Decizia civilă nr. 2372/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2372/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N. Grefier C. P.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele D. G. a F.
P. C., A. F. P. pentru C. M. a județului C. și A.
F. P. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4518 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta S.C. A & m DS, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate de pârâte sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_ s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea reclamantei S.C. A & m D.
S.R.L. (f.11-13).
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4518 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C.A & M DS în contradictoriu cu pârâții A. F. P. A M. C. -N., D. G. A F. P. A J. C., A. F.
P. C. M. și în consecință a fost obligată pârâta A. F. P. a M. C. -N., să restituie reclamantei suma de 2.649 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei_ și până la data restituirii efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M.
B. și a fost obligată pe chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei suma de 2.649 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 349,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamanta a achiziționat autoturismul marca Ford care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene. In vederea înmatriculării în România a autoturismului sus indicat, reclamantul a fost obligat să achite suma sus indicata cu titlu de taxă de poluare, taxa pe care a achitat-o la A.
F. P. a Mun. C. -N. la data de_ .
Tribunalul a analizat legalitatea solicitării taxei de poluare, taxă achitată după 01 ianuarie 2010 și a apreciat că solicitarea acestei taxe este una nelegală în considerarea următoarelor aspecte:
Astfel, în data de_ s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la incompatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE.
Avându-se în vedere conținutul identic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială a O.U.G 50/2008 și cel în vigoare începând cu_, respectiv modificarea adusă prin Legea 329/2009, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 761/2009, se reține că hotărârea pronunțată în Cauza T. se aplică și în cauzele în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate după data de_, cum este cazul și în speța de față.
Pentru aceste argumente, s-a apreciat că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 cu modificările aduse prin Legea 329/2009, încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de Institute a Comunitatilor Europene.
In ceea ce priveste dobanda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobanzii legale. Tribunalul a apreciat ca in speta se poate acorda dobinda legala intrucit perceperea taxei din speta cu incalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicita ce atrage raspunderea paratei in conditiile dreptului comun aceasta fiind obligata sa repare intreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodata pusa in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite adica de la data incasarii sumei din speta. Ca atare in temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legale in materie civila de la data platii taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale.
Având in vedere considerentele mai sus expuse tribunalul in baza art. 8,18 din Legea 554/2004 si a prevederilor anterior mentionate a admis acțiunea așa cum a fost formulată și a obligat pârâta la restituirea taxei de poluare cu dobanda legala in materie civila calculata de la data platii si pana la restituirea efectiva.
Având in vedere considerentele de mai sus si faptul ca in baza OUG 50/2008 taxa de poluare achitata a fost virata de catre parata in contul administrat de chemata in garantie in temeiul art. 60 si urm C.pr.civ, a fost admisă si cererea de chemare in garantie in intregime.
In baza art. 274 C.pr.civ tribunalul a obligat parata aflata in culpa procesuala sa plateasca reclamantei suma de 349,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. C.
-N.
solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii fata de institutie ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva,
În motivare invocă prevederile art.304 pct.7, pct.8 si pct. 9 si art.304 indice 1 din Cod procedura civila.
Consideră ca sentinta atacata este nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
In primul rând, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției invocate de pârâtă prin întâmpinare depusă la dosarul cauzei.
In al doilea rand, in mod eronat, instanța de fond a retinut ca taxa a fost achitata la A. F. P. a municipiului C. -N. .
Menționează ca si contestația (plangerea prealabila) formulata impotriva Deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule a fost înregistrata la organul fiscal competent, respectiv la A. F. P. pentru C. M.
care a emis decizia respectiva.
În al treilea rand, in mod greșit instanța de fond ( la pag.2 paragraful 3-5 din sentința atacata) a reținut următoarele:
faptul ca A. F. P. a municipiului C. -N. a solicitat respingerea ca nefondata,
faptul ca A. F. P. a municipiului C. -N. a formulat cerere de chemare in garanție.
Cele reținute de instanța de fond la pag.2 paragraful 3-5 din sentința atacata nu sunt conforme cu realitatea. A. F. P. a municipiului C.
-N. nu a depus întâmpinare in cauza.
In al patrulea rând, instanța de fond nu a observat faptul ca reclamanta a depus o extindere de acțiune fata de A. F. P. pentru C. M.
C. .
Ca atare, în acest context, este nelegală și dispoziția privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond trebuind sa respingă acțiunea fata de instituția aceasta ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva aceleiași hotărâri au declarat recurs și pârâtele D. G. a F.
P. a J. C. (D.G.F.P.C. ) și A. F. P. pentru C. M. a județului C.,
solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței in sensul respingerii acțiunii reclamantei pentru următoarele:
Decizia de calcul a taxei pe poluare nu a fost întocmita de D.G.F.P. C. iar taxa de poluare nu a fost achitata la D.G.F.P. C. .
La rândul său, AFPCM C. arată că prin sentința atacata instanța de fond nu a aratat motivul pentru care a admis acțiunea fata de instituția pârâtă. In acest sens arată ca instanta nu s-a pronunțat cu privire la cele invocate prin întâmpinarea si cererea de chemare in garantie depuse de A. F. P. pentru C. M. C. depusa la dosarul cauzei in data de_ .
In al doilea rand, judecătorul sindic nu a aratat in ce stat membru ar fi fost înmatriculat autoturismul în litigiu si nici nu a aratat ca reclamanta ar fi depus o asemenea dovada.
Prin urmare, acțiunea reclamantei trebuia respinsa ca nefondata.
In al treilea rand, in situatia in care instanta de recurs va modifica sentinta instantei de fond si va obliga instituția la plata cheltuielilor de judecata, se solicită a se face aplicarea prev. art. 274 alin 3 Cod procedura civilă.
Astfel, raportat la cuantumul taxei pe poluare a cărei restituire a fost solicitata si la munca efectiv prestata in cauza de avocat in prezenta cauza, cu atat mai mult cu cat exista deja o practica formata a instantelor in materia restituirii taxei de poluare fiind de notorietate ca acțiunile de acest gen se formulează dupa modele, fara munca de concepție, consideră ca nu se justifica acordarea unui onorariu mai mult de 10% din cuantumul taxei de poluare.
Reclamanta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
O precizare prealabilă considerată necesară de către Curte este referitoare la corecta stabilire a stării de fapt, cu influențe asupra configurării cadrului procesual, din această perspectivă criticile recurentelor fiind corecte.
Astfel, de remarcat este că taxa de poluare în litigiu nu a fost virată către A.
F. P. a municipiului C. -N. . Faptul ca reclamanta a plătit suma de
22.598 lei (conform ordinului de plata depus in probațiune de reclamanta) prin Trezoreria municipiului C. -N. nu face dovada achitării taxei de poluare către
A. F. P. a municipiului C. -N. . În acest sens, corect se relevă că și platile facute catre organul fiscal A. F. P. pentru C. M. a judetului C. se fac tot prin Trezoreria municipiului C. -N. .
SC A & M DS se afla in administrarea fiscala a A. F. P. pentru C. M. a judetului C. . Așa cum rezulta din Decizia de calcul a taxei pe poluare depusa in probațiune de reclamanta, aceasta a fost emisa de organul fiscal A. F. P. pentru C. M. C., iar nu de către
A. F. P. a municipiului C. -N. .
Intrucat taxa de poluare a fost stabilita prin Decizia de calcul a taxei pe poluare intocmita de catre A. F. P. pentru C. M. C., aceasta nu putea fi achitata decât acestui organ fiscal competent care a stabilit taxa de poluare conform O.U.G nr.50/2008.
De asemenea, și contestația (plangerea prealabila) formulata impotriva Deciziei de calcul a taxei de poluare a fost înregistrata la organul fiscal competent, respectiv la A. F. P. pentru C. M. C. care a emis decizia respectivă.
Ca atare, singura instituție care are calitate procesuală pasivă este AFPCM
C., recurentele AFP C. N. și DGFP C. neavând calitate procesuală pasivă în cauză, pentru niciuna dintre pretențiile formulate, aspecte ignorate de către
instanța de fond.
Mai mult, dispoziția de obligare a AFP C. N. la plata sumelor ce fac obiectul cauzei este nelegală și din perspectiva faptului că în cadrul încheierii ședinței publice din 3 februarie 2012, tribunalul, urmare a depunerii de către reclamantă a extinderii de acțiune, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții.
Totodată, în mod eronat s-a reținut și că titulara cererii de chemare în garanție ar fi fost AFP C. N., aceasta fiind formulată de către AFPCM C. .
În același context, Curtea remarcă însă că nu sunt reale susținerile conform cărora la fond nu s-ar fi făcut dovada înmatriculării autoturismului în litigiu într-un stat membru UE, înscrisurile depuse la fond pentru ultimul termen de judecată atestând o stare de fapt contrară.
Pornind de la aceste premise și rejudecând litigiul în aceste limite, Curtea constată că în ceea ce privește fondul cauzei, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, D. G. a F. P.
Sibiu, A. F. P. Sibiu, A. F. pentru M. și M. M. lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la obligația de plată a dobânzii,
este de principiu că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata
sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective
.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluția cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar de la data cererii de chemare în judecată.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Aceste considerente sunt valabile, de altfel, și în privința dispoziției privind acordarea cheltuielilor de judecată, culpa procesuală nefiind raportată la legislația în vigoare la momentul plății taxei, ci la poziția adoptată de către recurentă în fața instanței de fond. Curtea a apreciat ca nefondată solicitarea de aplicare în cauză a prev. art. 274 alin. 3 C.pr.civ., cuantumul solicitat cu titlu de onorariu avocațial fiind apreciat ca rezonabil și proporțional cu valoarea obiectului cauzei.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ. rap. la dispozițiile. art. 20 din Legea nr. 554/2004 se vor admite recursurile declarate de pârâtele D. G. a F. P. C., A. F.
P. pentru C. M. a județului C. și A. F. P. C. -N., sentința atacată fiind modificată în parte, în sensul că se va admite în parte acțiunea și va fi obligată pârâta A. F. P. pentru C. M. a județului C. să restituie reclamatei suma de 2.649 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei_ și până la data restituirii efective.
Totodată, instanța va admite cererea chemare în garanție a A. F. pentru M. și o va obliga pe aceasta să plătească pârâtei A. F. P. pentru C. M. a județului C. suma de 2649 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, în acest sens fiind făcută aplicarea prev. art. 60-63 C.pr.civ. și art. 1 din OUG nr. 50/2008.
În temeiul art.274 C.pr.civ. instanța va obliga pârâta A. F. P. pentru C. M. a județului C. să plătească suma de 349,3 lei cheltuieli de judecată la fond și se vor respinge restul pretențiilor, ca urmare a constatării faptului că pârâtele AFP C. N. și DGFP C. nu au calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursurile declarat de pârâtele D. G. a F. P. C., A.
F. P. pentru C. M. a județului C. și A. F. P. C.
-N. împotriva sentinței civile nr. 4518 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta A. F. P. pentru C. M. a județului C. să restituie reclamatei suma de 2649 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei_ și până la data restituirii efective.
Admite cererea chemare în garanție a A. F. pentru M. și o obligă pe aceasta să plătească pârâtei A. F. P. pentru C. M. a județului C. suma de 2649 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
Obligă pârâta A. F. P. pentru C. M. a județului
C. să plătească suma de 349,3 lei cheltuieli de judecată. Respinge restul pretențiilor.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 februarie 2013.
PREȘEDINTE, S. AL H. | JUDECĂTOR, M. B. | JUDECĂTOR, G. -A. N. |
GREFIER, C. P. |
Red.M.B./S.M/2 ex./_ /Jud.fond. G. G.
