Decizia civilă nr. 356/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 356/2013
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. I. JUDECĂTOR: DP
JUDECĂTOR: A. -I. A. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. A MUNICIPIULUI C. N. împotriva sentinței civile nr. 5332 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., privind și pe reclamantul intimat P. B. M. și pe chemata în garanție intimată A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite O.U.G. 50/2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat, av. Răcășan C. în substituirea avocatului titular Costaș Cosmin, lipsă fiind părțile celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 ianuarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat P. B. a depus la dosar întâmpinare, la care a fost anexată și împuternicirea avocațială.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar delegația de substituire și arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat P. B. solicită respingerea excepției autorității de lucru judecată, aceasta fiind contrară dreptului Uniunii Europene, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de prima instanță, susținând pe scurt motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar. Solicită de asemenea obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5332 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și cea a inadmisibilității cererii. A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. B. M. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului C. -N. și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de
4.078 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei_ și până la data restituirii efective. A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. a municipiului C. -N. în contradictoriu cu A. F. pentru M. B. .
A fost obligată chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei suma de 4.078 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă
de la data achitării taxei și până la data restituirii efective. A fost obligată pârâtă să plătească reclamantului suma de 1279,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Deliberând asupra excepției inadmisibilității, instanța de fond a constatat că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal. Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantei se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004. În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de primă înmatriculare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant. Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a F. P. C. -N., a fost admisă, instanța reținând ca înscrisurile a căror anulare se solicita nu au fost emise de aceasta.
Asupra cauzei pe fond
tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. C. -N.
calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule
.reclamantul achitând taxa stabilită. Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar. În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIEI F.
P. C. -N. ,
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cpc și în considerarea dispozițiilor art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat. Astfel, prin sentința civilă numărul 438/_ pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosar_ a fost respinsă cererea formulată de către același reclamant în contradictoriu cu A.F.P. C. - N., iar prin decizia civilă
2165/_ a fost respins recursul declarat de P. B. împotriva aceleiași sentințe. Mai mult, împotriva acestei decizii a fost formulată și calea extraordinară de atac a revizuirii, respinsă prin decizia civilă 307/2010 pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosar_ .
În ceea ce privește fondul cauzei recurenta susține că instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă. De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Analizând recursul formulat, din perspectiva excepției autorității de lucru judecat asupra căreia are obligația de a se pronunța cu prioritate, Curtea reține următoarele:
În prezenta cauză reclamantul a solicitat restituirea taxei pe poluare în cuantum de 4078 lei achitată cu chitanța seria TS5 nr. 4932318 din_ .
În dosarul nr._ al Curții de Apel C., cu deplină identitate de părți, obiect și cauză s-a respins recursul aceluiași recurent P. B. împotriva unei sentințe prin care s-a respins cererea de restituire a taxei de poluare achitată cu aceeași chitanță seria TS5 nr. 4932318 din_, în același cuantum de 4078 lei ( a se vedea sentința 438/2009 si decizia 2165/_ - f. 18 - 25 dosar fond).
Împotriva acestei decizii irevocabile recurentul a formulat și calea de atac a revizuirii, întemeiată pe dispozițiile 21 alin. 2 din Legea 554/2004, în vigoare a momentul respectiv. Prin decizia 307/2010 pronunțată în dosarul_ instanța a respins cererea de revizuire motivată tocmai pe o pretinsă încălcare a dreptului comunitar prin hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a respins cererea de restituire a taxei de poluare. În esență, instanța investită cu soluționarea cererii de revizuire a reținut în esență faptul că: ,,Pentru determinarea regimului juridic al acestui motiv de revizuire, trebuie subliniat și faptul că este necesar a fi evitată interpretarea conform căreia calea de atac a revizuirii ar putea fi folosită ca un mijloc prin care s-ar putea discuta din nou ceea ce a discutat deja instanța de recurs. Astfel, devine discutabilă aplicabilitatea disp. art. 21 al. 2 din Legea nr. 554/2004, atât timp cât instanța de recurs a analizat o anumită normă comunitară, respectând prioritatea normelor comunitare față de normele dreptului intern. Așa fiind, instanța care analizează norma de drept comunitar indicată de către parte ca având incidență în speță, ajungând în final la concluzia că acea normă nu are aplicabilitate în speță, respectă cerințele art.
148 al. 2 din Constituție,,. În această situație, instanța investită cu soluționarea cererii de revizuirea apreciat că este inadmisibil ca petentul să se prevaleze de dispozițiile art. 21 al. 2 din legea 554/2004 doar pentru motivul că nu este satisfăcut de maniera de interpretare a normelor comunitare, atunci când instanța de recurs a analizat în fapt compatibilitatea între normele de drept comunitar și normele de drept intern, deoarece prin intermediul textului citat s-ar repune în discuție aceeași chestiune de drept. Mai mult, a reținut aceeași instanță ,,constatând că în cauză, prin decizia civilă nr. 2165/2009, a fost analizată compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile art.
90 din Tratat, inclusiv prin prisma jurisprudenței relevante a Curții Europene de Justiție, ……….. repunerea în discuție a acelorași aspecte, pe calea cererii de revizuire, este neavenită,,.
Aceste considerente sunt pe deplin valabile și în cazul dedus judecății, deoarece contrar celor susținute de către intimatul P. B., o hotărâre judecătorească irevocabilă contrară unei decizii ulterioare a CJUE care analizează compatibilitate unor norme interne cu dreptul comunitar poate fi desființată doar prin exercitarea unei căi extraordinare de atac, așa cum a fost revizuirea reglementată de art. 21 alin. 2 din legea 554/2004 și nu prin introducerea unei noi cereri de chemare în judecată cu identitate de părți, obiect și cauză, deoarece nici o dispozițile legislativă comunitară și nici un exemplu de jurisprudență CJUE nu conferă această posibilitate, ca printr-o nouă cerere de chemare în judecată motivată pe o decizie ulterioară CJUE să se înfrângă principiul autorității de lucru judecat. În caz contrar, fiecare decizie a CJUE prin care se nuanțează sau se modifică jurispudența anterioară ar da naștere unui nou val de litigii care cu încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice ar încălca în mod nelimitat autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri judecătorești irevocabile anterioare.
În susținerea punctului de vedere potrivit căruia nu există autoritate de lucru judecat în cazul concret analizat în ciuda faptului că reclamantul a pierdut anterior irevocabil o cerere de chemare în judecată identică prin care a solicitat aceleiași pârâte restituirea aceleiași taxe, intimatul a invocat o decizie CJUE cu numărul C - 453/00 pronunțată în anul 2004 în cauza Kuhne & Heintz. Analiza dispozitivului și considerentelor acestei decizii nu permite concluzia extrasă de intimat. Astfel, în primul rând decizia enunțată se referă la organe administrative și nu la instanțe judecătorești, permițând acestor organe administrative să revină asupra unor decizii anterioare chiar dacă au fost confirmate printr-o hotărâre judecătorească.
Astfel, potrivit deciziei C.J.U.E. anterior enunțate, ,,principiul cooperării care decurge din articolul 10 CE impune ca un organ administrativ
, sesizat cu o cerere în acest sens, să re e xa m ine ze o de cizie a d ministrat ivă d ef initivă
pentru a ține cont de interpretarea dispoziției relevante adoptate între timp de Curte în cazul în care: 1) acesta dispune, potrivit dreptului național, de puterea de a reveni asupra deciziei respective, 2) decizia în cauză a devenit definitivă, ca urmare a unei hotărâri a unei instanțe naționale care se pronunță în ultimă instanță 3) hotărârea respectivă este, în lumina unei jurisprudențe a Curții ulterioare acesteia, întemeiată pe o interpretare eronată a dreptului comunitar, adoptată fără să fi fost sesizată Curtea cu titlu preliminar în condițiile prevăzute de articolul 234 alineatul (3) CE, și 4) partea interesată s-a adresat organului administrativ imediat după ce a luat la cunoștință jurisprudența respectivă,,.
Nu rezultă nici un moment din cele enunțate faptul că o decizie CJUE ulterioară dă naștere posibilității justițiabilului de a obține o nouă hotărâre judecătorească trecând peste autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești anterioare. Dimpotrivă, decizia se referă la revenirea de către un organ administrativ asupra unei decizii administrative în anumite condiții specifice dreptului olandez enunțate pe larg în considerente. Concluzia lipsită de echivoc care rezultă din considerente este aceea că
:,,organul administrativ va trebui să stabilească, în funcție de rezultatele acestei
reexaminări, în ce măsură este obligat să revină asupra deciziei în cauză, fără a leza interesele terților,,.
În consecință, argumentul intimatului este neîntemeiat, rupt din context și fără nici o legătură logică și necesară cu exemplul de jurisprudență invocat.
Dimpotrivă, suntem în prezența prezumției legale absolute a autorității de lucru judecat reglementată de art. 1201 din vechiul cod civil, text incident prin raportare la momentul pronunțării primei soluții irevocabile de respingere a cererii de chemare în judecată având ca obiect restituirea taxei. Din conținutul celor două dosare rezultă că reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu aceeași pârâtă restiuirea aceleiași taxe pe poluare. Este îndeplinită cerința triplei identități, de părți, obiect și cauză (încălcarea dreptului comunitar) specifică autorității de lucru judecat.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr.civ. rap. la dispozițiile. art. 20 din Legea nr. 554/2004 instanța de recurs va admite recursul declarat de A. F.
C. - N., va modifica sentința recurată în sensul că va admite excepția autorității de lucru judecat și respinge acțiunea în baza acestei excepții.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de A. F. P. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 5332 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
, pe care o modifică în sensul că admite excepția autorității de lucru judecat și în consecință respinge cererea de chemare în judecată pentru existența autorității de lucru judecat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. DP A. -I. A.
GREFIER,
B.
Red.A.A.I./Dact.S.M
2 ex./_
Jud.fond. A. G. C.
