Decizia civilă nr. 3537/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3537/2013
Ședința publică de la 25 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător A. -I. A. Judecător C. I. Grefier A. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F.
P. A J. B. -N. pentru A. F. P. N. împotriva sentinței civile nr. 895 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu reclamantul intimat C. N. și chemata în garanție intimată A.
F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_ s-a înregistrat la dosarul cauzei note de ședință din partea intimatului C. N. .
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.
4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A:
Prin sentința civilă nr. 1895 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor A. F. P. B. și D. G. A F. P. B. -N. și, în consecință, s-a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu aceste pârâte ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului cu privire la petitul de restituire a taxei pe poluare. S-a admis excepția inadmisibilității cu privire la petitul de anulare a Deciziei de calcul al taxei pe poluare nr. 7763/_ emisă de AFP N. și, în consecință, s-a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere.
S-a admis în parte acțiunea formulată și ulterior precizată de reclamantul C.
N., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. N., care a fost obligată să restituie reclamantului suma de 7.082 lei reprezentând taxă pe poluare, ca urmare a constatării nelegalității refuzului de restituire precum și să-i plătească reclamantului suma de 539,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată împotriva ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. și s-a dispus obligarea chematei în garanție să restituie pârâtei A. F. P. N. suma de 7.082 lei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, precum și suma de 539,30 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată. Instanța, examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor D. B. -N. și AFP B., a reținut următoarele:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor AFP B. și
D. B. -N., instanța de fond a reținut că aceasta este întemeiată cu consecința respingerii acțiunii în contradictoriu cu aceste pârâte pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât, nefiind instituțiile care au procedat la încasarea de la reclamant a taxei de poluare a cărei restituire se solicită, din perspectiva prevederilor art. 33 C,.pr.fiscală, și nici cele care au exprimat refuzul de restituire contestat în prezenta cauză, nu se impune soluționarea litigiului și în contradictoriu cu aceste pârâte. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii reține că, reclamantul a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ considerându-se vătămat prin refuzul de a i se restitui taxa cu privire la care consideră că a fost încasată cu încălcarea prevederilor art. 90 TCE, sens în care cererea sa de restituire a taxei pe poluare se analizează prin prisma prevederilor art. 117 alin. 1 lit. d din C.pr.fiscală.
Prin urmare, în ceea ce privește contestarea acestui refuz și cererea de restituire nu poate fi reținută, ca fiind de neprimire, lipsa parcurgerii procedurii administrative, câtă vreme obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, ipoteză legală care permite acestuia să se adreseze direct instanței de judecată, sens în care s-a respins excepția inadmisibilității în ceea ce privește petitul de restituire a taxei.
De altfel, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată în interesul legii, acțiunea judiciară având acest obiect nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală. În ceea ce privește însă petitul de anulare a deciziei de calcul al taxei pe poluare, excepția inadmisibilității este dată câtă vreme reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative reglementată de prevederile art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, obligatoriu de a fi urmată în cazul contestării unui act administrativ fiscal, cum este cazul celui mai sus menționat, sens în care, în aceste limite se va admite excepția inadmisibilității, cu consecința respingerii, ca inadmisibil, a acestui capăt de cerere.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că La data de_ cu chitanța seria TS6 nr. 5986692, reclamantul C. N. a achitat suma de 7082 lei în contul Trezoreriei B., beneficiar Fondul de M., reprezentând taxă de poluare stabilită conform deciziei de calcul a taxei pe poluare emisă de pârâta AFP N., în vederea înmatriculării în România a autoturismului marca Seat, aflat la prima înmatriculare în România, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în dovedire. După achitare, reclamantul a solicitat restituirea taxei sus menționate, pe care a apreciat-o ca fiind neconformă normelor instituite prin TCE, cerere înregistrată sub nr. 1628/_ aceasta fiind însă respinsă.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr.50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. B. -N. pentru A. F. P. N.
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În privința cheltuielilor de judecată, pârâta solicită, în temeiul art. 274 alin. 3 C.pr.civ. reducerea acestora, constând în onorariu de avocat. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 rap. la art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă. De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal. Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale O.G. nr. 9/2000, potrivit cărora repararea prejudiciului se realizează de la data cererii de chemare în judecată și nu de la data achitării taxei.
De asemenea, dobânda legală fiscală pe care o solicită reclamantul nu se circumscrie situațiilor prev. de art. 117 C.pr.fiscală, astfel încât nici reclamantul nu a făcut plata în temeiul unui titlu de creanță care să fi avut un termen scadent de plată și să fie expus unor majorări de întârziere. În privința cheltuielilor de judecată, pârâta apreciază că nu se impune acordarea acestora, întrucât nu are nicio culpă în perceperea taxei deoarece este prevăzută de legislația în vigoare. Invocând prv. art. 274 alin. 3 C.pr.civ., solicită reducerea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat raportat la obiectul pricinii și munca prestată de avocat în astfel de cauze.
Reclamantul-intimat C. N. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, deoarece taxa de poluare stabilită în sarcina sa încalcă dreptul la libera circulație a mărfurilor în cadrul C.E. și principiul nediscriminării între produsele comunitare și cele naționale.(f.13)
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
În cererea de chemare in judecata reclamantul a invocat nelegalitatea taxei de poluare datorata incalcarii dreptului Uniunii Europene de catre legislatia romana ce reglementează taxa de poluare. Pentru a sustine si dovedi incidența în speță a dreptului Uniunii Europene in motivarea actiunii reclamantul a arătat că a cumparat autovehiculul dintr-un stat membru U.E.
Verificînd actele depuse de catre reclamant in dovedirea actiunii in fata instantei de fond din acestea nu rezulta ca autovehicul din speta a fost inmatriculat anterior intr-o tara membra UE.
La primul termen de judecată pârâta a invocat ca motiv de ordine publica inaplicabilitatea art. 110 TFUE intrucit la dosar reclamantul nu a depus actele ce atesta inmatricularea anterioara a autovehiculului in spatiul U.E. Deși instanța a acordat un termen în acest sens și a citat intimatul cu mențiunea expresă de a face această dovadă, reclamantul intimat nu a depus aceste acte la dosar.
Astfel, pentru termenul din data de_ intimatul a fost citat expres cu această mențiune de a depune acte care să dovedească înmatricularea anterioară a autoturismului în spațiul comunitar (f. 17) cu consecința incidenței art. 110 din
T.F.U.E. Cu toate acestea intimatul nu s-a conformat și nici o probă nu a fost administrată în acest sens nici în fața primei instanțe și nici în fața instanței de recurs. A depus copia certificatului de înmatriculare în România a autoturismului, probă irelevantă și nesolicitată de către instanță.
In aceste conditii, în lipsei vreunei probe, autovehiculul cumparat de catre reclamant nu provine din spatiul Uniunii Europene si ca atare nu intra sub incidenta art. 110 TFUE. Neintrînd in câmpul de aplicare a acestui text de lege in speță nu se poate retine in mod evident incalcarea dreptului Uniunii Europene prin perceperea si achitarea de catre reclamant a taxei de poluare .
În consecință, față de cele menționate anterior, in temeiul art. 20 din Legea 554/2004, art. 304 indice 1 C.pr.civ, art. 312 C.pr.civ .se va admite recursul si se va modifica in intregime sentinta recurata in sensul ca se va respinge cererea de chemare în judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. B.
-N. pentru A. F. P. N. împotriva sentinței civile 895 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., pe care o modifică în sensul că respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2013.
PREȘEDINTE, DP | JUDECĂTOR, A. -I. A. | JUDECĂTOR, C. I. |
GREFIER, A. B. |
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: A.P. M. .
