Decizia civilă nr. 3841/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3841/2013
Ședința publică din data de 1 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
M. S. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentele-reclamante M. Ana, B. M. și G. M. împotriva sentinței civile nr. 10892 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimații- pârâți C. N. de A. și D. N. din R. SA- D. ia R.
D. și P. C. și N. I., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurentele- reclamante M. Ana, B. M. și G. M. asistate de avocat Pârva I. Ines din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și intimatul-pârât N. I. asistat de avocat Baciu M. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata- pârâtă C. N. de A. și D. N. din R. SA- D. ia R. D. și P. C. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
Intimații- pârâți C. N. de A. și D. N. din R. SA- D. ia R. D. și P. C. și N. I. au depus întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru conform art. 23 din Legea 255/2010.
Curtea a comunicat reprentantului recurentelor-reclamante câte un exemplar din întâmpinare.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentelor-reclamante M. Ana, B. M. și G.
M., avocat Pârva I. Ines solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată. Cu cheltuieli de judecată pentru fond și recurs.
Susține că instanța de fond incorect a reținut că s-a suspendat dispoziția de plată pentru că exista un litigiu pe rol, întrucât din actele existente la dosar rezultă că la data la care pârâtul N. I. a solicitat CNADNR să blocheze plățile nu exista niciun litigiu pe rolul instanței, noua acțiune având ca obiect sistarea stării de indiviziune a terenului-obiect al expropierii, fiind promovată de pârâtul N. I.
în anul 2012. În acest context, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.19, alin.
6 din Legea nr.255/2010 potrivit cărora eventualele litigii amână eliberarea despăgubirilor consemnate.
De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere sentința civilă nr.16053/2010 a Judecătoriei C. -N., irevocabilă prin neatacare, sentință prin care pe baza unui acord voluntar, toți coproprietarii au convenit modalitatea de partajare a terenului din litigiu.
Consideră că această sentință întrunește toate cerințele legale ale legislației în materie de expropiere pentru a face atât dovada existenței cât și a întinderii dreptului de proprietate al fiecărui coproprietar.
Pentru aceste considerente și cele menționate în cererea de recurs, solicită admiterea recursului.
Reprezentantul intimatului-pârât N. I., avocat Baciu M. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr.255/2010 potrivit cărora intimata-pârâtă CNADNR a refuzat eliberarea sumelor consemnate pe numele și la dispoziția reclamantelor, având în vedere că acestea nu au depus acte doveditoare prin care să își justifice calitatea de proprietari sau titulari de alte drepturi reale asupra terenului obiect al expropierii.
Într-adevăr prin sentința civilă nr.16053/2010 a Judecătoriei C. -N. s-a dispus sistarea stării de indiviziune prin formarea și atribuirea a patru loturi atribuite reclamantelor și pârâtului pe care îl reprezintă în funcție de folosința terenurilor, însă din această hotărâre nu rezultă în care dintre aceste patru loturi se include terenul expropiat, împrejurare față de care apreciază că în mod corect CNADNR a refuzat efectuarea plății, pentru a se clarifica situația juridică a suprafeței de teren expropiat.
Precizează că dintre cele 4 loturi, lotul 1 constituit din 6400/17400 mp, situat lângă drum și din care CNADNR a luat o suprafață, aparține pârâtului N.
I. .
Mai arată că întrucât între părți există un litigiu, nu s-a putut realiza întăbularea, astfel că nu xistă un CF.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10892 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
a fost respinsă acțiunea formulata de reclamantele M. ANA,
B. M. și G. M., în contradictoriu cu parații CNADNR-D. IA R.
D. și P. C. și N. I. .
A fost dispusă reducerea onorariului avocațial de la 2500 lei la 1000 lei. Reclamanții au fost obligați să plătească paratului N. I., în solidar,
cheltuieli de judecata în cuantum de 1000 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor emisa sub nr. 1 la data de 28 septembrie 2009 de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a satului S., comuna A., jud. C., a fost expropriat - în vederea realizării lucrării de utilitate publică " Varianta de ocolire C. Est " - terenul din categoria de folosință arabil parcela 28/1 parcela 1059 în suprafață de 2.704 mp., identificat prin numărul cadastral 4788, parte din tarlaua 28/1 parcela 1059 în suprafață totală de 17.400 mp.
Asupra acestei suprafețe totale de teren de 17.400 mp. a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 prin titlul de proprietate nr. 27941/_ emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. în favoarea numiților N. I. N., N. I., N. Ștefan, Pușcaș E., Colcer Ana, N. I., Groza I. și G. M., în calitatea lor de moștenitori ai antecesorului lor comun N. I. .
Potrivit hotărârii de expropriere mai sus menționate (art. 2) despăgubirea stabilită în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198 / 2004 pentru terenul în suprafață de 2.704 mp. care a făcut obiectul exproprierii a fost de 212.561 lei și urma să fie consemnată, în condițiile art. 5 din același act normativ, pe numele persoanei / persoanelor identificate ca titulare a dreptului de proprietate.
Prin procesul-verbal anexa la Hotărârea de expropriere nr. 1/_ au fost stabilite drept persoane aparent îndreptățite să primească despăgubiri următorii:
N. I. N. ,. N. I., N. Ștefan,G. M., Pușcaș Sofia, Muntean L., Mudura H.
, Mudura Ștefan, Mudura L., M. Ana, Bodoceari M., N. Iile, Groza I. și
M. .
Potrivit mențiunilor din procesul-verbal nr. 1 din data de 28 septembrie 2009 emis de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a satului S., comuna A., jud. C., anexă la hotărârea de expropriere, s-a constatat ( în alineatul final) că nu s-au depus toate documentele care fac dovada calității de persoane îndreptățite și ca urmare titularilor dreptului de proprietate mai sus identificați li s-a pus în vedere să depună în completare: act de partaj autentic sau hotărâre judecătorească sau declarație notarială cu privire la cota parte deținută de fiecare coproprietar din parcela de teren supusă exproprierii.
În acest sens pârâtul din cauza de fața N. I. a promovat acțiunea civilă înregistrata pe rolul Judecătoriei C. -N. sub nr._ având ca obiect partajul terenurilor cuprinse în Titlul de proprietate nr. 3206/3479/4 mai 2004. Acțiunea a fost soluționata prin sentința civila nr. 16053/2010.
În temeiul Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 1/2009 emisa în baza Legii nr. 198/2004 precum și în temeiul sentinței civile nr. 16053/2010 a Judecătoriei C. -N. reclamantele au solicitat paratei CNADNR să efectueze plata despăgubirilor pentru terenul expropriat, urmând ca stabilirea cuantumului concret al sumelor ce revin fiecărui coproprietar sa se facă raportat la cota reala pe care o deține fiecare din acest teren.
Pe de alta parte, pârâtul N. I. a formulat la rândul său o cerere către CNADNR, la data de_, prin care a solicitat blocarea procedurii de plata a despăgubirilor până la clarificarea situației juridice a suprafeței de teren expropriate.
Pârâta CNADNR a comunicat reclamantelor refuzul de efectuare a plătii despăgubirilor motivat de existenta litigiului vizând dreptul de proprietate asupra terenului -obiect al exproprierii.
În cauza de față instanța are a stabili în ce măsura prevederile art. 19 din Legea nr. 255/2010 sunt incidente în cauza și au fost corect aplicate de către pârâta CNADNR.
În conformitate cu prevederile art. 19 alin 1-6 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local:
" (1) Plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum și de către orice persoană care justifică un interes legitim.
Cererea pentru plata despăgubirilor va conține numele și prenumele titularilor drepturilor reale, adresa de domiciliu și actele doveditoare referitoare la existența drepturilor reale asupra bunului imobil expropriat. Cererea, împreună cu
documentele doveditoare, originale și/sau copii legalizate, va fi depusă în termen de 10 zile de la data aducerii la cunoștința publică, prin afișare la sediul consiliului local pe raza căruia se află imobilul.
Dovada dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale asupra imobilelor expropriate se face prin orice mijloace de probă admise de lege, inclusiv în zonele în care se aplică Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, cu modificările ulterioare, în funcție de modalitatea de dobândire a drepturilor - convențională, judiciară, legală, succesorală, înțelegând prin dobândire și constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul unor legi speciale.
La cererea comisiei prevăzute la art. 18 solicitantul are obligația să completeze documentația depusă privind calitatea de titular al dreptului real pentru care solicită despăgubirea, în termen de 15 zile de la solicitare. În caz contrar, comisia prevăzută la art. 18 va consemna într-un cont bancar deschis pe numele solicitantului despăgubirea, însă eliberarea acesteia se va face numai la data la care solicitantul își va dovedi dreptul, în condițiile prezentei legi.
În cazul în care titularii drepturilor reale nu depun cererea și/sau documentele doveditoare, potrivit prevederilor alin. (1) și (2), expropriatorul va notifica acestora sumele propuse pentru plata despăgubirilor și le va consemna într-un cont bancar deschis pe numele expropriatului. Despăgubirile vor fi eliberate în condițiile prezentei legi.
(6) În cazul în care despăgubirile referitoare la același imobil sunt cerute în concurs sau în contradictoriu de mai multe persoane aparent îndreptățite, despăgubirile se vor consemna pe numele tuturor, urmând să fie împărțite potrivit legii civile. Despăgubirea va fi eliberată numai titularilor drepturilor dovedite prin acte autentice și hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sau prin certificatul de moștenitor eliberat de notarul public. Eventualele litigii amână eliberarea despăgubirilor consemnate.";
Analizând dispozițiile legale mai sus citate a rezultat că plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate cuprinde doua etape: etapa consemnării despăgubirilor, consemnare care se face pe numele tuturor persoanelor aparent îndreptățite la obținerea acestora și etapa eliberării sumelor, care presupune dovedirea, de către peroanele aparent îndreptățite, a dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale asupra imobilelor expropriate, în condițiile alin 3 al art.19 mai sus citat.
În cauza de față procedura consemnării a fost parcursă de către pârâta CNADNR însa eliberarea sumelor a fost deplin legal suspendată în condițiile în care proprietarii aparenți nu au fost în măsura sa dovedească nu doar întinderea ci chiar existenta dreptului lor de proprietate asupra terenului expropriat. Aceasta în condițiile în care a făcut obiectul partajului voluntar dintre coproprietari întreaga suprafața de 17.400 mp de teren din care este compusa tarlaua 28/1, parcela 1059 din TP nr._, terenul supus exproprierii, descris ca fiind din categoria de folosință arabil tarlaua 28/1 parcela 1059 în suprafață de 2.704 mp., identificat prin numărul cadastral 4788, parte din tarlaua 28/1 parcela 1059 în suprafață totală de 17.400 mp, nu poate fi identificat în cadrul suprafețelor atribuite reclamantelor și pârâtului.
Așadar, terenul în suprafața de 17400 mp din tarlaua 28/1 parcela 1059 a fost partajat astfel:pârâtului N. I. i-a revenit cota de 6400/17.400 parte, reclamantei G. M. cota de 5500/17.400 parte, reclamantei M. Ana cota de 2750/17400 parte și reclamantei B. M. cota de 2750/17400 parte.
În aceste condiții apare cu necesitate a se stabili în lotul cărui coproprietar se regăsește terenul în suprafața de 2704 mp supus exproprierii, sistarea
indiviziunii fiind solicitata de către pârâtul N. I. în dosarul civil nr._ pendinte pe rolul Judecătoriei C. -N. .
Raportat la aspectele mai sus menționate instanța constatând că pârâta CNADNR a făcut aplicarea corecta a prevederilor art. 19 din Legea nr. 255/2010, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulata de reclamanții M. ANA, B.
M. și G. M. .
În privința cheltuielilor de judecata solicitate de către pârâtul N. I. instanța a dispus reducerea onorariului avocațial în cuantum de 2500 lei pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 492/2006 Curtea Constituționala a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, a cuantumului onorariului avocațial convenit este cu atât mai necesara cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecata, urmează a fi suportat de partea potrivnica, daca aceasta a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, terț în raport de convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de câtre instanța prin hotărârea judecătoreasca prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că onorariile avocațiale urmează să fie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă nu contravin nici dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, conform cărora contractul dintre avocați și client nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect de niciun organ al statului.
Aceste prevederi se aplică exclusiv raporturilor contractuale dintre părțile contractului de asistență juridică, fiind o aplicație particulară a prevederilor Codului civil care consacră principiul obligativității respectării contractului de către părți, clientul având obligația de a achita integral onorariul, pe care însă nu îl va putea recupera de la partea adversă, în măsura în care va câștiga procesul, decât dacă instanța va aprecia asupra caracterului său real, necesar și rezonabil.
In acest context, ținând seama de gradul de complexitate a cauzei precum și de faptul ca acțiunea a fost soluționata la primul termen de judecata acordat în cauza, instanța apreciază ca obligarea reclamanților la plata unui onorariu în cuantum de 2500 lei apare ca fiind o sarcina excesiva, astfel ca a dispus diminuarea acestuia la suma de 1000 lei. Reclamanții au fost obligați sa plătească paratului N. I., în solidar, cheltuieli de judecata în cuantum de 1000 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele M. ANA, B. M. și G. M. solicitând în baza art. 312 Cod procedura civila
, admiterea recursului și, pe cale de consecința desființarea sentinței atacate și admiterea cererii de chemare în judecata așa cum a fost formulata, cu obligarea celor doi pârați în solidar la plata cheltuielilor de judecata
atât în fond cât și în recurs.
În motivarea recursului, recurentele au arătat că înțeleg să critice sentința civila nr. 10892/2012 pronunțata de Tribunalul Cluj atât pentru motivul prevăzut de art.304 punctul 9 Cod procedura civila, în sensul ca instanța de fond a aplicat greșit legea raportat la probele administrate, cât și pe disp. art. 3041Cod procedura civila, solicitând reanalizarea cauzei sub toate aspectele.
Astfel, în esența, recurentele am investit instanța de contencios administrativ cu o cerere de chemare în judecata prin care îi solicită pârâtei CNADNR să elibereze sumele consemnate pe numele și la dispoziția recurentelor
și a pârâtului N. I. pentru terenul expropriat prin hotărârea nr. 1 din 28 septembrie 2009 emisa de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a satului
S., comuna A., apreciind ca au întrunit toate cerințele legale în acest sens și că conduita pârâtei CNADNR reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii contenciosului administrativ.
Motivul pentru care pârâta CNADNR a refuzat eliberarea sumelor de bani rezultate din expropriere a fost determinat de aprecierea acestei pârâte cum ca asupra terenului nu exista sistata starea de indiviziune intre coproprietari de o asemenea maniera încât să poată fi determinate exact sumele de bani care li s-ar cuveni fiecărui coproprietar.
Instanța de fond a respins acțiunea interpretând însa distorsionat probele administrate pentru a se calchia pe textul de lege invocat -art.l9 din Legea nr. 255/2010 privind expropriere a pentru utilitate publica, dar care nu își găsește aplicabilitate în speța ( teza finala ).Interesează mai ales textul ultimului alineat - alineatul 6- care prevede explicit ce anume se întâmpla în situația în care exista mai mulți coproprietari asupra unui teren expropriat.
În primul rând, instanța de fond a concluzionat în mod cu totul eronat că, la data la care pârâtul N. I. a formulat o cerere către pârâta CNADNR - respectiv_ - prin care a solicitat blocarea procedurii de plata a despăgubirilor până la clarificarea situației juridice a suprafeței de teren expropriate, în mod corect pârâta CNADNR ar fi refuzat aceasta plata " motivat de existenta litigiului vizând dreptul de proprietate asupra terenului-obiect al exproprierii."; .
Aceasta reținere nu este corecta și poate și ușor înlăturata verificând ca noua " acțiune de sistare a stării de indiviziune " asupra terenului-obiect al exproprierii - a fost promovata de pârâtul N. I. abia în anul 2012, așadar la data la care acesta a solicitat CNADNR sa blocheze plățile nu exista nici un litigiu pe rolul vreunei instanțe. Nu și-au găsit astfel aplicabilitatea dispozițiile tezei finale a alineatului 6 a art.19 din Legea nr. 255/2010 " Eventualele litigii amâna eliberarea despăgubirilor consemnate.";
Cu riscul de a se repeta, la momentul 27 septembrie2011 nu exista nici un litigiu, mai mult, exista depusă, în conformitate cu dispozițiile legale, la CNADNR
sentința civila nr. 16053/2010 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca, irevocabila prin neatacarea ei de către nici o parte litigantă, sentința prin care pe baza unui acord voluntar, toți coproprietarii au convenit modalitatea de partajare a acestui teren.
Nu s-a observat de către instanța de fond un alt aspect deosebit de important și anume că la data la care s-a încheiat de către părți convenția de partaj voluntar și la care s-a efectuat expertiza judiciara de partajare a acestui teren, exista deja hotărârea de expropriere, toți coproprietarii aveau cunoștința de ea, nu au atacat-o, astfel încât este mai mult decât evident că modalitatea de partajare convenita este perfect legala, că ea reprezintă acordul unanim de voința al tuturor coproprietarilor, mai mult, ea este consfințita într-o hotărâre judecătoreasca irevocabila, și ca atare, asupra acestei modalități de partajare nu se mai poate reveni.( mai ales printr-o simpla cerere de blocare a eliberării sumelor cuvenite cu titlu de despăgubiri ). Daca pârâtul N. I. ar fi fost nemulțumit de modalitatea de partaj și ar fi considerat că nu așa trebuie partajat terenul, ci în modalitatea nerealista pe care o propune prin " noua " cerere de sistare a indiviziunii, atunci fie nu ar fi semnat convenția de partaj voluntar, fie ar fi atacat sentința nr. 16053/2010, nu-i așa ? El a avut calitatea de reclamant în dosarul nr._, așadar avea la dispoziție orice modalitate procesual- procedurala pentru a-si satisface și proteja dreptul său.
Instanța de fond nu a analizat însa deloc forța juridica a sentinței civile nr. 16053/2010 a Judecătoriei C. -N., sentința care întrunea toate cerințele legale
ale legislației în materie de expropriere pentru a face atât dovada existentei, cit și a întinderii dreptului de proprietate al fiecărui coproprietar.( a se vedea concluziile scrise cu referiri la textele legale în materie). "
Instanța de fond menționează doar în treacăt despre modalitatea în care recurentele și pârâtul N. I. au convenit partajarea terenului-obiect al exproprierii, și anume în cote-reale de proprietate.
Analizând mai departe etapa a doua a eliberării sumelor cuvenite coproprietarilor cu titlu de despăgubiri pentru expropriere, instanța de fond concluzionează stupefiant că " în cauza de față eliberarea sumelor a fost deplin legal suspendată în condițiile în care proprietarii aparenți nu au fost în măsura să dovedească nu doar întinderea ci chiar existența dreptului lor de proprietate asupra terenului expropriat."(??????!!!!!! ).
Aceasta reținere a instanței de fond este făcuta cu ignorarea totala atât a existentei sentinței civile 16053/2010 a Judecătoriei C. -N., cât și a forței juridice a acestei sentințe. Cum a putut instanța de fond să rețină că recurentele și pârâtul N. I., în calitatea de proprietari aparenți, nu au reușit să facă nici măcar dovada existentei dreptului de proprietate, în condițiile în care, așa cum au mai arătat, exista depusă la CNADNR aceasta sentința irevocabilă ?????
Mai apreciază apoi instanța de fond că terenul în suprafața de 2704 mp. - care a făcut obiectul exproprierii-nu poate fi identificat în cadrul suprafețelor atribuite reclamantelor și pârâtului, astfel încât se impune nu necesitate a se stabili în lotul cărui coproprietar se regăsește acest teren.
Pentru a retine aceste aspecte, din nou instanța de fond ignora faptul indiscutabil că modalitatea de partajare a terenului pe cote reale a reprezentat acordul de voința liber și neviciat al tuturor coproprietarilor și că nimic nu împiedica ca suma reprezentând despăgubiri să se împartă conform înțelegerii parților, cu aplicarea regulii matematice de trei simpla.
Oricum, instanța de fond ar fi trebuit să lectureze modalitatea în care pârâtul N. I. a formulat" noua cerere de chemare în judecata" având ca obiect sistarea stării de indiviziune asupra terenului expropriat, fără a chema în judecata Statul Roman ca și coproprietar și cu depunerea unei expertize extrajudiciare care " atribuie " de o factura aberantă din punct de vedere fizic în totalitate terenul expropriat lui N. I., în condițiile în care acest teren de 2704 mp. taie în diagonală parcela în suprafața totala de 17,400 mp.
Ori, deși Codul de procedura civilă sancționează chiar cu amenda introducerea cu rea-credința a unor cereri de chemare în judecata, se pare ca
"demersul judiciar " al pârâtului N. I. de a introduce o noua cerere de chemare în judecata având același obiect cu cea din dosarul nr._, dar de aceasta data cu alte coordonate favorabile exclusiv acestuia, ignorând cu seninătate faptul că atunci a fost de acord cu acea modalitate de partaj, reprezintă o conduita procesuala abuziva, care ar fi trebuit sancționata și de instanța de contencios administrativ.
De altfel, li se pare curios faptul că instanța de fond a respins cererea pârâtului N. I. de suspendare a prezentului litigiu până la soluționarea irevocabila a sistării de indiviziune din dosarul nou cu nr._, ci a respins pur și simplu acțiunea tocmai pentru existenta acestui litigiu.
Recurentele solicită cu respect analizarea atât a cererii de chemare în judecata, cât și concluziile scrise, mai ales raportările la textele legale invocate și asupra cărora însă instanța de fond nu s-a aplecat deloc.
Pârâtul N. I. si parata CNADR au formulat întâmpinari prin care a solic
itat respingerea recursului ca nefundat și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate ,a dispozițiilor legale incidente în materie Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente
:
O primă precizare care se impune în speță înainte de analiza propriu-zisă a motivelor de recurs este aceea că instanța de recurs analizează doar motivele de recurs invocate prin cererea de recurs .Împrejurarea că art. 304 indice 1 C.pr.civ permite instantei de recurs să analizeze cauza sub toate aspectele nu poate duce la concluzia că instanta de recurs ar putea judeca recursul si prin prisma altor motive neinvocate de părți și nici din oficiu ca motiv de ordine publică,semnificatia acestui text de lege fiind doar ca în ipoteza recursului declarat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel motivele de recurs ce pot fi invocate nu se limiteaza la motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ, cauza putând fi analizată si prin invocarea altor motive de nelegalitate si chiar și a unor motive de netemeinicie .
În esență recurentele reclamante si intimatul parât N. I. sunt coproprietari asupra unui teren în suprafață de 17400 mp conform titlului de proprietate nr.27941/1247/_ și sentinței civile nr. 16053/2010 a Judecătoriei C. N.
,terenul fiind reprezentat in titlul sus mentionat de tarla 28/1 parcela 1059(f9-13 dosar fond).
In titlul de proprietate nu se indică care este cota ideală din dreptul de proprietate ce revine fiecarui coproprietar.
D. acest teren s-a expropriat suprafața de 2704 mp (f. 41 dosar fond).
Prin sentința civila sus mentionata s-a dispus sistarea starii de indiviziune asupra terenului sus indicat de 17400 mp prin formare de loturi si atribuirea lor astfel recurentei G. M. i-a revenit lotul 2 constituit din 5400/17400 mp din acest teren ,recurentei B. M. i-a revenit lotul 3 constituit din 2750/17400 mp din acest teren ,recurentei M. Ana i-a revenit lotul nr. 4 constituit din 2750/17400 mp iar intimatului N. I. lotul 1 constituit din 6400/17400 mp .
D. raportul de expertiză cadastrală aflat la f. 14-36 dosar fond nu rezulta ca aceasta parcelă de 17400 mp a și fost împartită în materialitatea sa respectiv nu s-au format loturi determinate in materialitatea lor .
Este bine stiut ca partajul reprezinta acea operatiune juridcă prin care se pune capat unei stări de coproprietatea prin faptul ca bunul stăpânit pe cote părți ideale este împarțit materialmente între copărtași, fiecare devenind proprietarul exclusiv asupra unui bun sau a unei părti materiale din respectivul bun ce a format initial coproprietatea .
În speta prin sentința sus mentionata nu s-au format loturi determinate în materialitatea lor care sa fie atribuite fiecaruia dintre coproprietari si astfel aceștia sa devină proprietari exclusivi al acelei suprafețe de teren determinate in materialitatea sa ci doar s-au atribuit niste cote reale din dreptul de proprietate asupra terenului de 17400 mp ceea ce echivalează cu menținerea stării de coproprietate fiind determinate in prezent doar cotele reale respectiv suprafata in metri ce revine fiecaruia din cei patru coproprietari .
Datorita acestei modalitati de partajare improprii si neindicarii cotei ideale din dreptul de proprietate asupra terenului expropriat parata intimata CNADR a refuzat la data de_ si_ eliberarea cautiunii in favoarea reclamantelor recurente(f.37-40 dosar fond )
Conform art. 19 alin. 6 din Legea 255/2010 in forma in care se prezenta la data refuzului în cazul în care despăgubirile referitoare la același imobil sunt cerute în concurs sau în contradictoriu de mai multe persoane aparent îndreptățite, despăgubirile se vor consemna pe numele tuturor, urmând să fie împărțite potrivit legii civile. Despăgubirea va fi eliberată numai titularilor drepturilor dovedite prin acte autentice și hotărâri judecătorești definitive și
irevocabile sau prin certificatul de moștenitor eliberat de notarul public. Eventualele litigii amână eliberarea despăgubirilor consemnate.
D. acest text de lege rezultă ca in ipoteza coproprietații asupra terenului expropriat despagubirea se consemnează in favoarea tuturor coproprietarilor urmând ca aceasta sa fie împartita potrivit legii civile respectiv potrivit cotei parti ideale din dreptul de proprietate ce revine fiecarui coproprietar ,cota ce trebuie sa rezulte din acte autentice și hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sau din certificatul de moștenitor eliberat de notarul public.
În spetă prin sentința sus indicată nu s-au stabilit cote ideale din dreptul de proprietate asupra terenului de 17400 mp care să se aplice automat și pentru terenul expropriat de 2704 mp.
Deși s-a urmărit și dispus partajarea terenului s-au format loturi ce cuprind cote reale adica suprafata matematica ce revine fiecărui coproprietar din suprafața de 17400 mp fara a se determina insa in concret si care este aceasta suprafață .
În aceste conditii eliberarea despagubirii nu este posibilă întrucât pe de o parte prin nici unul din actele la care face referire art. 19 alin. 6 din Legea 255/2010 nu este stabilita cota ideala ce revine din dreptul de proprietate reclamantei si intimatului N. I. ,iar sentinta ce dispune partajul stabileste loturi ce cuprind cote reale adica suprafata matematica ce revine fiecărui coproprietar din suprafața de 17400 mp fara a se determina insa in concret si care este aceasta suprafață altfel spus nu realiyeqaya un partaj propriu zis.
În aceste conditii terenul a ramas în coproprietate fara a exista un act de stabilire a cotei ideale din dreptul de proprietate care sa revina fiecarui coproprietar si fara a exista realizat un partaj .
CNADR nu poate aplica diverse reguli matematice pentru a determina care este cota ideala din dreptul de proprietate ce revine fiecarui coproprietar, art. 19 alin. 6 din Legea 255/2010 neacordându-I o asemenea prerogativă ,obligand-o ca împartirea despagubirii consemnate să se facă doar in baza unor acte care stabilesc ele această cota ideala si care poate fi aplicata fara nici un alt calcul sau apreciere si asupra despagubirii .Ca atare din aceasta perspectiva refuzul paratei intimate CNADR este unul justificat .Aceste aspecte au fost analizate si de prima instanță care a concluzionat in același sens .
În plus în spetă exista începând cu data de_ un litigiu introdus de catre intimatul parat N. I. si prin care se solicita sistarea starii de indiviziune prin formarea de loturi determinate în materialitatea lor (f. 59-72 dosar fond ).
Acest litigiu nu a existat la data primului refuz al parătei CNADR de eliberare a despăgubirii respecitv la data de_ ,dar exista deja la data refuzului din_ refuz care a stat si el la baza formularii actiunii si a fost analizat de catre prima instanță.
Pe lângă motivul deja expus si care este suficient pentru respingerea acțiunii acest considerent justifica si el refuzul paratei intimate CNADR de a elibera despagubirea consemnata pe numele tututoror coproprietarilor având in vedere ca art. 19 alin 6 parte finală din Leega 255/2010 interzice eliberarea despagubirii in cazul existentei unui litigiu .Ori prin litigiul demarat la data de_ intimatul parat N. I. urmarește sa obtină recunoașterea calități sale de unic proprietar asupra terenului expropriat pentru ca finalmente sa i se elibereze doar lui despagubirea.
Având in vedere considerentele mai sus expuse Curtea apreciază ca recursul declarat in cauză este nefondat si in consecință in temeiul art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ îl va respinge ca atare si va menține pe cale de consecință sentința recurata ca fiind legală si temeinică.
In temeiul art. 316,298,274,277 C.pr.civ Curtea va obliga recurentele reclamante sa plateasca intimatului N. I. in solidar suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs constând in onorariu avocatial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanții M. ANA, B. M. și G.
M. împotriva sentinței civile nr. 10892 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Obligă recurentele să plătească intimatului N. I. suma de 1000 lei, în solidar, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. A. M. S. L. R. M. S.
GREFIER,
M. V. -G.
Red. A.A.M./dact. V.R.
2 ex./_
Jud. fond: M. -F. B.
