Decizia civilă nr. 2742/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2742/2013
Ședința publică de la 04 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător C. I.
Judecător DP
Grefier A. B.
S-a luat spre examinare recursurile declarate de către pârâta D. G. A F.
P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. J., de către chemata în garanție ADMINISTAȚIA F. PENTRU M. și de către reclamantul T.
V. -C. împotriva sentinței civile nr. 3.628 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de A. C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul pârâtei și al chematei în garanție este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Recursul reclamantului este legal timbrat.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3.628 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de D.G.F.P. S.
. S-a admis acțiunea reclamantului T. V. C. și s-a dispus obligarea pârâtei A.
F. P. J. să restituie acestuia suma de 2.761 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante, cu dobânda legală aferentă sumei de la data plății -_ și până la restituirea efectivă a sumei. S-a admis cererea de chemare în garanție a A.
F. pentru M., pe care a obligat-o la restituirea către A.F.P. J. a sumei de 2761 lei cu dobânda legală aferentă sumei de la data plății -_ și până la restituirea efectivă a sumei. S-a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Conformându-se exigentelor articolului 137 alin.1 C.pr.civ., instanța a soluționat cu prioritate excepțiile invocate. Referitor la excepției inadmisibilității, instanța de fond a învederat că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal. Potrivit art. 205 alin.
(1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte
administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantei se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004. În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia ci invocă caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură a vătăma interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant. Pentru considerentele de mai sus instanța de fond a constatat că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de DGFP S. este nefondată și a fost respinsă.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că reclamantul a achitat la Trezoreria
J. suma de 2.761 lei, cu titlu de taxă pentru emisii poluante, așa cum rezultă din chitanța seria TS8 nr. 3578085 din_, fila 9.
Analizând actul normativ incident, respectiv prin Legea nr. 9/2012, tribunalul a reținut că taxa instituită prin această lege contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. Astfel, conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În privința cererii de chemare în garanție:
Cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. a fost admisă și aceasta a fost obligată la restituirea sumei către AFP Z., care a încasat suma reprezentând taxa de poluare, având în vedere că această taxă constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. conform L.9/2012. Chiar actul prin care a fost achitată taxa atestă că aceasta a fost virată în contul 51161009 care este, conform alin. 8 art. 3 din H.G. nr. 686/2008, contul A.
F. pentru M. .
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. JIIBOU,
chemata în garanție A. F. PENTRU M. și reclamantul T. V. C., prin care se solicită admiterea acestora.
În recursul pârâtei D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. J., se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei ca nefondată și menținerea ca temeinică și legală a deciziei de
calcul a taxei pe poluare. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. Legii nr. 9/2012 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa pentru emisiile poluante cu dobânda legală, calculată de la data plății. A mai precizat pârâta că instanța de fond în mod eronat a motivat sentința cu privire la cererea de chemare în garanție, deoarece temeiul legal este Legea nr. 9/2012 și nu
H.G. nr. 686/2008 care a fost abrogată prin art. 16 din Legea nr. 9/2012.
De asemenea, se susține că reclamantul nu a urmat procedura administrativ- jurisdicțională prev. de C.pr.fiscală și nici nu a atacat un act administrativ în înțelesul Legii nr. 554/2004, iar adresa emisă de A.F.P. nu este un act administrativ în sensul art. 2 lit. c din această lege. Invocând dispozițiile art. 5 și 10 din Legea nr. 9/2012, pârâta susține că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabil se realizează de către
autoritatea fiscală potrivit prev. O.G. nr. 92/2003 privind C.pr.fiscală, republicată, cu modif.și complet. ulterioare. Așa fiind, actul emis, respectiv decizia de calcul a taxei reprezintă un titlu de creanță și poate fi contestat în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 207 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003.
Pârâta consideră că demersul judiciar al reclamantului nu se încadrează în prevederile textelor legale precizate, acesta urmărind repararea unei pagube fără însă ca prealabil, actul cauzator al pagubei să fi fost desființat. A susținut pârâta că măsurile stabilite prin Legea nr. 9/2012 sunt compatibile cu art. 110 din Tratatul CE, respectând exigențele și creând premisele legale pentru asigurarea atingerii unor standarde mai ridicate în ceea ce privește protecția mediului, în concordanță cu tendințele europene în domeniu. Astfel, această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second - hand, importate din U.E., ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. În opinia pârâtei, caracterul taxei prevăzute de Legea nr. 9/2012 ca fiind unul de poluare, rezultă din dispozițiile art. 3 a actului normativ, cât și din art. 1 din Normele Metodologice de aplicare a acestui act normativ, care enumeră categoriile de autovehicule pentru care se aplică această taxă pentru emisiile poluante provenite de la aceste autovehicule. Având în vedere aceste considerente, pârâta consideră că hotărârea recurată nu mai are suport legal. Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.
În recursul chematei în garanție A. F. PENTRU M.
se solicită casarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că pentru a elimina posibile discriminări apărute din aplicare vechilor reglementări privitoare la taxa percepută pentru emisiile provenite de la autovehicule și pentru punerea în concordanță a reglementărilor interne de combatere a poluării cu hotărârile C.J.U.E., a fost emisă Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ care, pe de o parte, prevede reducerea taxei pe poluare cu până la 25
%, astfel că cei care au plătit-o în vechea formă pot cere rambursarea diferenței. Pe de altă parte, noua lege face aplicarea principiului "poluator plătește";, situație în care noua taxă va fi plătită unitar, atât pentru autovehiculele noi cât și second-hand care sunt înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent dacă autovehiculul este produs în țară sau în străinătate. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, deoarece în materia contenciosului administrativ, în faza de judecată, nu au aplicabilitate prev. C.pr.fiscală, care prevede prin art. 124 alin. 1 corob. cu art. 70 alin. 1 și 2 acordarea dobânzii fiscale în situația în care cererea de restituire a sumelor de la buget a contribuabilului nu este soluționată de organul fiscal în termenul legal de 45 de zile.
În recursul reclamantului T. V. C.
se solicită modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată la fond în cuantum total de 1.279,3 lei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. 9 art. 3041și art. 3041C.pr.civ., reclamantul a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de cheltuielile pe care le-a efectuat și a respins în mod nejustificat acordarea acestora, reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă de 39 lei, timbru judiciar de 0,3 lei și
onorariu avocațial de 1.000 lei + T.V.A. în cuantum de 240 lei, în total 1.279,3 lei.
Pe de altă parte, recurenta a imputat instanței faptul că nu a ținut cont de criteriile la care fac referire dispozițiile art. 1 alin. 5, art. 148 alin. 2 din Constituția României, care fac referire la faptul că respectarea legii este obligatorie, iar normele dreptului comunitar au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. A mai menționat reclamantul că taxa a fost încasata în baza unei legislații interne contrară
normelor comunitare, astfel încât, în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, există obligația de restituire a acesteia, iar pârâta trebuia să aibă în vedere dispozițiile U.E. referitore la nelegalitatea taxei de poluare.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
În privința recursului declarat de către pârâta D. G. A F. P. A J.
S. în nume propriu și în numele A. F. P. J. și de către chemata în garanție ADMINISTAȚIA F. PENTRU M., Curtea constată că acestea sunt nefondat având în vedere următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din OG 93/2003, Curtea retine ca admisibilitatea unor actiuni ca si actiunea de fata având ca obiect restituirea taxei de poluare in lipsa parcurgerii procedurii prevazute de art. 7 din OUG 50/2008 corob cu art. 205-218 din OUG 92/2003 a fost statuata de catre I. in procedura de recurs in interesul legii prin decizia nr.24/_ .
Referitor la fond:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (T.F.U.E.) creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul Uniunii Europene are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (T.F.U.E.) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul Uniunii Europene.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 alin. 1 lit a din Legea 9/2012 ) astfel ca dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare respectiv_ . Pentru a analiza compatibilitatea Legii 9/2012 cu prevederile dreptului Uniunii este necesară în prealabil o analiză a aceleiași compatibilități în ce priveste taxa de poluare reglementată de O.U.G. 50/2008 .
Compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art.
110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C - 402/09 vizând forma inițială a O.U.G. 50/2008 respectiv C-263/10 vizind forma O.U.G. 50/2008 după_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de
30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de OUG 50/2008 menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Urmeaza a verifica daca concluziile Curtii de Justitie a Uniunii Europene in ceea ce priveste taxa de poluare in oricare din formele sale se pot verifica si in ceea ce priveste Legea 9/2012 in forma in care se prezenta la data formularii de catre reclamant a cererii de înmatriculare.
Astfel in forma sa initiala Legea 9/2012 prevedea obligația de plată a taxei atat cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare cit și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
În temeiul O.U.G. 1/2012 prevederile ce vizau plata taxei la prima instrainare a unui autovehicul deja inmatriculat dupa intrarea in vigoare a Legii 9/2012 au fost suspendate pana la_ . Ca atare la data de_ taxa pentru emisii poluante se achita pentru o masina de ocazie cumparata din Uniunea Europeana dar nu se aplica cumpararii de pe piata interna a unei masini de ocazie similiare ceea ce inseamna mentinerea aceleiasi situatii de fapt si de drept ca si cea creata sub incidenta O.U.G. 50/2008 pentru care s-au pronuntat hotararile C.J.U.E. mai sus mentionate. In aceste conditii se poate concluziona pornind de la premisa ca hotararile CJUE au clarificat aspectele necesar a fi analizate in speta ca regimul taxei pentru emisii poluante asa cum este reglementat pana la_ este stabilit astfel încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursurile declarate se vădesc a fi nefondate și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corob. cu art. 312 C.pr.civ urmează a fi respinse ca atare.
În privința recursului formulat de reclamantul T. V. -C. . Curtea reține următoarele:
Prevederile art. 274 C.pr.civ reglementează obligația părtii care a pierdut procesul de a suporta cheltuielile de judecata si in baza aceluiași text de lege se pot majora sau diminua aceste cheltuieli constând in onorar avocațial evident in baza criteriilor prevăzute de acest text de lege respectiv valorea pricinii si munca depusa de avocat. Contrar celor reținute de către prima instanță, culpa pârâtelor rezultă din nerespectarea dispozițiilor dreptului comunitar așa cum este interpretat prin deciziile C.J.U.E., obligație care revine și puterii executive prin prisma dispozițiilor art. 148 din Constituție.
În ce priveste cuantumul onorariului avocațial acesta se stabilește in raport cu art. 274 alin.3 C.pr.civ care stabilește criteriile de acordare a acestor cheltuieli respectiv munca depusa de avocat si valoarea pricinii. Chiar daca aceste criterii nu
mai pot fi raportate la tabelul onorariilor minime caracterul lor rezonabil poate fi stabilit prin raportare la cele doua criterii prevăzute de art. 274 alin. 3 C.pr.civ care astfel nu este caduc in întregimea sa.
In ce privește acest cuantum Curtea apreciază ca acest cuantum trebuie stabilit având in vedere valoarea pricinii si munca depusa de avocat constând in concret in formularea cererii prealabile, redactarea si susținerea acțiunii. In acesta materie munca desfășurata de avocat este mult simplificata de existenta hotărârilor CJUE in cauzele Tatu si Nisipeanu astfel ca munca avocatului nu este si una de concepere a unui model juridic cu un obiect si o motivarea proprie ,particulara spetei in vederea obtinerii rezultatului urmărit de către reclamant asa cum se întâmplă in alte cauze ci de folosire a unui model deja elaborat,depunerea actelor probatorii specifice acestui model si susținerea lui. Raportat la aceste doua criterii vizate de art. 274 alin. 3 C.pr.civ si considerentelor de mai sus Curtea apreciază că suma de 1240 lei este excesivă și un cuantum de 539 lei răspunde in mod rezonabil in conformitate si cu jurisprudența CEDO celor doua cerințe legale sus menționate .
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul reclamantului și va modifica în parte sentința recurată în sensul obligării pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 539 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de către pârâta D. | G. | A F. P. A J. | ||
S. | în nume propriu și în numele A. F. | P. | J. | și de către chemata în |
garanție ADMINISTAȚIA F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 3.628 din_ pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Admite recursul declarat de reclamantul T. V. -C. împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtele la plata sumei de 539 lei cheltuieli de judecată
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 martie 2013.
PREȘEDINTE, A. -I. A. | JUDECĂTOR, C. I. | JUDECĂTOR, DP |
GREFIER, A. B. |
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: C. N.C.
