Decizia civilă nr. 3859/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3859/2013
Ședința publică de la 02 Aprilie 2013
Completul compus din:
P. A. -I. A. Judecător C. I.
Judecător DP Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții A. | N. | PENTRU | |
R. | P. și I. N. - V. AL A. N. | PENTRU R. | P. |
împotriva sentinței civile nr.463 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimații C. M. A., D. D. -
P. AL A. N. PENTRU R. P., G. B. - P. AL A.
N. PENTRU R. P., recurent, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.463 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului față de pârâta D. D. , citată la sediul A.N.R.P.
S-a respins ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. D., invocată de pârâta A. N. pentru R. P.
.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a P. lui A.N.R.P., invocată de pârâții A. N. pentru R. P. și Băeșu G. .
S-a respins excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, invocată de pârâții A. N. pentru R. P. și N. I. .
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. M. A., în contradictoriu cu pârâții A. N. pentru R. P. și N. I., în calitate de vicepreședinte al A.
N. pentru R. P.
, astfel cum a fost precizată și extinsă.
Pârâtul N. I. a fost obligat la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de_ și până la executarea efectivă a Sentinței civile nr. 3397/2011 a Tribunalului C. .
Pârâta A. N. pentru R. P. a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a dobânzii legale aferente sumei de 319.110,9 lei începând cu data de_ și până la executarea efectivă a sentinței menționate.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Băeșu G., în calitate de președinte al A. N. pentru R. P. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de legitimare procesuală pasivă.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 3397 pronunțată de a Tribunalului C. la data de_ în dosarul nr._ s-a admis acțiunea reclamantului C. M. A. și s-a dispus obligarea pârâtei A. N. pentru R. P. să vireze în contul acestuia suma de 319.110,9 lei reprezentând despăgubiri; de asemenea, reclamantului i s- au acordat și cheltuielile de judecată ocazionate de litigiu, în sumă de 1.000 lei (filele 8-9).
Această hotărâre judecătorească a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr.1011/_ a Curții de Apel C., Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, prin care s-a respins recursul promovat de A. N. pentru R. P. (filele 39-41)
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul C. M. A. a solicitat în principal obligarea pârâtului G. B. și în subsidiar a pârâtului I.
N., în calitate de președinte, respectiv vicepreședinte al A. N. pentru
R. P., la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând din data de_ și până la executarea efectivă a Sentinței civile nr. 3397/2011 a Tribunalului C. și obligarea pârâtei A.
N. pentru R. P. la plata în favoarea reclamantului de despăgubiri pentru întârziere, reprezentând cuantumul dobânzii legale la suma de 319.110,9 lei, începând din data de_ și până la executarea efectivă a sentinței.
În ceea ce privește excepțiile invoca te
de pârâți, care se impun a fi analizate cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța a reținut următoarele:
Prin înscrisul sub semnătură privată depus la data de_, reclamantul a arătat că înțelege să renunțe la judecată față de pârâta D. D. (fila 79).
Ținând cont de atitudinea procesuală a reclamantului, precum și de dispozițiile art.246 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă";, instanța a dat eficiență actului de dispoziție al părții și a luat act de renunțarea la judecată. Pe cale de consecință, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. D., invocată de pârâta A. N. pentru R. P.
, este rămasă fără obiect și a fost respinsă ca atare.
În ceea ce privește legitimarea procesuală pasivă a P. lui A.N.R.P., s-a reținut că în caz de neexecutare voluntară a unei hotărâri judecătorești irevocabile în termenul legal de 30 de zile, art. 24 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ prevede posibilitatea amendării conducătorului autorității publice sau, după caz, a persoanei obligate.
În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 17 alin. 2 din H.G. nr. 1120/2003, conform cărora "Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 este coordonat de un vicepreședinte al A. N. pentru R. P., cu rang de subsecretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru, care organizează, conduce și răspunde de activitatea acestui serviciu, denumit în continuare vicepreședinte
";.
În același sens, art. 6 alin. 7 din O.U.G. nr. 25/2007 prevede că "Prin decizie, vicepreședintele A. N. pentru R. P., care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei municipiului B. (…)
";.
Din coroborarea acestor texte legale a rezultat că "persoana obligată"; la executarea sentinței civile este în speță vicepreședintele A. N. pentru R.
P., nefiind angajată și răspunderea conducătorului autorității. De aceea, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a P. lui A.N.R.P., invocată de pârâții A. N. pentru R. P. și Băeșu G., și s- a respins cererea față de acesta din urmă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de legitimare procesuală pasivă.
Pârâții A. N. pentru R. P. și N. I. rămași în proces au mai invocat excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, apreciind că amendarea conducătorului autorității publice sau, după caz, a persoanei obligate s-ar putea dispune doar în ipoteza în care aceasta ar fi obligată la emiterea unui act administrativ sau a unei operațiuni administrative. Or, în opinia pârâților, sentința a cărei executare o solicită reclamantul nu instituie o astfel de obligație de a încheia, înlocui sau modifica un act administrativ sau să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, ci de a plăti o sumă de bani, obligație care nu face obiectul procedurii speciale de executare instituită de Legea nr. 554/2004.
Tribunalul a apreciat, însă, că obligația pârâtei de a vira o sumă de bani în favoarea reclamantului se încadrează în sfera noțiunii de operațiune administrativă menționată expres de art. 2 alin.1 din lege ca fiind obligatoriu de efectuat în termenul legal, sub sancțiunile prevăzute de alin. 2. Legiuitorul a utilizat această noțiune tocmai pentru a subsuma toate obligațiile instituite de instanțele judecătorești în sarcina autorităților publice, dar care nu se finalizează prin emiterea unor acte administrative.
De altfel, art. 6 alin. 7 din O.U.G. nr. 25/2007 mai sus citat confirmă natura administrativă a acestei operațiuni de virare a despăgubirilor, care se poate efectua doar în baza unei decizii emise de vicepreședintele A.N.R.P.
Pentru acestea, s-a respins și excepția inadmisibilității primului capăt de cerere.
Pe fondul cauzei
, s-a reținut că, potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, executarea hotărârii judecătorești irevocabile pronunțată în contenciosul administrativ este obligatorie și trebuie realizată în termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.
Nici până la această dată nu s-a procedat la executarea sentinței civile nr.3397/2011 pronunțată de Tribunal C. în dosarul nr._, irevocabilă din data de_, aspect necontestat în speță.
Pârâții pretind că au fost în imposibilitate obiectivă de a pune în executare sentința menționată datorită lipsei resurselor financiare necesare.
Tribunalul a observat că acest argument a fost invocate în fața instanțelor care au pronunțat hotărârile judecătorești a căror executare se solicită, pârâta A.
N. pentru R. P. prevalându-se atât de un impediment de ordin legal cât și de cel de ordin financiar pentru a justifica întârzierea executării obligațiilor stabilite în sarcina sa, iar instanțele combătând pe larg temeinicia acestor susțineri.
Or, în prezenta cauză nu suntem chemați a aborda din nou fondul pretențiilor reclamantului, ci doar a verifica dacă s-a procedat la executarea sentinței.
Sub acest aspect, chiar pârâții au recunoscut că, deși reclamantul C.
M. A. a încercat (și) executarea silită a autorității prin intermediul unui birou de executor judecătoresc, nu s-a procedat la executarea obligației stabilite de instanță.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că este justificată solicitarea reclamantului de aplicare a unei amenzi în sarcina "persoanei obligate"; la executarea sentinței civile, respectiv a vicepreședintelui A. N. pentru R. P., conform art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, sens în care a aplicat pârâtului I. N. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere (astfel cum este acesta stabilit prin H.G. nr. 1225/2011 pentru anul 2012). Această amendă operează începând cu data de_, data numirii în funcție a pârâtului prin Decizia Prim-ministrului României nr. 316/2012, și până la executarea efectivă a Sentinței civile nr. 3397/2011 a Tribunalului C. .
În ceea ce privește despăgubirile pentru întârziere
solicitate de reclamant, tribunalul a apreciat că neexecutarea culpabilă a hotărârii judecătorești constituie o faptă ilicită care a cauzat reclamantului un prejudiciu constând în lipsa de folosință a sumei de bani acordate, raportul de cauzalitate fiind evident.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 24 alin. 2 teza finală din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 1357 Cod civil, pârâta A. N. pentru R.
P. a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a dobânzii legale (calculate conform O.G. nr. 13/2011) aferentă sumei de 319.110,9 lei, începând cu data de_ și până la executarea efectivă a Sentinței civile nr. 3397/2011 a Tribunalului C. . Dobânda legală se acordă din data de_, iar nu începând cu data de_ solicitată de reclamant deoarece art. 24 alin. 1 indică un termen de 30 de zile iar nu unul de o lună, iar calculul se realizează pe zile întregi, conform art. 101 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs A. N. PENTRU R.
P. și I. N. în calitate de vicepreședinte al A. N. PENTRU R.
P. .
Pârâtul I. N. în calitate de vicepreședinte al A. N. PENTRU R.
a solicitat
admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii promovate de reclamantul C. M. A.
.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în temeiul art. 299 și urm. art. 304 pct. 9. art. 3041 din Codul de procedură civilă, consideră sentința recurată ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește aplicarea unei amenzi de 20% din salariul mediu brut pe economie, pe zi de întârziere.
În speța de față, solicitarea reclamantului C. M. A. cu privire la amendarea V. lui A. N. pentru R. P. cu 20 % din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere este inadmisibilă.
În prezenta cauză, această solicitare nu poate fi întemeiată pe dispozițiile ari. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât obligația la plata unei sume de bani stabilită prin hotărârea judecătorească poate și trebuie pusă în executare prin procedura executorie de drept comun antamată în Codul de procedură civilă, aceasta nefăcând obiectul dispozițiilor art. 24-25 din legea contenciosului administrativ.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004, autoritatea administrativă este obligată să execute hotărârea definitivă prin care a fost obligată să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile, dacă nu are un termen indicat în dispozitiv.
eatul 2 al aceluiași articol prevede că, în cazul nerespectării termenului, conducătorul autorității, sau, după caz, al persoanei obligate, va fi amendat cu 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
Prin sentința a cărei executare o solicită reclamantul, A.N.R.P. nu a fost obligată să încheie, să înlocuiască, sau să modifice un act administrativ să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, ci să plătească o sumă de bani, obligație care nu face obiectul procedurii speciale de executare instituită de Legea nr. 554/2004.
Orice debitor, chiar și o autoritate administrativă, poate semna un titlu de plată pentru satisfacerea creditorului său, fără ca acest fapt să reprezinte o operațiune administrativă supusă dispozițiilor specia le ale Legii nr. 554/2004.
Pentru neîndeplinirea unei obligații de plată a unei sume de bani se poate declanșa executarea silită potrivit art. 3712C. pr. civ., prin intermediul executorului judecătoresc, fără a fi necesară pronunțarea unei alte sentințe de către instanță.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a pronunțat decizia nr. 4496 din_, prin care a soluționat un conflict de competență declanșat cu privire la o cerere de încuviințare a executării silite a unei hotărâri pronunțată de Curtea de Apel B.
-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, hotărâre prin care instanța a obligat pârâta A.N.R.P. să procedeze la punerea în executare a Hotărârii nr. 197/_ a Comisiei Județene Dolj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, care a stabilit dreptul reclamanților de a primi compensații bănești în sumă de 141.454,09 lei.
Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin această decizie că toate hotărârile judecătorești "prin care se instituie obligația de plată a unor sume de bani - cu titlu de despăgubiri, compensații, penalități ori cheltuieli de judecată - se investesc cu formulă executorie și se execută silit potrivit dreptului comun", în timp ce procedura reglementată În art. 24-25 se aplică exclusiv în cazul hotărârilor judecătorești prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o operațiune administrativă.
Dat fiind rolul instanței supreme de a "asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale" - constată necesitatea reconsiderării opiniei cu privire la executarea din oficiu a hotărârilor prin care instanțele de contencios administrativ au obligat autoritățile publice la plata unor sume de bani.
Astfel, raportat la argumentele exprimate de instanța supremă și la care achiesează pentru motivele menționate mai sus - că și în prezenta cauză - în care reclamantul a solicitat amendarea V. lui A.N.R.P. pentru neexecutarea din oficiu a Sentinței civile nr. 3397 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj - nu sunt incidente dispozițiile art. 24-25 din Legea nr. 554/2004, care impun executarea din oficiu, fiind aplicabile dispozițiile dreptului comun, inclusiv reglementările referitoare la investirea cu formulă executorie, în vederea executării silite.
Așadar, pentru realizarea creanțelor lor, reclamantul nu este îndreptățit să ceară, prin acțiunea dedusă judecății, aplicarea unei amenzi pentru neexecutare, ci are posibilitatea valorificării dreptului pe calea executării silite.
În raport de cele menționate, instanța de fond trebuia să respingă ca inadmisibilă solicitarea reclamantului de aplicare a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
Totodată, ține să precizeze faptul că a fost numit în funcția de vicepreședinte al A.N.R.P. în data de_, prin emiterea Deciziei nr. 316/2012 de către Prim-ministrul României.
Așadar, în cauza de față, se poate observa că nu a avut calitatea cerută de lege până la data de_, pentru a se putea stabili în sensul respectării ori nerespectării unei anumite conduite din partea sa într-un raport obligațional în care nu a fost parte.
Din aceste considerente rezultă fără îndoială faptul că stabilirea unei sancțiuni în sarcina recurentului este nu numai greșită, dar și profund nelegală, neputându-i fi imputate fapte pentru care nu este responsabil, din moment ce nu exista posibilitatea reală de a se conforma sentinței civile nr. 3397 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj.
Cu privire la punerea în executare a obligațiilor stabilite de către instanțele judecătorești prin care A. N. pentru R. P. trebuie să plătească sume de bani în favoarea persoanelor îndreptățite, precizează următoarele:
În realizarea funcțiilor sale, A. N. pentru R. P. gestionează, coordonează și controlează procesul de restituire a proprietăților și de acordare a despăgubirilor pentru proprietățile preluate în mod abuziv de către regimul comunist.
În reprezentarea intereselor Statului Român și pentru gestionarea eficientă, corectă și responsabilă a banului public, A. N. pentru R. P. trebuie să prevină eventualele prejudicii, care ar putea fi aduse bugetului său și implicit al Statului Român.
Având în vedere practica constantă de executare silită pe calea popririi și existența numărului foarte mare de popriri dispuse, consecința inevitabilă este blocarea conturilor A. N. pentru R. P., fapt ce pune instituția în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite în temeiul Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003.
Din acest motiv, până la această dată, A. N. pentru R. P. a fost în imposibilitatea de a pune în executare Sentința civilă nr. 3397 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1011 din_ pronunțată de Curtea de Apel C. .
Face precizarea că, prin "Comunicarea" emisă în data de_ și înregistrată la A.N.R.P. cu nr. 9021 din_, B.E.J. Bran C. an a informat
A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 despre întocmirea dosarului de executare cu nr. 278/2012, întocmit în baza cererii reclamantului
M. A. și a somat A.N.R.P. să achite suma de 330.684,13 lei reprezentând creanță plus cheltuieli de executare, în baza titlului executor Sentința civilă nr. 3397 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ .
În drept: și-a întemeiat apărarea pe dispozițiile art. 3041din Codul de procedură civilă, precum și pe prevederile Legii nr. 9/1998, H. G. Nr. 753/1998, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 286/2004.
Pârâta A. N. PENTRU R. P. a solicitat în temeiul art. 299 și urm. art. 304 pct. 9. art. 3041din Codul de procedură civilă, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul C. M. A. .
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în temeiul art. 299 și urm. art. 304 pct. 9. art. 3041din Codul de procedură civilă, consideră sentința recurată ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește aplicarea unei amenzi de 20% din salariul mediu brut pe economie, pe zi de întârziere.
În speța de față, solicitarea reclamantului C. M. A. cu privire la amendarea V. lui A. N. pentru R. P. cu 20 % din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere este inadmisibilă.
În prezenta cauză, această solicitare nu poate fi întemeiată pe dispozițiile ari. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât obligația la plata unei sume de bani stabilită prin hotărârea judecătorească poate și trebuie pusă în executare prin procedura executorie de drept comun antamată în Codul de procedură civilă, aceasta nefăcând obiectul dispozițiilor art. 24-25 din legea contenciosului administrativ.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004, autoritatea administrativă este obligată să execute hotărârea definitivă prin care a fost obligată să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile, dacă nu are un termen indicat în dispozitiv.
eatul 2 al aceluiași articol prevede că, în cazul nerespectării termenului, conducătorul autorității, sau, după caz, al persoanei obligate, va fi amendat cu 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
Prin sentința a cărei executare o solicită reclamantul, A.N.R.P. nu a fost obligată să încheie, să înlocuiască, sau să modifice un act administrativ să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, ci să plătească o sumă de bani, obligație care nu face obiectul procedurii speciale de executare instituită de Legea nr. 554/2004.
Orice debitor, chiar și o autoritate administrativă, poate semna un titlu de plată pentru satisfacerea creditorului său, fără ca acest fapt să reprezinte o operațiune administrativă supusă dispozițiilor specia le ale Legii nr. 554/2004.
Pentru neîndeplinirea unei obligații de plată a unei sume de bani se poate declanșa executarea silită potrivit art. 3712 C. pr. civ., prin intermediul executorului judecătoresc, fără a fi necesară pronunțarea unei alte sentințe de către instanță.
Așadar, pentru realizarea creanțelor lor, reclamantul nu este îndreptățit să ceară, prin acțiunea dedusă judecății, aplicarea unei amenzi pentru neexecutare, ci are posibilitatea valorificării dreptului pe calea executării silite.
Totodată, având în vedere practica constantă de executare silită pe calea popririi și existența numărului foarte mare de popriri dispuse, consecința inevitabilă este blocarea conturilor A. N. pentru R. P., fapt ce pune instituția în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite în temeiul Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003.
În raport de cele menționate solicită respingerea ca inadmisibilă solicitarea reclamantului de aplicare vicepreședintelui autorității pârâte a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
Mai mult decât atât învederează faptul că, reclamantul C. M. A. a formulat cerere de executare silită în vederea recuperării despăgubirilor bănești stabilite prin Hotărârea nr. 102/2009 și a cheltuielilor de judecată, așa cum a fost stabilit prin Sentința civilă nr. 3397 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj, fiind astfel format dosarul de executare silită nr. 278/2012 de către B.E.J. Bran C. an.
B.E.J. Bran C. an a procedat la emiterea somației în dosarul de executare nr. 278/2012.
De asemenea, prin procesul-verbal încheiat în dosarul în cauză, s-a stabilit în sarcina A. N. pentru R. P., obligația de plată a sumei de 330.684,13 lei reprezentând totalul despăgubirilor acordate și a cheltuielilor de judecată în baza sentinței amintite anterior plus suma de 11.573,23 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Cu privire la punerea în executare a obligațiilor stabilite de către instanțele judecătorești prin care A. N. pentru R. P. trebuie să plătească sume de bani în favoarea persoanelor îndreptățite, precizează următoarele:
În realizarea funcțiilor sale, A. N. pentru R. P. gestionează, coordonează și controlează procesul de restituire a proprietăților și de acordare a despăgubirilor pentru proprietățile preluate în mod abuziv de către regimul comunist.
În reprezentarea intereselor Statului Român și pentru gestionarea eficientă, corectă și responsabilă a banului public, A. N. pentru R. P. trebuie să prevină eventualele prejudicii, care ar putea fi aduse bugetului său și implicit al Statului Român.
Având în vedere practica constantă de executare silită pe calea popririi și existența numărului foarte mare de popriri dispuse, consecința inevitabilă este blocarea conturilor A. N. pentru R. P., fapt ce pune instituția în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite în temeiul Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003.
Din acest motiv, până la această dată, A. N. pentru R. P. a fost în imposibilitatea de a pune în executare Sentința civilă nr. 3397 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1011 din_ pronunțată de Curtea de Apel C. .
Referitor la obligarea A.N.R.P. la plata în favoarea reclamantului a dobânzii legale aferentă sumei de 319.110,9 lei, calculată începând din data de_ și până la executarea efectivă a Sentinței civile nr. 3397 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj, face următoarele precizări:
Potrivit art.1075 din Codul Civil "orice obligație de a face sau de a nu face se preschimbă în desdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului." Prin urmare, neexecutarea obligației având ca obiect prestația de a face determină, conform legii, convertirea ei într-o obligație de a plăti daune interese.
În consecință, având în vedere solicitarea reclamantului de a obliga
A.N.R.P. la plata de penalități, face precizarea că cel prejudiciat trebuie să facă dovada condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii recurentei. În acest caz, sarcina probei revine reclamantei, conform dispozițiilor art.1169 din Codul Civil. Prin urmare, reclamantul trebuie să dovedească existența și întinderea prejudiciului suferit, legătura cauzală dintre prejudiciul cauzat și fapta pârâtului, precum și vinovăția pârâtului.
Or, în cazul de față, învederează faptul că reclamantul nu a făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului suferit, cum de altfel nu a dovedit nici vinovăția A.N.R.P.
De asemenea, Legea nr. 290/2003 sau în Normele metodologice pentru aplicarea acesteia aprobate prin H.G. nr. 1120/2006 completată și modificată, nu există nicio dispoziție legală în această materie prin care să se arate că obligația de plată este purtătoare de dobânzi.
Solicită a se avea în vedere faptul că Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și
Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, astfel cum arată și titlu ei, este o lege de reparație specială, ale cărei dispoziții sunt de strictă interpretare.
Pentru actualizarea compensațiilor bănești se aplică dispozițiile art. 18 din
H.G. 1120/2006, alin. 6 potrivit cărora "Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de Statistică, față de luna decembrie a anului anterior."
Astfel, legiuitorul în dispozițiile Legii nr. 290/2003 a stabilit clar calea de urmat în situația în care nu se respectă termenele de plată ale compensații lor bănești, respectiv actualizarea cotei de 60% în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de Statistică față de luna decembrie a anului anterior. A extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamnă a încălca cadrul legal existent pe principiul conform căruia legea specială derogă de la legea generală.
În drept dispozițiile art. 3041din Codul de procedură civilă, Legii nr. 9/1998, H.G. nr. 753/1998, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 286/2004.
Intimatul reclamant C. M. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate.
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate și având în vedere prevederile art.304, 3041 Curtea reține următoarele:
Contrar celor susținute de recurenții-pârâți, obligația pârâtei A. N. pentru R. P. de a vira o sumă de bani în favoarea reclamantului se încadrează în sfera noțiunii de operațiune administrativă menționată expres de art. 2 alin.1 din Legea nr. 554/2004, obligație care face obiectul procedurii speciale de executare instituită de Legea nr. 554/2004, ca fiind obligatoriu de efectuat în termenul legal de 30 de zile, sub sancțiunile prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
De altfel, art. 6 alin. 7 din O.U.G. nr. 25/2007, mai jos citat, confirmă natura administrativă a acestei operațiuni de virare a despăgubirilor, care se poate efectua doar în baza unei decizii emise de vicepreședintele A.N.R.P., recurentul-pârât N. I. .
În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 17 alin. 2 din H.G. nr. 1120/2003, conform cărora "Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 este coordonat de un vicepreședinte al A. N. pentru R. P., cu rang de subsecretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru, care organizează, conduce și răspunde de activitatea acestui serviciu, denumit în continuare vicepreședinte" și dispozițiile art. 6 alin. 7 din O.U.G. nr. 25/2007, care prevede că "Prin decizie, vicepreședintele A. N. pentru R. P., care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei municipiului B. ( ... )".
Din coroborarea acestor texte legale rezultă că "persoana obligată" la executarea sentinței civile este în speță vicepreședintele A. N. pentru R.
P., recurentul-pârât N. I. .
Pe fondul cauzei, se reține în mod corect de către instanța de fond că, potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, executarea hotărârii judecătorești irevocabile pronunțată în contenciosul administrativ este obligatorie și trebuie realizată în termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei; că nici până la această dată nu s-a procedat la executarea Sentinței civile nr.3397/2011
pronunțată de Tribunal C. în dosarul nr._, irevocabilă din data de _
, aspect necontestat în speță și reiterat și în recursurile formulate de către recurenții-pârâți care pretind că au fost în imposibilitate obiectivă de a pune în executare sentința menționată datorită lipsei resurselor financiare necesare.
Tribunalul a reținut în mod corect că acest argument a fost invocat în fața instanțelor care au pronunțat hotărârile judecătorești a căror executare se solicită, pârâta A. N. pentru R. P. prevalându-se atât de un impediment de ordin legal cât și de cel de ordin financiar pentru a justifica întârzierea executării obligațiilor stabilite în sarcina sa, iar instanțele combătând pe larg temeinicia acestor susțineri.
Ori, o reanalizare a celor statuate de către instanțele de judecată în prezenta cauză ar aborda din nou fondul pretențiilor reclamantului, depășind
investirea instanței care este chemată să verifice dacă s-a procedat la executarea sentinței.
Sub acest aspect, chiar recurenții-pârâți recunosc că, deși reclamantul C.
A. a încercat și executarea silită a autorității prin intermediul unui birou de executor judecătoresc, nu s-a procedat la executarea obligației stabilite de instanță.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat în mod corect că este justificată solicitarea reclamantului de aplicare a unei amenzi în sarcina "persoanei obligate" la executarea sentinței civile, respectiv a vicepreședintelui A.
pentru R. P., conform art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, sens în care aplică pârâtului I. N. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, astfel cum este acesta stabilit prin
H.G. nr. 1225/2011 pentru anul 2012, amendă care operează începând cu data de_, data numirii în funcție a pârâtului prin Decizia Prim-ministrului României nr. 316/2012, și până la executarea efectivă a Sentinței civile nr. 3397/2011 a Tribunalului C. .
În ceea ce privește despăgubirile pentru întârziere solicitate de reclamant, tribunalul apreciază în mod corect că neexecutarea culpabilă a hotărârii judecătorești constituie o faptă ilicită care a cauzat reclamantului un prejudiciu constând în lipsa de folosință a sumei de bani acordate, raportul de cauzalitate fiind evident.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin.1 C. proc. civ., art. 24 alin. 2 teza finală din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 1357 Cod civil, pârâta A.
N. pentru R. P. a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a dobânzii legale (calculate conform O.G. nr. 13/2011) aferentă sumei de 319.110,9 lei, începând cu data de_ și până la executarea efectivă a Sentinței civile nr. 3397/2011 a Tribunalului C., iar recursurile se dovedesc a fi nefondate urmând a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursurile declarate de A. N. PENTRU R. P. și I. N. în calitate de vicepreședinte al A. N. PENTRU R. P. împotriva sentinței civile nr.463 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
P., JUDECĂTORI,
A. -I. A. C. I. DP
GREFIER,
M. N. ȚÂR
Red.I.C./dact.V.R.
2ex/_
Jud.fond: A. G. C.
