Decizia civilă nr. 3850/2013. Contencios. Obligația de a face

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 3850/2013

Ședința publică din data de 1 aprilie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.

DP GREFIER: M. V. -G.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursul declarat de recurentul- reclamant O. V., împotriva sentinței civile nr. 12.526 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata- pârâtă P. comunei I., având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recurentul- reclamant

  1. V. a depus concluzii scrise.

    Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 martie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

    C U R T E A

    Prin sentința civilă nr. 12526 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.

    a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive.

    A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul O.

    V.

    , în contradictoriu cu pârâta P. comunei I.

    , având ca obiect contencios administrativ, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

    A fost respins ca nefondat capătul de cerere accesoriu privind acordarea cheltuielilor de judecată.

    Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

    În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive

    a pârâtei

  2. comunei I., care se impune a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin.1 din Legea nr.554/2004 raportat la art. 137 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța a admis-o pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în sfera de competență a

instanțelor de contencios administrativ intră cererile formulate de persoanele care se consideră vătămate într-un drept sau interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri adresate autorității publice. Astfel, calitatea procesuală activă revine persoanei lezate iar calitatea procesuală pasivă, autorității publice în drept să emită actul administrativ.

În speță, reclamantul a solicitat în principal obligarea pârâtei P. comunei I. la comunicarea răspunsului la cererile înregistrate sub nr. 483/_ și nr.686/_ .

Conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice,

"Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și

municipale, ca autorități deliberative, ș i pr imar ii,

ca autorități executive

";. Doar

aceste autorități publice au posibilitatea legală de a sta în instanță, în calitate de reclamant sau pârât.

De asemenea, art. 61 din lege prevede că primăria reprezintă o structură funcțională aflată în subordinea primarului pentru punerea în aplicare a activităților date în competența sa, fără personalitate juridică și, pe cale de consecință, fără legitimare procesuală.

Impotriva sentintei sus indicate a declarat in termen legal recurs reclamantul O. V. solicitind instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa admita cererea de recurs, sa caseze sentinta recurata si sa trimita cauza spre rejudecare aceleiasi instante:

.

In motivarea cererii de recurs arata ca in Legea 221/2009 se prevede ca poate formula plangere impotriva Primariei C. I. si a Comisiei de aplicare a Legii 18/1991 I. ceea ce a si facut in termen procedural pentru a intra in posesia bunurilor imobile mostenite de la parintii sai si care ii revin in temeiul legii reparatorii sus mentionate ,a Legii 247/2005 si a Legii 221/2009.Aceste drepturi trebuie sa ii fie acordate intrucit bunurile au apartinut parintilor sai si nu poate fi indus in eroare si deposedat pe nedrept de acestea .Titlurile de proprietate ce i-au fost emise pana in prezent sunt emise prin inducerea sa in eroare motiv pentru care se impune rectifcarea lor si emiterea unor acte care sa reflecte amplasamentul corect al terenului.Parata nici nu a raspuns solicitarilor sale si nici nu i-a restituit imobilele la care are dreptul .

Analizind recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente :

In speta prima instanta s-a pronuntat doar asupra actiunii formulate de reclamant in contradictoriu cu parata P. I. .In aceste conditii analiza cererii de recurs poate fi facuta doar in raport cu actiunea solutionata nu si in raport cu cererea asupra careia prima instanta nu s-a pronuntat in speta cererea formulata impotriva Comisiei de aplicare a Legii 18/1991 I. .Pentru asemenea situatii conform art. 281 indice 2 C.pr.civ reclamantul are deschisa doar calea cererii de completare a dispozitivului nu si calea recursului sau a apelului .

Prin actiunea solutionata reclamantul urmarea în primul rind obligarea pârâtei P. comunei I. la comunicarea răspunsului la cererile înregistrate sub nr. 479/_ și nr.682/_ ,cereri ce vizau acordarea unor drepturi in temeiul Legii 18/1991 ,Legea 247/2005 ,Legii 221/2009 si a Legii 10/2001 referitoare la o serie de bunuri imobile indicate expres in cuprinsul acestor cereri si dupa primirea acestui raspuns restituirea acestora pe amplasamentul corect .

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în sfera de competență a

instanțelor de contencios administrativ intră cererile formulate de persoanele care se consideră vătămate într-un drept sau interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri adresate autorității publice.

Ca atare calitatea procesuală procesuală pasiva revine fie autorității publice care emite actul administrativ atacat fie celei care a vatamat un drept al reclamantului prin nesolutionarea unei cereri in termen legal sau prin refuzul expres de solutionare.

Conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive";. Doar aceste autorități publice au posibilitatea legală de a sta în instanță, în calitate de reclamant sau pârât.

Art. 77 din legea sus mentionata prevede că primăria reprezintă o structură funcțională aflată în subordinea primarului care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.

Ca atare primariei nu ii este conferita prin legea sus mentionata nici o atributie de a emite vreun act ,de a solutiona vreo cerere privind drepturile unei persoane si ca atare din perspectiva Legii 215/2001 ea nu poate sta in judecata in calitate de parat neavind atributii proprii .

Totodata nici Legea 18/1991,Legea 247/2005, Legea 10/2001 sau Legea 221/2009 in baza carora se solicita in speta de catre reclamant restituirea unor bunuri imobile-terenuri pe amplasamentul corect si nu pe cel deja acordat nu confera nici o atributie in domeniul de aplicare a acestori legi primariilor astfel ca in speta nu se poate retine calitatea procesual pasiva nici din perspectiva acestor legi speciale.

In aceste conditii parata P. I. nu poate fi obligata sa comunice informatii si sa recunoasca reclamantului vreun drept in temeiul legilor sus mentionate asupra imobilelor pretinse neavind in acest domeniu vreo atributie recunoscuta de legiuitor .

In consecinta in baza considerentelor mai sus mentionate Curtea in temeiul art. 304 indice 1 corob cu art. 312 C.pr.civ va respinge recursul ca nefondat si va mentine sentinta recurata ca fiind legala si temeinica .

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de reclamantul O. V. împotriva sentinței civile nr. 12526 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.

, pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

A. A. M. S. L. R. DP

GREFIER,

M. V. -G.

Red. A.A.M./dact. V.R.

2 ex./_

Jud. fond: A. -M. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3850/2013. Contencios. Obligația de a face