Decizia civilă nr. 2274/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2274/2013
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Grefier I. -M. P.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC T. DS CU D. A., reclamant J. R. L., reclamant D. C. P. cu dom. ales
și pe pârât P. M. C. N., pârât P. M. C. N., având ca obiect
obligația de a face
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
reclamant - D. C. P. cu dom. ales
reclamant - J. R. L.
pârât - P. M. C. N.
pârât - P. M. C. N.
reclamant - SC T. DS CU D. A.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Prin cererea formulată si precizată de către reclamanții SC T. D.
S., J. R. L. și D. C. P. în contradictoriu cu pârâtul P. M.
C. -N., s-a solicitat instanței să oblige pârâții la plata sumei de
15.000.000 euro plus dobânda legală calculată de la data cauzării prejudiciului și până la plata integrală a debitului, din care 14.000.000 euro daune materiale si 1.000.000 euro daune morale.
De asemenea, s-a mai solicitat si obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că pârâții au emis cu întârziere de 7 luni si jumătate autorizația de construire solicitată de către pârâți în vederea construirii unor locuințe colective, respectiv trei imobile D+P+2E.
În condițiile în care construirea imobilelor durează aproximativ 6 luni, întârzierea emiterii autorizației de construire cu 7 luni si jumătate a provocat reclamanților prejudicii grave.
Reclamanții au fost în imposibilitate de a obține credite bancare, fiindu-le puse în pericol interesele, existând posibilitatea de a nu se putea realiza obiectivul de investiții propus.
Proiectele de dezvoltare imobiliară concepute de reclamanți implicau toate firmele de care aceștia sunt asociați si administratori si se finanțau unul din altul, emiterea cu întârziere a autorizației generând pierderi în lanț pentru reclamanți.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1, art. 18,19 din Legea nr. 554/2004, art. 1349, art. 1357, art. 1573, art. 1389, art. 1382 si urm. Cod Civil, art. 7 din Legea nr. 50/1991.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au solicitat respingerea cererii, în principal, pe baza excepțiilor de lipsă a capacității si a calității procesuale a pârâtei P. M. C. -N., a prescripției dreptului la acțiune si pe fond, în subsidiar, ca nefondată.
Au arătat pârâții că reclamanții aveau posibilitatea de a solicita pe calea contenciosului administrativ constatarea refuzului nejustificat si obligarea pârâtului Municipiul C. -N. la eliberarea autorizației.
În lipsa formulării acestei acțiuni, nu se pot solicita plata unor daune materiale, asemenea despăgubiri putând fi acordate doar în cazul admiterii cererii e anulare a actului sau al obligării autorității publice la emiterea ei.
Referitor al cuantificarea prejudiciului, aceasta nu a fost detaliată, nu se prezintă niciun mod de calcul care să justifice suma pretinsă.
Analizând cererea formulată, în baza probelor administrate, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, în sensul art. 137 Cod Procedură Civilă, instanța este ținută a se pronunța cu prioritate aspra excepțiilor invocate care fac de prisos cercetarea fondului cauzei.
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei P. M.
C. -N., tribunalul reține că această excepție este întemeiată, primăria fiind o structură funcțională fără capacitate procesuală în sensul art. 23, art. 61 si art. 77 din Legea nr. 215/2001, prin urmare, această parte nu poate fi titulară de drepturi si obligații, astfel încât nu poate sta în justiție în sensul art. 41 Cod Procedură Civilă.
În consecință, instanța va admite excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei P. M. C. -N. si va respinge cererea formulată în baza excepției față de această pârâtă.
Ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale, excepția lipsei calității procesuale pasive a aceleiași pârâte nu va mai fi analizată.
Cu referire la excepția prescripției dreptului de a cere despăgubiri în contradictoriu cu pârâtul P. M. C. -N., instanța reține că excepția este întemeiată.
În sensul art. 19 din Legea nr. 554/2004, referitor la termenul de prescripție pentru despăgubiri, instanța retine că atunci când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ fără a cere în același timp si despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data de la care aceasta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
Cererea se adresează instanțelor de contencios administrativ competente în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin.2 din Legea nr. 544/2004.
În sensul art. 11, termenul de introducere a acțiunii prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, data comunicării refuzului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționarea cererii, data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin.1 lit.h, data încheierii procesului-verbal de finalizarea proceduri încheierii, în cazul contractelor administrative.
Potrivit alineatului 2 al aceluiași text de lege, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă si peste termenul de 6 luni menționat la alin.1 dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Instanța reține că deși art. 19 raportat la art. 11 alin.2 din Legea nr. 554/2004 nu se referă expres si la despăgubirile în cazul refuzului de eliberare a actului solicitat, textul este pe deplin aplicabil, acesta putând fi interpretat coroborat cu dispozițiile art. 11 alin.1 din Legea nr. 554/2004 care face referire în mod expres si la recunoașterea dreptului pretins si repararea pagubei, diferența constând doar în faptul că termenul prevăzut de art. 11 alin.1 este termen de decădere iar cel prevăzut de art. 11 alin.2 este termen de prescripție.
Oricum, atât termenul prevăzut de alin.1 al art. 11 din Legea nr. 554/2004 cât si termenul prevăzut de alin.2 al aceluiași articol au fost depășite în cauză.
Conform susținerilor reclamanților, autorizația de construire ar fi trebuit eliberată cel mai târziu până la data de_ însă aceasta a fost eliberată cu întârziere de 7 luni si jumătate la data de_ (f.31).
Prin urmare, acțiunea în despăgubire putea fi introdusă până cel mai târziu la data de_ .
Or, în cauză cererea a fost introdusă la data de_ .
Reclamanții si-au întemeiat acțiunea în mod alternativ atât pe prevederile Legii nr. 554/2004 cât si pe prevederile dreptului comun, însă, pe de o parte, o acțiune întemeiată pe drept comun nu este admisibilă deoarece există o cale specială de despăgubire, cea prevăzută de Legea nr. 554/20204 a contenciosului administrativ, iar pe de altă parte, acțiunea a fi prescrisă chiar si în raport cu dreptul comun, termenul general de prescripție prev. de art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 împlinindu-se la data de_ .
Prin urmare, având în vedere aspectele menționate, instanța va respinge ca prescrisă cererea în despăgubire formulată de către reclamanți.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei P. M.
C. -N. și respinge cererea în baza excepției față de această pârâtă.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții SC T. DS, cu sediul în C. -N., str. Cardinal Iuliu
nr. 6-8, ap. 23, jud.C., cu domiciliul procesual ales în M., str. S.
cel M. nr. 19, jud. Sibiu, J. R. L. și D. C. P., ambii cu domiciliul procesual ales în M., str. S. cel M. nr. 19, jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul P. M. C. -N., cu sediul în C. -N., str. M. nr. 1-3, jud.C. .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2013.
Președinte,
M. T.
Grefier,
-M. P.
Red.MT Tehnored.VAM 7 ex./_
