Decizia civilă nr. 3820/2013. Anulare act control taxe şi impozite

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILA NR. 3820/2013

Ședința publică din 01 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE

A.

A.

M.

JUDECĂTOR

S.

L. R.

JUDECĂTOR

M.

S.

G.

A.

B.

S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A

F. P. M. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F.

P. B. M., împotriva sentinței civile nr. 3154/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu reclamantul/a

S.C. T. I. S.R.L., privind și pe A. Fondului pentru Mediu, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de primă înmatriculare.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru. Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea

Colegiului de Conducere a Curții de Apel C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_ intimatul reclamant a depus la dosarul cauzei note de ședință.

Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 3154/_, pronunțată în dosarul nr._ al

T. ui M.,

s-a respins excepția inadmisibilității cererii și excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de către pârâte.

S-a admis excepția inadmisibilității invocată de instanță din oficiu de instanță cu privire la petitul prin care se solicită să se constate nelegalitatea încasării taxei de poluare pe care îl respinge.

S-a admis în parte cererea formulată de către reclamanta SC T. I.

S.

în contradictoriu cu pârâtele D.

G.

a F.

P.

M.

și A.

F.

P. V. de S. .

A fost obligată pârâta A. F. P. V. de S. să restituie reclamantei suma de 12.250,01 lei, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.

S-a respins petitul prin care s-a solicitat obligarea la plata dobânzilor fiscale.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1043,3 lei.

Pe fondul cauzei, din coroborarea probatoriului administrat, precum și a dispozițiile legale incidente în materie, instanța a reținut următoarele:

Reclamantul a achitat suma de 12.250,01 lei reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare prevăzută de art. 214 indice 1 și art. 214 indice 2 din Codul fiscal conform chitanței seria TS3B nr.2112390 din_ emisă de către Trezoreria V. de S., pentru a înmatricula în România un autoturism importat dintr-un stat membru al Uniunii Europene-Germania, stat în care vehiculul a fost înmatriculat pentru prima dată în anul 2004 conform înscrisului depus la fila 17 din dosar.

Ulterior, deși s-a solicitat restituirea taxei apreciindu-se că este nelegală și discriminatorie, contrară normelor comunitare, pârâtele au refuzat restituirea integrală a sumei .

Instanța a constatat că refuzul de restituire nu este legal.

Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului, se datora cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial enumerat la art. 214/1 C. fiscal. Această taxă a fost introdusă în

C. fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006 ea a fost restrânsă, prevăzându-se categorii de persoane exceptate și situații de scutire.

Reglementarea legală nu prevedea obligativitatea emiterii unui titlu de creanță cu suport material de către autoritățile statului, astfel încât plata taxei de făcea în mod voluntar de către fiecare persoană interesată.

Taxa de primă înmatriculare nu s-a perceput pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.

În consecință, această diferențiere de aplicare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu și, ca urmare a efectului direct al art. 90 alin. 1 din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța constată că art. 214 ind. 1-214 ind. 3 C. fiscal sunt reglementări contrare normelor comunitare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.

Astfel, este vorba despre produse comunitare provenind din state diferite, în contextul în care pentru autovehiculele similare vândute pe teritoriul României și deja înmatriculate în România nu se percepe aceeași taxă intervenind astfel caracterul său discriminatoriu.

Întrucât România este stat membru al Uniunii Europene, prin perceperea acestei taxe speciale în condițiile arătate se încalcă principiul

nediscriminării. C.J.C.E. a stabilit că statele au libertatea taxării autovehiculelor care circulă pe teritoriul lor sub condiția ca sistemul de taxare să nu fie discriminatoriu.

Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și ale dreptului comunitar au prioritate față de dreptul intern în situația în care în

legislația internă sunt cuprinse reglementări contrare, motiv pentru care instanța constată că taxa specială achitată este nelegală și se impune a fi restituită plătitorului.

Întrucât temeiul restituirii îl constituie greșita reglementare în dreptul intern a taxei de primă înmatriculare, cu încălcarea normelor comunitare cuprinse în art. 90 alin. 1 din TCE (art. 110 din TFUE) ar fi excesiv să se impună reclamantului parcurgerea procedurii administrative, cu termenele specifice,pentru a solicita restituirea taxei, demers oricum ineficient indiferent de momentul temporal la care s-ar fi exercitat cât timp, chiar și pe parcursul judecării cererii de către instanță nu s-a schimbat poziția pârâtelor în a căror competență administrativă este dispunerea restituirii integrale. Efectul direct al normelor comunitare și obligația aplicării lor în detrimentul normelor interne contrare revine nu numai instanțelor de

judecată ci, potrivit jurisprudenței CJCE (Cauza Fratelli Costanzo SpA) și autorităților administrative .

Se impune a fi analizată legalitatea refuzului de restituire și prin prisma dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008 care reglementează restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 01 ianuarie 2007 - 31 iunie 2008 cu titlu de taxă specială autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare.

Prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1 - 214/2 din Codul fiscal. În preambulul acestei ordonanțe se reține printre altele și necesitatea adoptării de măsuri pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Acest act normativ a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de A. Fondului pentru Mediu (art. 1 alin. 1) iar potrivit art. 4 obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

Comparând dispozițiile art. 214/1 - 214/3 din Legea nr. 571/2003 (în prezent abrogate) pe de o parte și prevederile OUG nr. 50/2008, pe de altă parte, se constată că reglementează două taxe distincte.

Dacă s-ar accepta că se compensează cele două taxe și se restituie diferența la cererea contribuabilului plătitor, care trebuie să anexeze actele prevăzute la art. 6 alin. 4 și 5 din HG nr. 686/2008, ar însemna că vorbim de aceeași taxă de primă înmatriculare reglementată de articolele abrogate prin OUG nr. 50/2008, diferența fiind doar de ordin valoric. În această situație revin în discuție normele de drept comunitar, cu toate argumentele deja expuse. Nu este de neglijat un alt aspect care s-ar pune în discuție dacă s-ar accepta în cazul dedus judecății compensarea. În înțelesul său juridic, compensarea este un mijloc de stingere a două obligații reciproce iar cea legală presupune îndeplinirea anumitor condiții. Pornind de la realitatea că pârâtele au obligația de restituire a taxei speciale corelată cu pretinsa obligație de plată a taxei de poluare, înseamnă că reclamantul ar datora

taxa de poluare introdusă la 01 iulie 2008 retroactiv, anterior intrării ei în vigoare pentru un autoturism deja înmatriculat, deși potrivit OUG nr. 50/2008 taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări.

Pe de altă parte procedura de restituire reglementată de H.G nr. 686/2008 reprezintă o etapă administrativă în cadrul căreia, pe lângă verificarea documentației depuse de contribuabil acestuia, în vederea efectuării compensării sau restituirii, după caz, organul fiscal competent trebuie să constate și dacă există obligații fiscale neachitate înregistrate de către contribuabil, iar în caz afirmativ, acestea trebuie să fie compensate conform art. 116 din OG nr. 92/2003. Existența acestei proceduri speciale reglementate prin HG nr. 686/2008 ar obliga instanța să depășească și cadrul procesual dedus judecății și în același timp să se substituie autorităților administrativ fiscale, cu încălcarea competenței generale a instanțelor judecătorești și a principiului disponibilității părților în procesul civil, alături de principiul neretroactivității legii, deoarece OUG nr. 50/2008 nu prevede posibilitatea de a se adresa direct instanței de judecată cu o cerere de restituire a taxei speciale.

Pentru aceste considerente instanța a dispus restituirea integrală a taxei speciale pentru prima înmatriculare prevăzută de art. 214 ind. 1 și art. 214 ind. 2 din Codul fiscal, inclusiv pentru diferența nerestituită conform art. 11 din OUG nr. 50/2008.

Cât privește daunele interese solicitate, instanța a apreciat că, dobânda prevăzută de art. 124 C.pr.fiscală nu se poate acorda deoarece nu ne găsim în cele două cazuri la care face trimitere textul, respectiv art. 117 alin. 2 și art. 70, ambele Cod procedură fiscală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F.

P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M.,

prin care s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.

Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozițiilor din Tratatul Comunității Europene în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare.

In privința analizei taxei prin prisma art. 110, teza 1, TFUE, atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, opinează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la înțelesul si întinderea art. 110, teza 1, TFUE în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea română, ci la cea comunitară.

S. ține că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul 110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie. Obiectivul articolului 110 TFUE, așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor naționale.

Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.

Consideră că instituția chemată în garanție nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul Fondului pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 50/2008, neputând fi reținută vreo culpă.

Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă sumei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia,

având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală, cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și

2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.

În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, precum și pe prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În cauză, a depus note de ședință intimatul reclamant,

prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând recursul, Curtea reține următoarele:

Reclamanta si-a intemeiat actiunea invocand nelegalitatea taxei de prima inmatriculare datorata incalcarii dreptului Uniunii Europene de catre legislatia romana ce reglementeaza aceasta taxa .

Pentru a sustine si dovedi incidenta in speta a dreptului Uniunii Europene in motivarea actiunii arata ca a cumparat un autovehicul second hand dintr-un alt stat membru UE pentru care a achitat taxa de prima inmatriculare in anul 2007 .

Din actele depuse de catre reclamant in dovedirea actiunii ,acte aflate 13-17 dosar fond nu rezulta ca autovehiculul cumparat de reclamanta era anterior inmatriculat intr-o tara din spatiul Uniunii Europene .Prin vehicul de ocazie de pe piata nationala se intelege un autovehicul deja inmatriculat in R. ia .Ca atare produsele similare ce provin din celelalte tari membre trebuie sa fie in aceeasi situatie respectiv sa fie inmatriculate intr-un stat membru UE .Aceste aspect poate fi dovedit exclusiv cu certificatul de inmatriculare sau cartea de indentitate a autovehiculului si nu cu actele mai sus mentionate respectiv factura de cumparare

In recurs pentru termenul de judecata din data de_ reclamanta intimata a fost citata expres cu mentiunea de a depune certificatul de inmatriculare dar nu a depus nici un act in acest sens .Ca atare Curtea retine ca in speta nu s-a dovedit ca autovehiculul pentru care s-a achitat taxa de prima inmatriculare din speta provine din spatiul UE .

In aceste conditii autovehiculul cumparat de catre reclamanta nu provine din spatiul Uniunii Europene si ca atare nu intra sub incidenta art. 90 TCE .Neintrind in campul de aplicare a acestui text de lege in speta nu se poate retine in mod evident incalcarea dreptului Uniunii Europene prin perceperea si achitarea de catre reclamanta a taxei de prima inmatriculare .

În consecință, față de cele menționate anterior, in temeiul art. 20 din Legea 554/2004 ,art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ .se va admite recursul și se modifica sentinta recurata in sensul respingerii cererii de chemare in judecata .

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 3154/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 01 aprilie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

  1. A. M. S. L. R. M. S.

    G.

    1. B.

Red.AAM/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: M.H.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3820/2013. Anulare act control taxe şi impozite