Decizia civilă nr. 2820/2013. Contencios. Obligația de a face

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA COMERCIALĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 2820/2013

Ședința publică din data de 4 martie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.

D. M. GREFIER: M. V. -G.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- pârât M. G. -

G. împotriva sentinței civile nr.5101 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. Local al M.

Z. - P. L. Z., având ca obiect obligația de a face-recuperare sumă.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul intimatului- reclamant C. Local al M. Z. - P. L. Z., avocat Cobzaș Adela din Baroul Sălaj, lipsă fiind recurentul- pârât M. G. -G. .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită. Recursul este scutit de plata taxei de timbru. Recurentul- pârât M. G. -G. a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Intimatul- reclamant C. Local al M. Z. - P. L. Z. a depus întâmpinare.

Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea nr.146/1997.

Reprezentantul intimatului- reclamant C. Local al M. Z. - P.

L. Z., avocat Cobzaș Adela învederează faptul că recurentul-pârât este și în prezent angajatul intimatului-reclamant.

Curtea, din oficiu, invocă ca motiv de ordine publică inadmisibilitatea acțiunii, conform art.84, 85 din Legea nr.188/1999 și acordă cuvântul pe această excepție și pe fondul cauzei.

Reprezentantul intimatului- reclamant C. Local al M. Z. - P.

L. Z., avocat Cobzaș Adela solicită respingerea excepției.

Pe fondul cauzei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 5101/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, s-a admis acțiunea reclamantei P. L. Z. în contradictoriu cu pârâtul Meszaroș G. G. și în consecință, s-a dispus obligarea acestuia la restituirea sumei de 1598 lei către reclamantă.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin cererea sa reclamanta P. L. Z. a solicitat instanței obligarea pârâtului Meszaroș G.

G. la plata sumei de 1598 lei motivat de faptul că Curtea de Conturi a dispus recuperarea sumelor acordate pentru menținerea sănătății și securității în muncă în perioada ianuarie - martie 2010.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care solicită instanței respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantei datorită faptului că decizia directorului adjunct al reclamantei și decizia directorului Camerei de Conturi Sălaj sunt nelegale, fiind atacate în instanță.

Pârâtul Meszaroș G. G. a fost angajat în cadrul Poliției Comunitare

Z., actualmente P. L. Z., iar în această calitate a beneficiat de suma de 1598 lei în baza Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065 din_ .

Prin decizia nr. 15 din_ a Camerei Curții de Conturi Sălaj se reține că drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii acordate în baza A/CCM nr. 1065/_ pe lunile ianuarie - martie 2010 trebuie recuperate.

Prin Decizia nr. 123/_ a Directorului Executiv din cadrul Poliției Locale Z., în art. 2 s-a dispus recuperarea sumelor acordate funcționarului public, începând cu luna iulie 2011, conform Acordului/ Contractului Colectiv de muncă nr. 1065/_ pe lunile ianuarie - martie 2010.

Deoarece până la data de_ nu s-au recuperat sumele acordate în baza A/CCM nr. 1065 din_, prin decizia nr. 156 din_ s-a dispus în mod legal recuperarea acestor sume în cursul anului 2012.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. G. G., solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii promovate de către reclamantă, arătând în motivare că reclamanta - intimata a formulat acțiune în pretenții pentru recuperarea sumei de 1598 lei reprezentând drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii acordate în baza Acordului/ Contractului colectiv de muncă nr. l065/_, inadmisibilă având în vedere prevederile Legii nr.84/2012.

Potrivit prevederilor art. 2 " Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii".

Având în vedere faptul că legiuitorul a aprobat exonerarea de la plata sumelor imputate de Curtea de Conturi promovarea unei astfel de acțiuni de către angajator este inadmisibilă, așa cum se arată și prin sentința civilă nr. 4724, pronunțată în dosarul_ având același obiect "recuperare sume" a Tribunalului Sălaj.

Mai mult, acțiunea promovată de reclamantă - intimată este nelegală și netemeinică. Astfel în cursul anului 2010 a avut loc un control a Camerei de Conturi Sălaj ocazie cu care s-a dispus suspendarea aplicării Acordului/Contractului colectiv de muncă semnat între P. L. în calitate de angajator și Sindicatul Lex Com, reprezentând angajații acestei instituții. Raportul Camerei de Conturi Sălaj a fost contestat în instanță, iar Tribunalul Sălaj a constatat că măsura suspendării este nelegală și a dispus reluarea aplicabilității lui, recursul fiind anulat.

Având în vedere acest aspect, suma de 1598 lei acordată în cursul anului 2010, reprezentând drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii acordate în baza Acordului/Contractului colectiv de muncă nr. 1065/_

, a fost acordată în baza sentinței civile 2594/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj și menținută prin Decizia Curții de A. C., consideră recurentul că

imputarea acestei sume, primite în baza unei sentințe, constituie un abuz din partea organelor de control, care au refuzat să recunoască legitimarea sentințelor judecătorești pronunțate în cursul anului 2010.

Intimata reclamantă P. L. Z. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

În motivare s-a arătat că intimata a achitat recurentului suma reprezentând drepturi salariale în baza C.C.M. Banca Națională a României. 1066/_ și a Hotărârii C. ui Local nr. 71/2010.

Mai mult, reclamanta a fost obligată la plata acestor sume și in baza unei sentințe judecătorești rămasă irevocabilă, respectiv sentința civilă nr. 2594/_ emisă de aceeași instanță, Tribunalul 5ălaj .

Ulterior, in urma unui control efectuat de Curtea de Conturi s-a stabilit că această plată a fost necuvenită, sens in care reclamanta a procedat la promovarea prezentei acțiuni pentru recuperarea banilor de la fiecare angajat al nostru Curtea de Conturi a emis decizia 15/_, depusă la dosarul cauzei, decizie in care se prevede la pct. 7 "recuperarea prejudiciilor prin urmărirea și încasarea acestora de la persoanele care ilegal le-au încasat".

Dat fiind faptul că decizia Curții de conturi reprezintă un temei de drept, având efectele și forța unei hotărâri judecătorești, reclamanta s-a conformat acestei decizii, iar motivele din recurs nu pot anula efectele deciziei Curții.

Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:

Obiectul recursului constă în chestiunea dacă răspunderea funcționarilor publici pentru prejudiciul produs cu vinovăție instituțiilor la care aceștia sunt angajați poate fi atrasă nu doar în temeiul art. 84, 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ci și pe calea procedurala a unei acțiuni judiciare.

În conformitate cu art. 84 din Legea nr. 188/1999, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Art. 85 din același act normativ prevede ca repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Din cele ce preced rezultă că, prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.

Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general, aplicabile oricarei persoane, alta decât un funcționar public sau pentru care nu există alte norme legale speciale de angajare a răspunderii.

In speta s-a procedat la emiterea de decizii in temeiul art. 84,85 din Legea 188/1999 in vederea recuperarii sumei pretinse de la parat. Paratul continua sa isi desfasoare activitatea in cadrul reclamantei astfel ca nu exista din aceasta perspectiva nici un impediment legal in punerea aplicare a acestor decizii fiind necesar ca in masura in care aceste decizii nu au fost atacate conform art. 84, 85 din Legea 188/1999 si au devenit irevocabile la aplicarea lor sa se aiba in vedere si eventuala incidenta a Legii nr. 84/2012. Ca atare o actiune in justitie pentru recuperarea acestei sume apare ca inadmisibila intrucit incalca dispozitiile legale speciale sus mentionate.

Aspectul invederat de catre reprezentanta reclamantei in sensul ca sumele a caror recuperare se solicita au fost stabilite prin hotarari judecatoresti irevocabile este irelevant in speta. Astfel asa cum rezulta din art. 85 din Legea 188/1999 aceste decizii pot fi atacate in instanta iar in cadrul unei asemenea contestari pot fi verificate orice aspecte de legalitate inclusiv aspectul ca aceste sume au fost stabilite prin hotarari judecatoresti irevocabile. Ca atare pentru verificarea acestui aspect exista o procedura legala si nu este necesara promovarea unei actiuni de catre emitentul acestor decizii.

In aceste conditii in care exista un text de lege special care reglementeaza modul in care se angajeaza raspunderea patrimoniala a functionarului public, in care paratul este si in prezent functionar public in cadrul reclamantei o actiune in instanta de obligare a paratului la plata acestei sume apare ca inadmisibila incalcind atât principiul "specialia generalibus derogant"; cât și prevederile art. 84,85 din Legea 188/1999.

Față de cele de mai sus, Curtea in temeiul textelor de lege sus mentionate, a art. 3041C.pr.civ., art. 312 C.pr.civ., va admite recursul formulat și va modifica în întregime hotararea atacata în sensul că va respinge acțiunea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul M. G. G. împotriva sentinței civile nr. 5101 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj pe care o modifică în întregime în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A. A. M. S. L. R. D. M.

GREFIER

M. V. -G.

Red.SLR/dact.MS 3 ex./_

Jud.fond: N.C.C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2820/2013. Contencios. Obligația de a face