Decizia civilă nr. 3647/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3647/2013
Ședința publică de la 28 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de chematul în garanție recurent
M. E., C., T. ȘI S. B., împotriva civile nr. 5097 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu reclamanta T. M. -G. și pârâta U. S. H., având ca obiect obligația de a face obligare eliberare diplomă de licență.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5097 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, a fost admisă acțiunea reclamantei T. M. G. și a fost obligată pârâta U. S. H. să îi elibereze acesteia diploma de licență care atestă absolvirea de către reclamantă a Facultății de Psihologie și Pedagogie Brașov, specializarea Psihologie și promovarea examenului de licență.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a pârâtei U. S. H.
B. și a fost obligat chematul în garanție M. E., C., T. și
S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de licență și suplimentul la diplomă, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere.
A fost obligată pârâta la 104,15 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
A fost obligat chematul în garanție la 104,15 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 20 al Regulamentului din 28 septembrie 2007 privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, titularii sau împuterniciții acestora au dreptul sa solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor. Acest termen este prevăzut si de art. 11 pentru completarea formularelor actelor de studii de către instituția de învățământ. Dreptului de a cere eliberarea diplomei ii corespunde obligația paratei de a elibera
diploma de licența. Subsemnata am adresat o cerere rectorului Universității S.
H., solicitând eliberarea diplomei de licența. Aceasta cerere a reclamantei nu a primit răspuns până în prezent.
De la data promovării examenului de licența au trecut mai mult de 12 luni. În această perioadă, pârâta avea obligația de a completa formularele actelor de studii. Pentru acest demers este necesar ca parata sa ceara in timp util avizarea de către M. E., C., T. si S. a cererii de tipărire a diplomelor in unitățile abilitate, punând la dispoziție întreg materialul necesar pentru obținerea acestui aviz, astfel ca in termen de 12 luni de la promovarea examenului de licența să fie asigurată eliberarea diplomelor către absolvenți.
Pârâta are obligația legală de a-i elibera reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă, la fel cum chematul în garanție MECTS are obligația de a furniza pârâtei de a aproba tipărirea formularelor tipizare constând în Diploma de Licență și "suplimentul la diplomă";.
În caz de nerespectare a acestor obligații, chematul în garanție va plăti daune cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere.
În aceste circumstanțe acțiunea reclamantei fiind fondată, a fost admisă în consecință de către instanță.
Față de cele ce preced, instanța a admis acțiunea reclamantei.
În baza art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat chematul în garanție la 104,15 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. E. ,
C., T. și S. B.
, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale M. ui E. . C. . T. și S. .
Având în vedere acest aspect precizează că atribuțiile și competențele
M.E.C.T.S. sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea M. ui E., C. . T. și S. . cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației nationale nr.1/2011 cu modificările și completările ulterioare, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competenta instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui E. și C. . "
Din dispozițiile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.
De asemenea, precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii În anul 1 de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a
acestuia. are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
In prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Practic, în opinia instanței de fond, orice persoană care, În baza unui contract, urmează "studii" organizate nelegal se poate adresa instanței in vederea obținerii diplomei.
Instanța de fond s-a substituit MECTS și ARACJS și a evalueat calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
Instanțele nu au competența și experiența științifică și educațională de a aprecia dacă un anumit program de studii trebuie sau nu să parcurgă procedura de autorizare provizorie sau acreditare.
În condițiile in care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr .84/1995 R2. cât și conform Legii nr.1/20] 1). coordonarea
(inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MECTS și ARACIS, și nu a instanțelor de judecată.
Diplomele si suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, si nu pe baza sentintelor judecătoresti.
II. Cu privire la motivul de recurs Întemeiat pe art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, învederează instanței de recurs următoarele:
Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective. hotărâri de guvern în vigoare pentru perioada în care reclamanta a fost școlarizată.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de Învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal În vigoare.
U. S. H. invocă. in cererea de chemare in garanție, drepturile conferite prin Legea nr.443/2002, fără să recunoască. însă. faptul că din aceeași lege izvorăsc și o serie de obligații pe care ar fi trebuit să le respecte.
La art.3 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității ,.S. H. " din B. se statuează: .După intrarea în vigoare a prezentei legi în structura Universității ,.S. H. " din B. vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii."
Deci. chiar în legea de infiintare a acestei institutii de învătământ superior se menționează faptul că în structura Universității ,.S. H. " din B. vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Legea nr. 84/1995, la art.103, alin. 2 prevede: "Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi. "
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de Învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 7512005, cu modificările și completările ulterioare,
De asemenea, HHG nr.1011/2001 prevede la capitolul IV, art.17, faptul că "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993. republicată.".
Raportat la această H.G., instanța de fond a apreciat în mod eronat că nu ar mai fi aplicabilă ca urmare a abrogării Legii nr.88/1993. Prevederile art.17 din
1011/2001 sunt aplicabile și după apariția O.U.G. nr.75/2005, fiind necesară, în continuare, evaluarea academică a programelor de învățământ la distanță, doar procedura de efectuare a evaluării modificându-se, ca urmare a înlocuirii Legii nr.88/1993 prin O.U.G. nr.75/2005.
Conform actelor normative invocate mai sus, formele de Învătământ cu frecventă redusă si la distantă trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr.84/1995 a prevăzut Într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de Învățământ "zi".
Legiuitorul a statuat În sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la ID si FR daca universitatea respectivă nu are organizate si cursuri la zi la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern. În acest sens decide și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.4726/_ pronunțată În dosarul nr._ .
În considerentele Deciziei nr.4726/2009, se reține că "Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi. În raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale."
Menționează că, în cazul Universității "S. H. " din B., specializările! programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și H.G. 1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Prin urmare nici o instituție nu este îndreptățită să inmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
MECTS nu poate fi obligat să emită formulare tipizate pentru diplome dacă specializările urmate nu s-au desfășurat conform prevederilor legale, respectiv
dacă în urma verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmate nu existau.
În acest caz nu se poate vorbi de "absolvenți", deoarece această calitate o au doar persoanele care au urmat specializări si forme de învătământ care respectă prevederile legale.
Prin urmare, studiile s-au desfășurat cu încălcarea prevederilor legale.
Nu se poate imputa MECTS că au fost urmate cursuri fără să existe autorizare de funcționare provizorie pentru locația geografică, specializarea și forma de învățământ urmată din anul înscrierii reclamanților la acestea, respectiv 2006, până în anul finalizării (2009), iar instanța nu se poate pronunța în afara cadrului legal.
De asemenea, nu se poate vorbi de o culpă a MECTS in organizarea de către USH a unor specializări și forme de învățământ nelegale.
Unicul responsabil pentru desfășurarea activității de învățământ este Instituția de învățământ superior, în speță USH. U. "S. H. " are culpa exclusivă de a fi organizat "cursuri" fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți "studenți". Este inadmisibil ca, în urma unei activități desfășurate în afara cadrului legal, cu bună știință, de către USH, să se dea vina pe MECTS și să se impună acum în sarcina MECTS eliberarea unor tipizate de diplomă care să acopere activitățile nelegale desfășurate de USH.
Instanța de fond a obligat MECTS să dea avizul pentru eliberarea de diplome care să ateste studii desfășurare nelegal bazându-se pe contractele de studii dintre reclamanți și USH. Totuși, prin contracte de studii încheiate între reclamanți și USH nu se poate stabili eluda rea unor dispoziții legale imperative. De asemenea, aceste contracte produc efecte doar inter partes, prin aceste contracte neputându-se stabili obligația MECTS de a-și da avizul pentru eliberarea de acte de studii care să ateste studii efectuate cu nerespectarea prevederilor legale.
Cu privire la aceste contracte de studii, invocate de instanța de fond în argumentarea soluției sale, solicită a observa că, raportat la prevederile art.966 și 968 din Codul Civil În vigoare la data încheierii acestor contracte, acestea sunt nule, deoarece au fost încheiate în vederea desfășurării unei activități cu Încălcarea legii.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective. luând în considerare însă o Metodologie a organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor" emisă de USH, document care nu este opozabil ministerului și în niciun caz nu poate constitui temei legal pentru admiterea unei cereri de chemare in garanție, după cum niciun caz nu poate constitui temei legal nici pentru acordarea de diplome de licență pentru cei care au urmat forme de învățământ organizate cu încălcarea cadrului legal.
Instanța de fond a ignorat toate prevederile legale și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către insituția de Învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Tinând cont de principiile "nemo censetur ignorare legem"/"ignorantia juris non excusat", nu se pot opune contractele de studii încheiate de reclamanti cu U. "S. H. " nici MECTS si nici societătii, atâta timp cât au fost încălcate prevederi legale imperative cu privire la organizarea formei de învătământ pe care au urmat-o reclamantii, aceasta având însă calea unei actiuni în daune împotriva Universitătii S. H., în cazul în care consideră că au fost prejudiciati.
În această ordine de idei, solicitarea ca MECTS să aprobe eliberarea de formulare tipizate pentru diplome care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, potrivit principiului "Quod nuHum est, nuHum producit efectum", studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obtinerea unei diplome valabile,
Reiterează faptul că, din economia textului de lege menționat mai sus - art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a constatat că autonomia universitară presupune respectarea standardelor legale de calitate, și nu a standardelor proprii.
Nimic nu împiedică instituțiile furnizoare de educație ca, în condițiile legii, să își diversifice specializările ori oferta educațională și să instituie standarde proprii de calitate superioară celor legale, fără să contravină acestora.";
Pârâta intimată U. "S. H. "; a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului - filele 17-22.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de recurs axat pe prevederile art. 304 pct. 4 C.pr.civ. Curtea reține că acest motiv ar fi dat fondat atunci când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Atribuția principală a instanțelor judecătorești din punct de vedere constituțional și legal este aceea de a înfăptui justiția în numele legii, în cauzele deduse judecății.
Critica conform căreia prin soluționarea cauzei instanța de fond s-a substituit în atribuțiile recurentului și ale ARACIS nu este fondată.
Instanța de contencios administrativ atunci când soluționează acțiunea de contencios administrativ poate pronunța una din soluțiile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, urmare a admiterii cererii de chemare în garanție recurentul a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diplomele de licență, instanța de fond argumentând care este baza factuală și legală a acestei soluții.
Pe cale de consecință, această soluție se înscrie în obligarea autorității administrative de resort să exercite o atribuție legală pe care instanța a sancționat-o ca atare.
În aceste circumstanțe, nu se poate afirma că instanța de fond, soluționând cererea de chemare în garanție în sensul solicitat și urmărit de titularul acesteia, s-ar fi substituit autorității administrative.
Dacă ar fi fost așa, atunci nu ar mai fi dispus obligarea autorității să aprobe operațiunea juridică ci instanța ar fi săvârșit-o ea însăși ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
În fine, Curtea mai are în vedere că prin mai multe decizii de speță, Î. Curtea de C. și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus la rându-i în spețe similare cu prezenta cauză obligarea autorității administrative de resort să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele la diplomă (decizia nr. 5656 din 24 noiembrie 2011 și respectiv decizia nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, decizia 2533 din 22 mai 2012).
Față de cele ce precedă, Curtea reține că acest motiv de recurs nu este întemeiat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de recurentul-chemat în garanție la fondul cauzei, Curtea constată că legitimarea procesuală a acestuia este pe deplin justificată din perspectiva pretențiilor formulate prin cererea de chemare în garanție, când s-a solicitat obligarea chematului în garanție MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență.
Corespunde realității că acestui organ al administrației publice centrale nu îi revin atribuții și competențe directe în eliberarea diplomelor de licență, ci instituției de învățământ superioară organizatoare după cum se poate deduce din prevederile art. 5 din OMEC nr. 2284/2007. Cu toate acestea calitatea procesuală pasivă se impune a fi verificată prin prisma tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită instanța de judecată, iar nu privite individual, iar raportat la cererea de chemare în garanție calitatea procesuală pasivă a MECTS este justificată.
De asemenea, în lipsa obligării MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență, obligarea Universității S. H. la eliberarea diplomelor de licență ar fi imposibil de adus la îndeplinire, astfel încât, din această perspectivă, Curtea constată că cererea de chemare în garanție era admisibilă, acest motiv de recurs fiind neîntemeiat.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că principala apărare formulată de către recurentul-chemat în garanție MECTS prin recursul formulat vizează împrejurarea că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de
învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Verificarea acestui aspect invocat de chematul în garanție referitor la lipsa unei autorizări de funcționare provizorie în favoarea pârâtei USH pentru forma de
învățământ la distanță presupune analizarea unei suite de acte normative și a specializărilor și facultăților pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie.
Curtea a identificat specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie prin raportare la anexa nr. 2 la HG nr. 940/2004. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Sociologie - Psihologie B. este acreditată, iar specializarea Psihologie- Pedagogie Brașov este autorizată să funcționeze provizoriu.
Niciuna dintre facultățile sau specializările enumerate în anexă nu menționează ca formă de organizare a învățământului și învățământul la distanță.
Prin urmare problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanți era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii;
b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de
a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si
C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de recurentul-chemat în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce l a o c al if ic are un ivers itar ă d is tinc tă.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr- un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare
un ivers itar ă, c i spe c ial iz are a ale as ă ș i ur mată.
Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării recurentului-chemat în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acord ă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, po t f uncțion a și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare
";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa legiuitorul a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi,
împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege
"se acordă pentru forme de învățământ de zi";,
precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot
f uncțion a
și la forma de învățământ seral și fără frecventa
, f ăr ă a f i neces ară
îndepl in ire a procedu r ii de au tor iz are de f uncțion are prov izo r ie s au acred itare
de către Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";.
Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul
instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru
forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
Din această perspectivă, Curtea reține că cererea de chemare în garanție a fost în mod legal și temeinic admisă de instanța de fond, că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 312 Cod procedură civilă de la 1865 aplicabil în speță prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de M. | E., C., T. | și S. |
împotriva sentinței civile nr. 5097 din _ | pronunțată în dosar nr. _ | al |
Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. U. | M. | D. | R. -R. D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. C. N. C.
