Decizia civilă nr. 3472/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3472/2013
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U. Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de chematul în garanție M. E.
, C. T. SI S., împotriva sentinței civile nr. 11480/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamanții C.
B., N. S. și P. I. C. și pârâta U. S. H. - F. DE D. SI
A. P., recurent, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11480 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. B., N. S. și P. I. C. în contradictoriu cu pârâta U. "S. H. "; B. .
A fost obligată pârâta la eliberarea actului de studii cu regim special diploma de licență și a suplimentului la diplomă prin care să se ateste că reclamanții au absolvit examenul de licență, în specializarea corespunzătoare.
A fost respinsă solicitarea de stabilire de daune de 100 lei pe zi de întârziere în caz de neîndeplinire a obligației, începând cu cea de-a 31-a zi de la rămânerea irevocabilă a sentinței.
A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U.
"S. H. "; în contradictoriu cu M. E., C., T. și S. B. .
A fost obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru fiecare dintre reclamanți.
A fost respinsă solicitarea pârâtei de aplicare a sancțiunii prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamanții C. | B. | , N. | S. și P. I. C. au urmat cursurile |
Facultății de D. și A. | P. | , specializarea drept, din cadrul Universității "S. |
H. ";, cu durata studiilor de 3 ani, promoția 2009, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009.
Pe cale de consecință, cu respectarea art. 38 din Ordinul nr. 2284/2007, U.
"S. H. "; a eliberat reclamanților adeverințele nr. 5188/_, nr. 5377/_ și nr. 5453/_, care atestă aspectele menționate și obținerea titlului de licențiat în drept (filele 5, 10, 13).
Cu toate acestea, nici până la această dată pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamanților diploma de licență în original și foaia matricolă, obligație ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor. Acest termen maxim a fost stabilit de art. 20 din OMEC nr.2284/2007 privind aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.
Pârâta susține că această omisiune este imputabilă M. E., C. ,
T. și S. care a refuzat să avizeze tipărirea de către S.C. Romdidac S.A. a diplomelor în numărul solicitat.
Este adevărat că pârâta a comunicat M. necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților pentru anul 2009 și că achiziționarea de formulare tipizate de la S.C. Romdidac S.A. a fost avizată de către Minister doar pentru o parte, dar această împrejurare nu exonerează pârâta de obligația sa legală de a remite reclamanților diplomele de licență și foile matricole.
În acest sens, potrivit art. 5 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiva rectorului instituției.
Pe cale de consecință, refuzul pârâtei U. "S. H. "; de a elibera reclamanților actele menționate, după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, fiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Culpa pârâtei este cu atât mai evidentă cu cât M. E., C., T. si S. a avizat achiziționarea unui număr diplome de licență pentru actele de studii destinate absolvenților din promoția 2009, U. fiind cea care a
individualizat în concret beneficiarii tipizatelor avizate prin această adresă, iar printre aceștia nu s-au numărat reclamanții din cauza de față. Prin urmare, se constată că pârâta a eliberat în mod selectiv diplome de licență și suplimente de diplomă pentru promoția 2009, cu încălcarea dispozițiilor art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, conform căruia "Diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită";.
Pe de altă parte, revenea pârâtei U. "S. H. "; sarcina de a efectua demersurile necesare și eficiente pentru a obține constrângerea M. la emiterea avizului pentru tipărirea formularelor actelor de studii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis solicitarea reclamanților și a fost obligată pârâta la eliberarea actului de studii cu regim special diploma de licență și a suplimentului la diplomă prin care să se ateste că reclamanții au absolvit examenul de licență, în specializarea corespunzătoare.
Reclamanții mai solicită ca instanța să stabilească un termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești pentru executarea acestei obligații, sub sancțiunea aplicării daunelor în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere, începând cu cea de-a 31-a zi.
Tribunalul a apreciat că nu se impune a se menționa în mod expres obligația autorității publice de a executa hotărârea judecătorească irevocabilă în termen de
30 zile deoarece această îndatorire este una legală, prevăzută de art. 24 alin. 1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
În ceea ce privește daunele solicitate de reclamanți, se constată că art. 18 alin. 6 din lege statuează că, odată cu soluționarea fondului, instanța poate stabili și amenda prevăzută la art. 24 alin. 2, și anume o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere în sarcina conducătorului autorității publice. Astfel, prin menționarea expresă doar a amenzii, reiese că la acest moment nu s-ar putea fixa și despăgubiri în favoarea reclamanților, prevăzute de art. 24 alin. 2 teza finală și care, pe cale de consecință, pot fi solicitate de reclamanți doar după expirarea termenului legal sau fixat de instanță pentru executarea hotărârii.
De altfel, dispozițiile legale sunt logice, la acest moment neputându-se aprecia care va fi prejudiciul suferit de reclamanți prin neexecutarea hotărârii judecătorești și neputându-se dispune asupra acestui aspect.
Pentru acestea, s-a respins acest capăt de cerere accesoriu.
În ceea ce privește cerere a de che mare în g ar anț ie
a M. E., C. ,
T. si S., s-a reținut în primul rând că adeverințele prin care se recunoaște reclamanților calitatea de licențiați sunt în ființă, nefiind revocate sau anulate și de aceea se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actelor administrative.
Potrivit art. 7 din Ordinul nr. 2284/2007, "Formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare";.
Astfel, pentru îndeplinirea obligației de eliberare a diplomelor de licență și a suplimentelor de diplomă, U. "S. H. "; este ținută atât de avizul chematului în garanție MECTS pentru tipărirea acestora cât și de activitatea unității de specialitate producătoare S.C. Romdidac S.A.
În acest sens, pârâta a și solicitat chematului în garanție prin mai multe adrese să aprobe tipărirea formularelor, dar nu s-a obținut avizul decât pentru un număr insuficient de formulare.
Având în vedere aceste aspecte și întrucât dreptul invocat de reclamanți nu poate fi realizat fără concursul efectiv al chematului în garanție, în temeiul 60 și urm. din Codul de procedură civilă, s-a admis în parte cererea de chemare în garanție, M. E., C., T. și S. a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru fiecare dintre reclamanți.
Pârâta solicită și aplicarea sancțiunii prevăzute la art. 24 alin. 2 din Legea nr.554/2004, în cuantum de 100 lei/zi de întârziere. Pentru aceleași considerente prezentate cu privire la petitul accesoriu formulat de reclamanți, s-a respins această solicitare.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că nu s- au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M. E., C., T. ȘI
S.
, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale M. E. . C. . T. și S. .
Având în vedere acest aspect precizează că atribuțiile și competențele
sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea M. E., C. . T. și S. . cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației nationale nr.1/2011 cu
modificările și completările ulterioare, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competenta instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. E. și C. . "
Din dispozițiile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.
"(1) Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în conditiile legii.
Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.
Desemnarea compartimentelor și a personalului la nivel de instituție și de facultate/departament pentru a desfășura activități de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii se aprobă de senatul universitar și se numesc prin decizie a rectorului. Persoanele numite sunt răspunzătoare, potrivit legii, pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii.
Răspunderea pentru exactitatea datelor înscrise în actele de studii eliberate o poartă persoanele care le-au completat și persoanele care le-au semnat. "
Din prevederile legale prezentate rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior.
De asemenea, precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii În anul 1 de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia. are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
In prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Instanța de fond s-a substituit MECTS și ARACJS și a evalueat calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
În condițiile in care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr.84/1995 R2. cât și conform Legii nr.1/20] 1). coordonarea (inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MECTS și ARACIS, și nu a instanțelor de judecată.
Diplomele si suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, si nu pe baza sentintelor judecătoresti.
II. Cu privire la motivul de recurs Întemeiat pe art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, învederează instanței de recurs următoarele:
Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile speței.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de Învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de Învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 7512005, cu modificările și completările ulterioare.
Raportat la această H.G., instanța de fond a apreciat în mod eronat că nu ar mai fi aplicabilă ca urmare a abrogării Legii nr.88/1993. Prevederile art.17 din H.G. 1011/2001 sunt aplicabile și după apariția O.U.G. nr.75/2005, fiind necesară, în continuare, evaluarea academică a programelor de învățământ la distanță, doar procedura de efectuare a evaluării modificându-se, ca urmare a înlocuirii Legii nr.88/1993 prin O.U.G. nr.75/2005.
Conform actelor normative invocate mai sus, formele de Învățământ cu frecventă redusă si la distantă trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr.84/1995 a prevăzut Într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de Învățământ "zi".
HG 535/1999 privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular nu poate fi aplicat în speta dedusă judecății deoarece pe de-o parte are aplicabilitate doar de un an, iar pe de altă parte reclamanta s-a înscris în anul 1 de studii în anul 2006. În perioada 1999 - 2006, HG 535/1999 a suferit modificări prin HG 696/2000 și HG 1215/2000, iar prin art.7 din HG 410/2002 a fost abrogată.
La data înscrierii reclamantei în anul l de studii se aplicau prevederile H.G. nr. 1609/2004.
În conformitate cu prevederile H.G. nr 1609/2004 pentru modificarea anexelor nr. 1-3 la H.G. nr. 410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior. specializarea "absolvită" de reclamantă În cadrul Universitătii
"S. H. " (si anume Psihologie) era autorizată provizoriu să funcționeze doar la forma de învătământ ZI, Însă NU SI LA FORMELE DE ÎNVĂTĂMÂNT FR sau ID.
Instanta de fond confundă vocatia pe care o au universitătile de a organiza in cadrul facultătilor forme de învățământ la distanta (ID) in specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. D. ul de a putea organiza scolarizarea incumba obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Legiuitorul a statuat n sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la ID si FR daca universitatea respectivă nu are organizate si cursuri la zi la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ, acte normative în vigoare la data înmatriculării reclamanților- intimați..
În această ordine de idei, recurentul apreciază că solicitarea reclamanților de a le fi eliberată diploma care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere neîntemeiată, studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile.
Pârâta intimată U. "S. H. "; a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului - filele 11-13.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de normele juridice incidente de art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că Legea nr.88/1993 ce reglementează acreditarea prin dispozițiile sale a prevăzut că procesul de acreditare ce cuprinde autorizarea de funcționare provizorie (ce acordă dreptul de organizare a admiterii și desfășurare proces de învățământ) și acreditare (care acordă și dreptul de a organiza examen de licență, diploma,/ este supusă evaluării.
Același act normativ mai prevede că evaluarea se face la nivelul specializărilor universitare și/sau la nivelul structurilor instituționale iar evaluarea la nivelul structurii instituționale se face pe departamente, colegii, facultăți și/sau instituții de învățământ superior.
Mai prevede actul normativ că facultatea, specializările instituției de învățământ se supun periodic evaluării iar specializările acreditate pentru care nu sunt depuse rapoarte în vederea evaluării într-un ciclu de salarizare intră în lichidare, că pot desfășura activități de învățământ superior și pot utiliza denumirile universitare numai instituțiilor autorizate să funcționeze provizoriu.
Ulterior prin OUG nr. 75/2005 în vigoare la momentul începerii studiilor de către intimată art. 29 alin. 3 și 4 s-a prevăzut că "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Din dispozițiile actului normativ nu reiese necesitatea acreditării/autorizării distinct pentru fiecare formă de învățământ ci pentru fiecare program de ciclu de
licență care duce la o calificare universitară distinctă. Potrivit metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 noțiunea de program de studii a fost definită ca fiind totalitatea activității de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
În acest context de vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate retine că nu forma de învățământ absolvită ( zi,
frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare
un ivers itar ă, c i spec ial iz are a ale as ă ș i ur mată.
Că nu s-a avut în vedere forma de învățământ ci specializarea reiese și din actele normative adoptate pe parcurs reținute prin hotărârea atacată.
Intimata U. S. H. după înființare potrivit legii a fost autorizată provizoriu/acreditată pe specializarea inclusiv domeniu specializare Sociologie- Psihologie în acest sens fiind HG nr.410/2002, HG nr.940/2004 s.a.
Prin urmare câtă vreme actele normative nu au prevăzut o acreditare pe forme de învățământ ci pe specializări iar acreditarea instituție/specializări arătate au fost adoptate prin hotărâri de guvern susținerile recurentei se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Așadar, constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.4 din Legea nr.554/2004 Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de recurs axat pe prevederile art. 304 pct. 4 C.pr.civ. Curtea reține că acest motiv ar fi dat fondat atunci când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Atribuția principală a instanțelor judecătorești din punct de vedere constituțional și legal este aceea de a înfăptui justiția în numele legii, în cauzele deduse judecății.
Critica conform căreia prin soluționarea cauzei instanța de fond s-a substituit în atribuțiile recurentului și ale ARACIS nu este fondată.
Instanța de contencios administrativ atunci când soluționează acțiunea de contencios administrativ poate pronunța una din soluțiile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, urmare a admiterii cererii de chemare în garanție recurentul a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diplomele de licență, instanța de fond argumentând care este baza factuală și legală a acestei soluții.
Pe cale de consecință, această soluție se înscrie în obligarea autorității administrative de resort să exercite o atribuție legală pe care instanța a sancționat-o ca atare.
În aceste circumstanțe, nu se poate afirma că instanța de fond, soluționând cererea de chemare în garanție în sensul solicitat și urmărit de titularul acesteia, s- ar fi substituit autorității administrative.
Dacă ar fi fost așa, atunci nu ar mai fi dispus obligarea autorității să aprobe operațiunea juridică ci instanța ar fi săvârșit-o ea însăși ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
În fine, Curtea mai are în vedere că prin mai multe decizii de speță, Î. Curtea de C. și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus la rându-i în spețe similare cu prezenta cauză obligarea autorității administrative de resort să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele la diplomă (decizia nr. 5656 din 24 noiembrie 2011 și respectiv decizia nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, decizia 2533 din 22 mai 2012).
Față de cele ce precedă, Curtea reține că acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că principala apărare formulată de către recurentul-chemat în garanție MECTS prin recursul formulat vizează împrejurarea că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Verificarea acestui aspect invocat de chematul în garanție referitor la lipsa unei autorizări de funcționare provizorie în favoarea pârâtei USH pentru forma de învățământ la distanță presupune analizarea unei suite de acte normative și a specializărilor și facultăților pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie.
Curtea a identificat specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie prin raportare la anexa nr. 2 pct. 6 la HG nr. 940/2004. Acest act normativ atestă faptul că este acreditată.
Niciuna dintre facultățile sau specializările enumerate în anexă nu menționează ca formă de organizare a învățământului și învățământul la distanță.
Prin urmare problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanți era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor
instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:
a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de recurentul-chemat în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care
duce l a o c al if ic are u n ivers itar ă d is tinc tă.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă,
învățământ la distanță) este cea care duce l a o c al if ic are un ive rs itar ă, c i spec ial iz ar e a aleasă ș i ur mată.
Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării recurentului-chemat în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării
fiecărei forme de învățământ.
Apoi, un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acor d ă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot f uncțion a și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare
";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege
"se acordă pentru forme de învățământ de zi";,
precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot
f uncțion a
și la forma de învățământ seral și fără frecventa
, f ăr ă a f i nece s ar ă
îndepl in ire a proced u r ii de au tor iz are de f uncț ion are prov izor ie s au acred itare
de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență
"similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
Din această perspectivă, Curtea reține că cererea de chemare în garanție a fost în mod legal și temeinic admisă de instanța de fond, că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 312 Cod procedură civilă de la 1865 aplicabil prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de M. E., C., T. și S.
împotriva sentinței civile nr. 11480 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
R. -R. D. | L. | U. | M. D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. A. G. C. .
