Decizia civilă nr. 3201/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3201/2013
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N. Grefier C. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S.C. M. I. S. împotriva sentinței civile nr. 8.701 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâta-intimată A. F.
P. A M. C. -N., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012 anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat Militaru Sorin-Mihai din cadrul Baroului C. în reprezentarea intereselor reclamantei- recurente cu delegația la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul recurentei depune la dosar taxele de timbru datorate, aspect față de care, la termenul de azi se constată că recursul este legal timbrat cu 21,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar precum și 4 lei taxă judiciară de timbru, respectiv 0,3 lei timbru judiciar pentru instanța de fond.
În probațiune, reprezentantul recurentei depune la dosar adresa nr. 68092/_ emisă de Instituția Prefectului Județului C., reprezentând dovada înmatriculării autoturismului într-un stat membru UE, menționând că nu solicită administrarea de noi probe.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și acordă cuvântul părții prezente asupra recursului de față.
Reprezentantul reclamantei-recurente solicită instanței a dispune admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, astfel: să se constate ca fiind nejustificat refuzul de restituire a taxei de primă înmatriculare, să se oblige pârâta la restituirea sumei achitate cu titlu de plată nedatorată, acordarea dobânzii aferente și nu în ultimul rând, acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial și taxele de timbru, atât în recurs cât și în fața instanței de fond.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 8.701 din_ a Tribunalul Cluj, pronunțată în dosarul nr._, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC M. I. S. C. -N., în contradictoriu cu pârâta A. F.
P. A M. C. -N. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că reclamantul a achiziționat un autoturism care era înmatriculat în Uniunea Europeană. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului, i s-a întocmit o fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat suma de 9.734 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, taxă pe care a achitat-o.
A concluzionat instanța de fond că cererea reclamantei este neîntemeiată întrucât taxa de primă înmatriculare nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale U.E., ci tuturor autoturismelor vechi sau noi înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională și aplicarea acestei taxe nu contravine prevederilor art.90 TFUE.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. M. I. S.R.L.
C. -N.
prin care solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtei la restituirea sumei de 9.734 lei achitată în data de_ cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a susținut că taxă specială de primă înmatriculare este în contradicție cu legea comunitară, respectiv cu art. 110 alin. 1 din Tratatul privind funcționarea U.E.
În continuarea motivării recursului, reclamanta a invocat și a dezvoltat mai multe aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale, respectiv tratamentul discriminator al taxei speciale de primă înmatriculare, în condițiile în care aplică un tratament juridic și fiscal diferit unor situații identice concretizate în achiziționarea de către o persoană a unui autovehicul și astfel, intrând în contradicție cu principiul liberei circulații a mărfurilor în carul C.E.
Examinând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a achiziționat în anul 2007 un autoturism marca MERCEDES- BENZ, anterior înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene.
În vederea înmatriculării în România a autoturismului, reclamanta a fost obligată să achite suma de 9.734 lei cu titlul de taxă de primă înmatriculare, taxa pe care a achitat-o la Trezoreria mun. C. -N. în data de_ .
Reclamanta a solicitat restituirea acestor taxe paratei A. F. P.
C. -N. la data de_, pârâta respingându-i cererea prin adresa nr. 41662/_ .
În cauza este de reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 (110) din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei,
determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises, precum și cauza
conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61- 70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi
percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Referitor la obligația de plată a dobânzii
, este de principiu că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective
.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluția cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate sau de la cea a cererii de chemare în judecată.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Aceste considerente sunt valabile, de altfel, și în privința dispoziției privind acordarea cheltuielilor de judecată, culpa procesuală nefiind raportată la legislația în vigoare la momentul plății taxei, ci la poziția adoptată de către
recurentă în fața instanței de fond și cu ocazia cererii de restituire a taxei, adresate pârâtei.
În consecință, față de cele menționate anterior se va admite recursul și se va modifica hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii reclamantei, iar pârâta
A.F.P. C. -N. va fi obligată să-i restituie suma de 9.734 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la_ și până la achitarea integrală.
In temeiul art. 316, 298, 274 alin. 1 C.pr.civ Curtea va obliga pârâta- intimată aflata in culpa procesuala sa plateasca reclamantului-recurent suma de 365,4 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale datorate la fond și în recurs. Astfel, pentru judecata la fond nu s-a făcut dovada achitării unei vreunei sume cu titlu de onorariu avocațial, așa încât pentru această fază procesuală a fost dispusă doar plata taxelor de timbru. În privința cheltuielilor în recurs, s-a dispus acordarea parțială a onorariului avocațial, în sumă de 300 lei, alături de taxa de timbru achitată, apreciindu-se ca acest cuantum corespunde valorii pricini si muncii depuse de avocat care, în recurs, s-a limitat la formularea recursului intr-o problema de drept lamurita prin pronunțarea hotararilor indicate in prezentele considerente .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de către reclamanta S.C. M. I. S. împotriva sentinței civile nr. 8.701 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantă și obligă pârâta A. F. P. C. -N. să-i restituie suma de 9.734 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la_ și până la achitarea integrală.
Obligă pârâta A. F. P. C. -N. să achite reclamantei suma de 365,4 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale datorate la fond și în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2013.
PREȘEDINTE, S. AL H. | JUDECĂTOR, M. B. | JUDECĂTOR, G. -A. N. |
GREFIER, C. C. |
Red..M.B./_
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: P. U. .
