Decizia civilă nr. 3849/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3849/2013
Ședința publică din data de 1 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
M. S.
G.: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- pârâtă C. de A. de S. M. împotriva sentinței civile nr.7179 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu intimata- reclamantă SS I. S., având ca obiect anulare act administrativ- decizie CAS.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Intimata- reclamantă SS I. S. a depus întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Recurenta- pârâtă C. de A. de S. M. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr.146/1997.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7179 din 20 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M.
a fost admisă acțiunea promovată de reclamanta S.
S. I. S., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. M., și în consecință a fost anulată Decizia nr. 152/625/_ și a fost anulată în parte decizia de impunere din oficiu nr. 4472/625/_ emise de pârâta C. DE A. DE S. M., în sensul înlăturării obligației de plată a sumei de 3.561 lei din care suma de 3.006,00 lei reprezintă majorări de întârziere, iar suma de 555,00 lei reprezintă penalități, calculate până la data de_ .
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.045 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin decizia de impunere din oficiu nr. 4472/625/_ (fila 9) s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația plății sumei de 3.700,00 lei reprezentând debit, a sumei de 3.006,00 lei cu titlu de majorări de întârziere și a sumei de 555,00 lei reprezentând penalități, calculate până la data de_ .
Împotriva deciziei de impunere din oficiu reclamanta a depus contestație la
C. de A. de S. M. înregistrată la CAS M. sub nr. 5927/_ . Prin decizia nr. 152/625 din_ s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere din oficiu de către CAS M. . Decizia nr. 152/625 din_ emisă de CAS M. s-a comunicat reclamantei la data de_ .
Contestația promovată de reclamantă împotriva deciziei de impunere din oficiu vizează înlăturarea de la plată a majorărilor de întârziere și a penalităților calculată de la data de_ și până la_ în condițiile în care prin înștiințarea nr. 2764/246/_ s-a solicitat reclamantei să depună în termen
de 15 zile de la primirea acesteia, declarația la FNUASS pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie anul 2006 și până la data comunicării înștiințării, conform modelului prevăzut în Anexa 5 la Normele Metodologice aprobate în Anexa la Ordinului Președintelui CNAS nr. 617/2007.
Stabilirea obligațiilor fiscale, prin decizia de impunere, a fost efectuată pe baza înscrisurilor care au fost puse la dispoziție de către reclamantă, respectiv copii ale deciziilor de impunere anuale pentru veniturile realizate de persoanele fizice pe anii 2006, 2007 și 2008.
Potrivit dispozițiilor art. 222 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin odată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
C. de A. de S. M. nu și-a îndeplinit obligația imperativă prevăzută de art. 222 din Legea nr. 95/2006 întrucât în perioada anilor 2006 - 2008 nu a comunicat nici o somație sau notificare contestatoarei prin care să-i aducă la cunoștință nivelul de contribuție la CASS și modalitățile de plată.
Cât privește, însă, modalitatea de stabilire a majorărilor de întârziere aferente obligațiilor fiscale neachitate, tribunalul reține că atât prin Legea nr.95/2006 cât și prin Normele metodologice aprobate s-au stabilit termene de plată a contribuției la FNUASS de către persoanele care realizează venituri de activități independente. Astfel, potrivit art.257 alin.5 din Legea nr.96/2006 coroborat cu art.8 din Norme, plata contribuției curente se efectuează trimestrial, termenele de scadență fiind până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru iar în ceea ce privește plata contribuției din regularizarea anuală se calculează și se achită accesorii numai din cea de-a 61-a zi de la comunicarea de către organele fiscale a deciziei de impunere anuală.
Întrucât în speță prin decizia de impunere s-a procedat la stabilirea unor obligații fiscale din oficiu, prin raportare la decizia de impunere anuală, tribunalul a apreciat că accesoriile nu au fost corect stabilite de către pârâtă, prevederile legale enunțate anterior fiind nesocotite.
La adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut și conduita pârâtei care în lipsa unei atitudini active face ca nici o persoană cu un comportament diligent și prudent să nu poate cunoaște că într-o astfel de situație ar fi răspunzătoare din punct de vedere fiscal.
Mai mult, sancționarea reclamantei prin obligarea acesteia la plata și a majorărilor de întârziere calculate pe un interval de timp pentru o creanță de care nu a fost încunoștințată că o datorează reprezintă o măsură disproporționată în raport de comportamentul părților implicate.
Este adevărat că principiul nemo censetur ignorare legem poate fi opus formal reclamantei, însă, acest principiu trebuie evaluat în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei mai precis trebuie stabilit dacă în condițiile concrete ale speței persoana în cauză avea în mod cert posibilitatea să cunoască actele administrative emise unilateral de către autoritatea pârâtă iar răspunsul este evident, nu. În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Apel C. prin Decizia nr. 1446/_ (Dosar nr._ ).
Pentru considerentele sus menționate acțiunea a fost admisă în sensul înlăturării obligației de plată a majorărilor de întârziere și a penalităților, potrivit dispozitivului.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.045 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de
1.000 lei reprezintă onorari de avocat, suma de 42 lei reprezintă taxa judiciară de timbru, iar 0,30 lei timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. DE A. DE
S. M.
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și rejudecând cauza pe fond, să se dispună respingerea acțiunii formulate de către reclamanta ca netemeinică și nelegală, și menținerea actele administrative fiscale emise ca temeinice și legale.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în fapt, prin sentința civila atacata s-a admis acțiunea promovata de reclamanta SS I. S. și pe cale de consecința s-a anulat decizia nr. 152/625/_ și s-a anulat în parte decizia de impunere nr. 4472/625/_, emise de către CAS M., în sensul înlăturării obligației de plata a sumei de 3.561 lei, din care 3.006 lei majorări de întârziere și 555 lei penalități, calculate până la data de_ .
Așa cum a arătat și în cuprinsul întâmpinării, din datele comunicate de către ANAF conform protocolului încheiat cu CNAS, rezultă că în perioada _
-_ reclamanta a realizat venituri impozabile din activități independente, în baza unor contracte de agent și de comision.
În sensul art.46 din Legea nr. 571 / 2003 privind Codul fiscal, veniturile comerciale reprezintă venituri din activități independente.
Potrivit art.215 coroborat cu art.257 alin.2 lit. b) din Legea nr. 95 / 2006 (anterior cfr. art.8 coroborat cu art.51 alin.2 lit. b) din OUG nr. 150/2002), reclamanta avea obligații față de Fondul național unic de asigurări de sănătate: una de depunere a declarațiilor privind obligațiile față de fond (FNUASS) și una de plata a contribuției.
Întrucât reclamanta nu a respectat cele două obligații mai sus menționate, în conformitate cu prevederile art.83 alin.4 din OG nr. 92 / 2003 privind Codul de procedura fiscala, coroborat cu art.216 și art.261 din Legea nr. 95/2006, instituția recurentă a procedat la comunicarea înștiințării pentru depunerea declarațiilor nr. 2764/246/_, comunicata prin posta, cu confirmare de primire.
Prin decizia de impunere nr. 4472/625/_ reclamantei i s-a stabilit o obligație de plata în cuantum de 7.261 lei, din care 3700 lei debit, 3.006 lei majorări de întârziere și 555 lei penalități.
La stabilirea obligației de plata au fost avute în vedere veniturile nete prevăzute în deciziile de impunere anuale emise reclamantei de către organele fiscale din subordine a ANAF pentru anii 2006, 2007 și 2008. Decizia a fost
comunicata prin înmânare sub semnătura, cfr. art.44 alin.2 lit. a) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
La data de_ reclamanta a achitat suma de 3.700 lei, echivalenta
obligației principale stabilite prin decizia de impunere nr. 4472/625/30.05.201l.
După comunicarea acestei decizii de impunere, reclamanta a depus la registratura instituției recurente contestația administrativa nr. 5927/1_, soluționata prin decizia nr. 152/625/_ în sensul respingerii acesteia.
Criticile aduse sentinței recurate și motivele de recurs sunt următoarele: 1.Instanta de fond a reținut în mod eronat că instituția recurentă "nu și-a
îndeplinit obligația imperativa prevăzută de art.222 din Legea nr. 95/2006 întrucât în perioada anilor 2006 - 2008 nu a comunicat nici o somație sau notificare contestatoarei" prin care să-i aducă la cunoștința nivelul de contribuție la CASS și modalitățile de plata.
Apreciază că instanța de fond a reținut în mod eronat acest fapt, având în vedere numărul foarte mare de înscrisuri depuse de către recurentă anexat răspunsului la interogatoriu nr. 4157/625/DI8/_, prin care au dovedit diligentele efectuate de către recurentă în scopul informării asiguraților asupra drepturilor și obligațiilor care le revin conform Legii nr. 95/2006, inclusiv în ceea ce privește obligațiile acestora de declarare și plata a contribuției la FNUASS.
Informarea reclamantei în sensul dispozițiilor art.222 din Legea nr. 95/2006 au realizat-o prin publicarea permanenta și transmiterea de comunicate în mass media (scrisa, audio și video), în baza unor contracte încheiate cu mai multe instituții media (depuse în copie certificata la dosarul cauzei).
Cea mai relevantă probă apreciază că este adresa SC Canal 7 SRL B. M. înregistrata la CAS M. sub nr. 4107 /_, prin care se confirma ca "toate comunicatele primite de la CAS MM conform contractelor 387/_, 1050/_ și 473/_ referitoare la serviciile de care beneficiază asigurații în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din România, nivelul de contribuție personala, modalitatea de plata, depunerea de declarații la FNUASS, precum și cu privire la drepturile și obligațiile acestora, au fost difuzate pe Pagina de Videotext, CANAL 7, TL+ la datele menționare". În cuprinsul adresei, instituția media a precizat faptul ca "programul nostru Videotext a rulat pe doua frecvente astfel: prima - numai programul Videotext 24 de ore din 24, iar pe a doua - în parte cu programul de televiziune TL+ Canal 7."
Arată faptul ca în perioada 2006 - 2008 SC Canal 7 SRL reprezenta singurul furnizor de televiziune prin cablu din B. M. și era imposibil ca reclamanta să nu fi luat la cunoștința despre comunicatele instituției recurente.
Pe de alta parte, instanța de fond este în eroare și pentru următoarele motive:
Imposibilitatea comunicării unor somații sau notificări tuturor asiguraților cu privire la drepturile și obligațiile care le revin față de FNUASS este evidenta și este motivata de capacitatea logistica și financiara limitata a sistemului de asigurări de sănătate de a comunica în scris aceste acte tuturor asiguraților. Așa cum a mai arătat și în răspunsul 4 la interogatoriu "nici alte instituții publice care colectează impozite, taxe și contribuții datorate bugetului consolidat al statului nu comunica personal contribuabililor astfel de notificări întrucât nu exista în acest sens obligații legale în sarcina acestor instituții.
Datorita faptului ca reclamanta nu si-a respectat obligația de declarare a contribuției, până la momentul punerii în aplicare a protocolului încheiat între CNAS și ANAF la nivelul instituției recurente nici nu aveau cunoștința ca reclamanta realiza venituri impozabile supuse obligației de plata a contribuției la fond.
2. Atâta vreme cât dispozițiile imperative ale art.119 și urm. din Codul de procedura fiscala prevăd ca "Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere ", iar potrivit art.257 alin.5 din Legea nr. 95 /2006 și prin art.8 din Normele metodologice aprobate în Anexa la Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007, termenele de scadenta ale contribuției la FNUASS sunt stabilite prin lege, nefiind necesara punerea în întârziere, reținerea instanței de fond în sensul ca accesoriile stabilite de către recurentă nu ar fi stabilite corect apreciază că este eronata și că ignoră dispozițiile imperative ale Codului de procedura fiscala și ale Legii nr. 95 / 2006.
Totodată, art.216 și art.261 din Legea nr. 95/2006 prevăd în mod expres obligația caselor de asigurări de sănătate de a proceda la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Codului de procedura fiscala.
Pârâta SS I. S., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat
, menținerea în vigoare a dispozițiilor sentinței civile nr. 7179 din 20 noiembrie 2012 a T. ui M., fiind legale și temeinice și obligarea recurentei intimate la plata sumei de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de avocat justificat cu chitanța.
În motivarea a arătat că criticile formulate prin prisma motivelor de recurs față de dispozițiile sentinței civile nr. 7179 din 20 noiembrie 2012 a T. ui M.
, sunt lipsite de suport legal și probator având în vedere următoarele considerente:
1. Recurenta CAS M. nu a respectat dispozițiile arte 222 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, dispoziții imperative care statuează faptul că " fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.";
C. de asigurări de sănătate M. nu și-a îndeplinit obligația imperativă prevăzută de art. 222 din Legea nr. 95/2006 întrucât în perioada anilor 2006 - 2008 nu a comunicat nici o somație sau notificare contestatoarei prin care să-i aducă la cunoștință nivelul de contribuție la CASS și modalitățile de plată.
Prin ignorarea acestor împrejurări nu poate fi reținută o atitudine culpabilă a contestatoarei ceea ce implică absolvirea de la plata unor sancțiuni cum ar fi majorări și penalități la contribuția datorată fondului de sănătate.
Motivația recurentei - intimate privind informarea asiguraților prin mass media este ilară de vreme ce textul articolului 222 din Legea nr. 95/2006 prevede dreptul reclamantei de a fi informat asupra nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, serviciilor de care beneficiază precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale. Să indice intimata modalitatea în concret prin care a informat reclamanta în fiecare din cei trei ani - 2006, 2007 și 2008 - privind nivelul contribuției personale a reclamantei. Apreciază că textul nu necesită interpretări de vreme ce prevede că "fiecare asigurat are dreptul --- " mai mult, contribuabilul are în opinia intimatei numai obligații nu și drepturi ?
II. Decizia de impunere din oficiu, care este un act administrativ fiscal, nu poate fi completată cu desfășurătorul modului de calcul al majorărilor de întârziere care nu are o asemenea natură juridică.
În decizia de impunere s-a stabilit în mod global debitul și accesoriile cu nesocotirea dispozițiilor art. 87 Cod procedură fiscală.
Astfel, acest text impune organului emitent să menționeze în decizia de impunere, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 aliniatul 2 Cod procedură fiscală, și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată
bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.
După cum se observă, în decizia de impunere nu s-a indicat baza de impunere și nici nu s-a precizat cuantumul contribuției pentru fiecare lună pentru care se datorează asigurarea de sănătate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaya ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
Litigiul din speta vizează exclusiv legalitatea stabilirii de catre parata recurenta a accesoriilor constând in majorari de intarziere si penalitați fara a se contesta si debitul principal constând in contributie la FNUASS.
În ce privește aceste accesorii Curtea constată că acestea își au izvorul în reglementarea Legii nr. 95/2006, prin trimitere la Codul de procedură fiscală. Astfel, potrivit art. 257 alin. (1), (2) și alin. (5) lit. b) și art. 259, în forma în vigoare pe perioada calculării sumei datorate, până la_, persoana asigurată, care desfășoară activități independente, are obligația plății unei contribuții bănești trimestriale pentru asigurările de sănătate, sub forma unei cote ce se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de aceasta.
Art. 216 din Legea nr. 95/2006, în forma în vigoare la data emiterii actului fiscal, arăta că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, C.N.A.S., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală.
Totodată, art. 36 din Ordinul C.N.A.S. nr. 617/2007 prevede că "CNAS, prin CAS sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere datorate de persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se realizează de către ANAF, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală și ale prezentelor norme metodologice";.
Norma de trimitere se regăsește și în prezent în Legea nr. 95/2006, legiuitorul arătând expres că neplata la scadență a contribuțiilor datorate fondului atrage plata de accesorii.
Scadența obligației privind plata contribuției la fondul de sănătate nu este asadar condiționată de existența concretă a declarației, termenele de scadenta fiind stabilite de art. 257 alin. 5 din Legea nr. 95/2006, doar executarea silită fiind condiționată de existența unui titlu executoriu, anume decizia de impunere, ceea ce în cauză s-a împlinit.
Art. 119 C.proc.fisc. reglementează obligația plății de accesorii pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată.
Totodată, potrivit alin. (4) al art. 119 din O.G. nr. 92/2003, dobânzile și penalitățile se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Ca atare, neplata contribuției la termen adica trimestrial determină obligația de plată a accesoriilor de la acesta scadenta trimestriala, care se determină prin decizie și se colectează de către organele C.N.A.S. în condițiile art. 256 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.
Prevederile art. 222 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care "Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale"; nu inlatura aceasta obligatie .
Existența acestei prevederi cu privire la dreptul de a fi informat, menită să asigure transparența sistemului de asigurări de sănătate, nu susține totodată existența unei obligații în sarcina caselor de asigurări de sănătate, de a comunica asiguraților date și informări cu privire la întinderea contribuției personale și a modalităților de plată, din oficiu sau în lipsa unei cereri din partea contribuabilului.
Dacă s-ar considera ca atare, dispoziția cuprinsă în art. 257 alin. (1), alin.
(2) lit. b) și alin. (5) lit. b) ar rămâne fără efecte, de vreme ce obligația de plată s- ar naște numai după informarea contribuabilului.
Dimpotrivă, legea are în vedere posibilitatea reclamantului de a cere informații, iar nu obligația organului fiscal de a comunica din oficiu astfel de relații, cu atât mai mult cu cât datele respective nu se află la dispoziția reprezentanților CAS în lipsa unei declarații din partea contribuabilului.
Trebuie notat că sistemul de asigurări sociale de sănătate ca și ori alt sistem contributiv din România se bazează pe principiul declarativ, altfel spus organul fiscal stabilește taxele ori contribuțiile pe baza declarațiilor înregistrate de celălalt subiect al raportului juridic de drept material fiscal.
Totodată, legea nu reglementează efectele juridice ale unei asemenea informări, pentru a determina concluzia că nerespectarea acestei "obligații"; de către organele statului ar atrage înlăturarea obligației contribuabilului.
De vreme ce acesta este obligat să declare veniturile obținute din activități independente și să plătească trimestrial contribuția aferentă, calculată potrivit propriei declarații asupra veniturilor realizate, rezultă că legea a conferit efecte declarației contribuabilului în condițiile art. 110 alin. (3) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, în raport de care a stabilit termene legale, pentru plata contribuției la fondul asigurărilor de sănătate.
In ce priveste modalitatea de calcul a accesoriilor ea este detaliata in desfasuratorul la care se face referire in punctele 4.1 si 8 din decizia de impunere si care astfel face parte integranta din decizie .
Aceste penalitati si majorari sunt individualizate chiar si pentru fiecare perioada impozabila intrucit in acest desfasurator se indica pentru fiecare contributie anuala debitul la care s-au calculat ,perioada pentru care s-au calculate ,catimea lor(procentul ) fiind stabilit de lege.In aceste conditii in speta sunt respectate cerintele art. 87 din OG 92/2003 .Pentru penalitati si majorarile de intarziere baza de impunere o reprezinta contributia la FNUASS care este indicata expres si in decizie si totodata in cuprinsul acesteia se indica si data pana la care au fost calculate .Totodata nu exista neconcordante intre desfasuratorul anexa la decizie si cuprinsul propriu zis al deciziei .
Față de toate considerentele de fapt și de drept, reținând că motivele de recurs sunt fondate Curtea in temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 ,art. 304 indice 1 C.pr.civ, art. 312 din C.pr.civ va admite recursul declarat in speta si va modifica în întregime sentinta recurata în sensul că va respinge acțiunea.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă C. DE A. DE S. M. împotriva sentinței civile nr.7179 din_, pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M. pe care o modifică în întregime în sensul că respinge acțiunea. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. A. M. S. L. R. M. S.
G. ,
M. V. -G.
Red. A.A.M./dact. V.R.
2 ex./_
Jud. fond: M. P.
