Sentința civilă nr. 850/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 850
Ședința publică din data de 14 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. N. C., judecător GREFIER: Ț. V.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul J. N. P., dom.în P., nr.360, com.Bănișor, județul Sălaj în contradictoriu cu pârâta A.
F. P. Z., cu sediul în Z., P. I. M., nr.15, județul Sălaj, având ca obiect obligația de a face - restituire dobândă pentru taxa pe poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului, av.P. M., în substituirea av.Crișan Otilia, lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei (fila 13) și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei (fila 13 verso).
De asemenea, se învederează faptul că pârâta Direcția Generală a F. P. Sălaj a depus la filele 12 din dosar, întâmpinare.
Un exemplar al întâmpinării se comunică și reprezentantei reclamantului care arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studiul acestui înscris și nu mai are de formulat alte cereri.
Constatând că nu mai sunt de formulat excepții sau cereri în probațiune, instanța acordă cuvântul pentru dezbaterea pe fond a cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtelor la restituirea dobânzii legale conform Ordonanței nr.9 din 2000 și O.G 13/2011 de la data plății, până la restituirea efectivă a sumei solicitate.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L :
Asupra cauzei de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea sa, înregistrată la data de_, reclamantul J. N. P. a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. Z., pentru obligarea, în principal, la plata dobânzii fiscale iar în subsidiar, la plata dobânzii legale, aferentă sumei de 2.987 lei, achitată cu titlu de taxă depoluare, cu chitanța seria TS4A nr.5476848 din_ de la data plății și până la data restituirii efective și în totalitate a acestei sume.
În motivarea cererii reclamantul arată că a achitat o taxă ilegală de poluare, formulând o acțiune în instanță, care i-a fost admisă de Tribunalul Sălaj, cu dobândă în materie fiscală, astfel cum a solicitat însă, dintr-o greșeală materială Curtea de A. C., ca instanță de recurs nu s-a pronunțat și asupra acestui capăt de cerere, fapt ce a condus la prezenta cerere.
Prin întâmpinare, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. A JUDEȚULUI SĂLAJ, solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă, arătând că în cauză există autoritate de lucru judecat deoarece instanța de recurs, Curtea de apel
C., prin hotărârea pronunțată la data de_ a modificat în parte sentința civilă nr.6222/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, în sensul că a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata dobânzii legale în materie fiscală aferentă sumei de restituit și a menținut restul dispozițiilor sentinței. Trecând la soluționarea cauzei instanța reține că prin sentința civilă nr.6222/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, pârâtele au fost obligate la plata sumei de 2987 lei, cu dobânda legală prevăzută în materie fiscală, către reclamantă însă prin decizia civilă nr.4379/_ a Curții de apel C., irevocabilă, această hotărâre a fost modificată în sensul că acest capăt de cerere a fost respins, pe motiv că reclamanta era îndreptățită la plata dobânzii legale, nefiind incidente dispozițiile art.124 alin.2 și art.120 alin.7 din Codul de procedură fiscală, privind dobânda datorată contribuabililor pentru sumele de restituit de la
bugetul de stat.
Raportat la această împrejurare, tribunalul constată că în speță se solicită, pe cale principală, soluționarea unei cereri accesorii cererii principale, din dosar nr._ și anume plata "dobânzilor legale"; aferente sumei de 2987 lei, capăt de cerere soluționat în final, printr-o hotărâre irevocabilă, în modul mai sus arătat.
În principiu, pretenția reclamantului este justificată, însăși instanța de recurs reținând- printre altele- că "este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului"; însă în speță ";reclamantul a investit instanța cu o cerere de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare cu dobânda în materie fiscală aferentă";.
Desigur, nu este în căderea tribunalului să aprecieze asupra soluției aleasă de instanța de recurs în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj însă instanța de fond va trebui să analizeze, în acest context, dacă ne găsim sau nu în prezența autorității de lucru judecat, dacă reclamanta poate să revină cu o nouă cerere principală privind obligarea pârâtelor la dobânzi "legale"; sau "fiscale"; și, în sfârșit, care din cele două
categorii de dobândă i se cuvine, desigur în ipoteza în care o astfel de cerere este admisibilă.
Astfel, raportat la specificul cauzei din dosar nr._ al Tribunalului Sălaj (care a generat prezenta cerere), când devine incident principiul aplicării directe a dreptului comunitar (hotărârea Curții din 5 februarie 1963, în cauza Van Gend en Loos c. Administratie der Belastingen)este de observat că nu ne găsim în prezența
unei acțiuni tipice în contencios administrativ - fiscal, fiind cu totul irelevant dacă s-a respectat sau nu procedura internă de contestare a actului administrativ- fiscal, prin care s-a stabilit taxa în discuție, prev. de OUG nr.50/2008, sau dacă, există un astfel de act, care să poată fi calificat ca atare, astfel cum rezultă și din Decizia nr.24/2011, pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție (publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din_ ) și care este obligatorie pentru instanțe, potrivit legii. Pentru rațiunile expuse în cuprinsul acestei decizii, Înalta Curte apreciază că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală"; adică o acțiune directă în restituire, pentru plată nedatorată. Referitor la dobândă, trebuie remarcat că, în această situație, fiind vorba de un capăt accesoriu de cerere, privind acordarea de daune interese compensatorii, sub formă de dobândă (și nu ca obligație principală, în virtutea unui contract de împrumut sau de depozit bancar) acestea nu pot fi pretinse în mod separat, decât odată cu soluționarea cererii principale, cererea reclamantei din prezentul dosar fiind astfel, în principiu, inadmisibilă. Pe de altă parte, capătul accesoriu de cerere, fiind soluționat pe fond, în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, prin decizia civilă nr.4058/_ a Curții de apel C., irevocabilă, putem spune că ne găsim și în prezența autorității de lucru judecat care, finalmente, conduce tot la soluția
inadmisibilității cererii.
Chiar dacă ipotetic s-ar accepta că cele două cereri formulate de reclamant, adică obligarea pârâtelor la "dobânda fiscală"; sau în subsidiar, la "dobânda legală"; [și nu o singură cerere, privind obligarea la "daune interese compensatorii";,după cum s-a arătat, instanța urmând să aprecieze asupra conținutului și naturii dobânzii legale, în virtutea art.84 Cod procedură civilă, conform căruia "cererea (…) este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită";] soluția instanței este tot de respingere; astfel, primul capăt de cerere se află sub puterea lucrului judecat iar cel de-al doilea este nefondat, deoarece: nefiind în prezența unei răspunderi civile delictuale sau contractuale a autorității administrativ-fiscale ci a restituirii unei taxe fiscale nedatorate, suma achitată de plătitorul de taxă, nu este purtătoare de dobândă legală, conform O.G nr.9/2001, care reprezintă dreptul comun în materie ce se aplică tuturor raporturilor juridice civile, de la data când obligația a devenit certă, lichidă și exigibilă, ci numai de dobândă fiscală, conf. art.124 Cod procedură fiscală, care este o normă specială în materie fiscală, adică "începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective";
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată cererea reclamantului (ei) J. N. P. dom.în P.
, nr.360, com.Bănișor, județul Sălaj împotriva pârâtei A. F. P. Z. privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, referitor la suma de 2987 lei, achitată de către acesta cu titlu de taxă de poluare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2013.
Președinte, Grefier,
C. N. C. Ț. V.
Red. CNC/_ .
Dact. ȚV/_ /4 ex.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
