligată pârâta A. F. P. G. la plata în favoarea reclamantului SC R. E. T. S. a sumei de 639,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat o autoutilitară marca SCA. A, tipul R 420, an de fabricație 2006. Pentru înmatricularea acesteia în România, reclamantei i s-a calculat o taxă de poluare de achitat în cuantum de 9294 lei, sumă pe care a achitat-o conform chitanței seria TS nr. 10 din_ .
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat o contestație, care a fost respinsă de către DGFP C. prin Decizia nr. 376/_, ca fiind nedepusă în termen.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. Fondului de Mediu, astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P.
G. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință respingerea acțiunii cu exonerarea pârâtei de la plata cheltuielilor de 639,3 lei, întrucât sunt nejustificate.
În motivarea recursului, a susținut că instanța de fond a reținut motive străine de natura cauzei și a procedat la pronunțarea unei soluții care nu își are temei legal întrucât a dispus restituirea unei sume fără a califica temeiul juridic al restituirii .
In ceea privește fondul cauzei, susține că acțiunea nu este întemeiata deoarece la data nașterii raportului juridic privind restituirea sumei, nu exista temei legal pentru restituire.
În acest context arată ca atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene cat si alte acte adoptate de instituții si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/328/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule, ci nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe.
În susținerea acestui punct de vedere (astfel cum a precizat) invocă si prevederile art. 33 din Directiva a șasea a Consiliului Comunitarilor Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitare pe cifra de afaceri - sistemul comun privind TVA - baza unitara de stabilire, care reglementează" Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri si jocuri de noroc, accize si taxe de timbru si, in general, orice impozite si taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri." Menționează ca aceasta directiva a fost adoptata de Consiliul Comunităților Europene având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene precum si avizele Parlamentului E. si Comitetul Economic si Social.
Așadar taxa se aplica tuturor autovehiculelor, cuantumul si natura taxei fiind stabilita de legiuitor iar reclamanții au dreptul doar la restituirea vreunei taxe care nu se încadrează în dispozițiile legii, ceea ce in speța dedusă judecații nu s-a dovedit.
Obligarea la plata dobânzii legale reprezintă de asemenea o soluție fără temei legal, reținerea de către instanța a " faptei ilicite " nu își găsește explicația in legislația indicata.
În ceea ce privește obligarea la cheltuieli de judecata în cuantum de 639,3 lei, aceasta nu poate fi acceptata deoarece în practicau hotărârii instanța a indicat ca s-a solicitat doar suma de 300 lei iar în dispozitiv instanța a acordat suma de 639,3 lei.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie
2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, D. G. a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A. Fondului pentru Mediu și M. Mediului.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Curtea mai constată că se impune a se soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului impune acordarea dobânzii legale de la data plății acestei taxe, precum și a eventualelor cheltuieli de judecată la fond, chiar integrale și atunci când sunt respinse unele capete de cerere incidentale, în condițiile în care taxa nu a fost restituită amiabil și neputând fi vorba despre o lipsă de culpă având în vedere că s-a refuzat să se facă aplicarea prevederilor comunitare, supranaționale. Reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată și a dovedit încasarea a două tranșe de 600 lei, astfel încât tribunalul nu a greșit în privința cuantumului, cum eronat susține recurenta.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta A. F. P. G. împotriva sentinței civile nr. 7395 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2013.
Președinte, A. A. M. | Judecător, S. L. R. | Judecător, L. U. |
Grefier, A. B. |
Red.S.L.R./dact.V.R
2 ex./_
Jud.fond: A. -F. D.
