Decizia civilă nr. 4072/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4072/2013
Ședința publică de la 08 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. S.
Judecător C. P.
Judecător A. M. C. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. a F.
P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 3875 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. , în contradictoriu cu reclamantul B. V. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de Conducere al Curții de A. C. nr. 57/2012 anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de pârâtă este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea din oficiu invocă excepția lipsei de interes a D.D.F.P. S. în nume propriu în promovarea prezentului recurs și reține cauza în pronunțare asupra excepției și pe fond asupra recursului declarat de D. G. a F.
P. S. în numele A. F. P. Z. .
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3875 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de D. G. a F. P. S. .
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. S., invocată din oficiu.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de B. V., și, în consecință, a fost obligată A. F. P. Z., să restituie reclamantului suma de 3883 lei reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală aferentă de la data plății (_ ) și până la restituirea efectivă.
A fost respinsă cererea privind obligarea Direcției Generale a F. P.
S. la restituirea,către reclamant, a sumei reprezentând taxă de poluare.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a A. | F. | pentru | |||
M. | B., pe care a obligat-o la restituirea, către A. | F. | P. | Z. , |
a sumei de 3883 lei.
A fost admisă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată justificate, în cuantum de 39,3 lei.
Deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație, potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său, după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S., instanța a constatat că acțiunea reclamantului poartă asupra pretenției de restituire a taxelor de poluare achitate la Trezoreria Z. din cadrul A. F.
P. Z., administrație care, deși funcționează în cadrul Direcției Generale a
F. P. a județului S., este persoană juridică, deci poate sta și singură în judecată. DGFP S. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a fost implicată în procedura de calcul al taxei de poluare achitată de reclamant, iar suma achitată nu a fost virată în contul acestei pârâte, astfel că acțiunea
îndreptată împotriva pârâtei DGFP S. a fost respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a achitat la Trezoreria Z. suma de 3883 lei, cu titlu de taxă de poluare, așa cum rezultă din chitanța seria TS 8 nr. 1610249 din data de_ . Acesta a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, deoarece plata s-a făcut contrar reglementărilor, însă prin adresa nr.8618/_ cererea de restituire a taxei, a fost respinsă pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)].
Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Tribunalul a subliniat, în final, că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei
de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea a mai reținut, statuând asupra caracterului discriminator al prevederilor O.G. nr. 50/2008, că deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE.
După cum CJUE a stabilit în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76) hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională: "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză";.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat întemeiată acțiunea de față, pe care o va admite și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma solicitată.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta a fost obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1530 și urm. Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 al. 1 din O.G. nr. 13/2011, de la data solicitării sumei până la data plății efective. Referitor la acordarea dobânzilor, Tribunalul a apreciat că încasarea taxei de poluare prin încălcarea dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită, care poate fi reparată prin acordarea dobânzii civile.
Cum reclamantul a solicitat dobânda civilă aferentă, cererea acestuia a fost admisă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S. fiind admisă, instanța a respins cererea privind obligarea Direcției Generale a F. P. S. la restituirea, către reclamant, a sumei reprezentând taxă de poluare.
Având în vedere că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., conform HG nr. 686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, art. 3 alin. 6-8, chiar actul prin care a fost achitată taxa atestând că aceasta a fost virată în contul 51161009 al AFM, a fost admisă cererea de chemare în garanție, A. F. pentru M. a fost la restituirea către AFP
Z., a sumei încasate, reprezentând taxa de poluare.
Potrivit dispozițiilor articolului 274 aliniatul 1 din Codul de procedură civilă, partea căzută în pretenții a fost obligată să plătească cheltuieli de judecată. Astfel fiind, pârâta a fost obligată la plata de cheltuieli de judecată justificate.
Împotriva sentinței a declarat recurs D. | G. | a F. P. S. | |
în nume propriu și în numele A. F. | P. | Z. | prin care solicită |
admiterea recursului, desființarea sentinței și pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată, menținerea sentinței cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M. .
În motivarea recursului, recurenta a arătat următoarele:
Demersul judiciar al reclamantului nu se incadreaza in prevederile textelor legale precizate, acesta urmarind repararea unei pagube fara insa ca in prealabil, actul administrativ cauzat al pagubei sa fi fost desfiintat.
Fara o analiza a actului administrativ prin care s-au stabilit in sarcina reclamantului obligatii fiscale, instanta nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitata.
Chiar daca reclamantul si-a întemeiat în drept cererea pe dispozitiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, prin obiectul sau, cauza nu este de contencios administrativ, aceasta având drept finalitate restituirea unei sume.
OUG nr. 50/2008 stabileste, potrivit dispozitiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venituri la Bugetul F. pentru M. și se gestioneaza de A. F. pentru M.
, in vederea finantarii programelor și proiectelor pentru protectia mediului, iar potrivit dispozitiilor art. 4, obligatia de plata a taxei intervine: A. cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul În România; Taxa pe poluare instituita de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind percepută pentru asigurarea protectiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin inmatricularea acestora in Romania, inteleg sa le utilizeze pe teritoriul Romaniei, contribuind astfel la poluarea mediului.
Referitor la admiterea de catre instanta a capatului de cerere privind acordarea dobinzii legale calculata până la data restituirii efective, solicită de asemenea respingerea acestuia având în vedere faptul ca taxa a fost incasata in temeiul OUG nr. 5012008, act normativ care este in vigoare si pe care Curtea Constitutionala, in numeroasele Decizii emise cu ocazia solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor OUG nr. 50/2008 l-a declarat ca fiind pe deplin constitutional.
Analizând recursul formulat de DGFP S. în nume propriu, curtea reține următoarele:
Interesul reprezintă o condiție esențială a oricărei cereri de chemare în judecată, inclusiv a căilor de atac exercitate de părțile din proces, indiferent de natura juridică a cauzei, fiind necesar ca acel care declară recurs să justifice și interesul de a ataca hotărârea. Practic, înseamnă că interes are numai partea care a pierdut procesul, deoarece cel care a câștigat în primă instanță nu poate dovedi drepturi ce i-au fost lezate.
În speță, față de recurenta DGFP S. acțiunea a fost respinsă, reținându- se că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, astfel că nu poate justifica un interes în exercitarea recursului în nume propriu
În consecință, se va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu.
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii
Instanța observă că reclamantul nu contestă însăși decizia AFP de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația Uniunii Europene. Reclamantul a adresat, ulterior achitării taxei (formalitate necesară în vederea înmatriculării), o cerere către organul încasator, cerere care a fost respinsă, împrejurare față de care reclamantului nu i se poate opune excepția invocată, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea. Atâta timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii sale are deschisă calea
prevăzută de art.1 alin.1 din Legea 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente.
În speță, deci, nu sunt aplicabile prevederile art.7 alin.1 din Legea 544/2004 întrucât obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 alin.1 teza a II-a din aceeași lege.
Pe fondul cauzei
, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu
c. Statul Român,
s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de _
.
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală
calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de această sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Referitor la cheltuielile de judecată
Contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.274 C.proc.civ., pârâta fiind în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamantul a fost nevoit să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului Uniunii Europene.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat în numele AFP Z. este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN N. LEGII
D E C I D E
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de D. | G. | a F. | |
P. | S. în nume propriu împotriva sentinței civile nr. | 3875 | din _ |
pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. .
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de D. G. a F. P.
S. în numele A. F. P. Z. . Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. C. P. A. M. C.
GREFIER
B.
Red. C.P. dact. Gc 2 ex/_
Jud.primă instanță: D.B.Ț.
