Decizia civilă nr. 3868/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3868/2013
Ședința publică din data de 03 Aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de către reclamanta V. D. și pârâtul I. Ș. J. C. împotriva sentinței civile nr. 12483 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., având ca obiect - despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă prin avocat Hofnar G. și Ana Lupu, în baza împuternicirilor avocațiale aflate la filele 12-13 din dosar și recurentul-pârât I. Ș. J. C., prin consilier juridic O. Lateș, care depune la dosar delegație de reprezentare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile formulate sunt legal timbrate, conform dovezilor aflate la filele 53, 54 și 65 din dosar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ recurenta-reclamantă a depus la dosar memoriu de detaliere a motivelor de recurs, însoțit de înscrisuri, iar la data de_ a depus întâmpinare la recursul promovat de pârâtul I. Ș. J.
C., în două exemplare.
Se constată că la data de_ recurentul-pârât I. Ș. J. C. a depus concluzii scrise, în două exemplare.
Instanța comunică părților litigante câte un exemplar al întâmpinării, concluziilor scrise și memoriul de detaliere a motivelor de recurs, depuse la dosar.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, dispozițiile Legii nr. 544/2001 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
La solicitarea instanței de a se indica care din cele două hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate de Curtea de Apel C., depuse la dosarul de fond, respectiv decizia nr. 589/_ pronunțată de Curtea de Apel C. (fila 5) și Decizia nr. 197/_ pronunțată în dosarul nr._ prin care este respins recursul declarat de I. Ș. J. C. a fost avută în vedere în demersul promovat în fața instanței de la acest moment, reprezentantul recurentei- reclamante arată că despăgubirile sunt solicitate în temeiul hotărârii nr. 589/_ întrucât în baza acestei hotărâri pârâtul I. Ș. J. C. avea obligația de a emite o decizie și a dispune reîncadrarea reclamantei pe postul ocupat anterior, pe o perioadă de un an, așa cum menționează dispozitivul hotărârii, obligație care nu a fost însă îndeplinită.
La întrebarea instanței se relevă că reclamanta a împlinit vârsta standard de pensionare în aprilie 2010, iar pentru acordarea despăgubirilor a fost avut în vedere atât anul 2010 cât și perioada 2011-2012. Întrucât la data promovării acțiunii pârâtul avea obligația de a dispune reîncadararea în muncă și întrucât nu
s-a conformat obligației stabilită în sarcina sa de către instanța de judecată, prin precizarea de acțiune formulată la fond s-au solicitat despăgubiri și pentru perioada 2011-2012.
La momentul la care s-a înaintat acțiunea, exista doar hotărârea 589/_
, definitivă și irevocabilă, iar decizia 197/2012 prin care se dispunea anularea deciziei de pensionare emisă de pârâtă a fost pronunțată abia la data de_, iar în aceste condiții s-a formulat precizarea de acțiune.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului astfel cum acesta a fost formulat, modificarea sentinței civile nr. 12483 din data de_ ca fiind parțial nelegală și nefondată, și admiterea acțiunii introductive în sensul obligării pârâtului I. Ș. J. C. la plata despăgubirilor, respectiv acordarea drepturilor salariale aferente anilor școlari 2010-2011 și 2011-2012, cu daune morale în sumă de 50000 lei și cheltuieli de judecată aferente fondului și recursului.
Susține că hotărârea instanței de fond este parțial nelegală întrucât nu s-au acordat și despăgubirile aferente anului școlar 2011-2012, instanța având în vedere doar perioada 2010-2011, raportându-se strict la dispozitivul deciziei civile nr. 589/2011 prin care pârâtul I. Ș. J. C. a fost obligat la emiterea unei decizii în vederea reîncadrării recurentei doar pentru anul școlar 2010-2011, raportat la cererea formulată de către reclamantă și adresată I. ui școlar.
Din întreg probatoriul administrat în cauză se poate constata că pârâtul I. Ș. J. C. în mod constant a refuzat să emită decizia de reîncadrare a reclamantei pe o durată de încă un an, astfel încât aceasta nu era obligată, la momentul la care a solicitat despăgubirile, a se raporta doar la drepturile salariale, ci era posibilă solicitarea oricărei sume, cu condiția de a face dovada între culpa pârâtei și prejudiciul suferit și cuantumul acestor despăgubiri.
Prin sentința pronunțată în dosarul nr._ instanța a dispus anularea în parte Hotărârea Consiliului de Administrație al I. ui Ș. J. C. nr. 132/2010 prin care a fost respinsă cererea reclamantei de continuare a activității didactice ca titular peste vârsta standard de pensionare pentru anul școlar 2010- 2011 și a fost obligat pârâtul să emită o nouă hotărâre prin care să soluționeze cererea reclamantei, sentință rămasă irevocabilă la data de_ . În consecință, în anul școlar 2011-2012 exista o hotărâre irevocabilă pronunțată în anul 2011, respectiv decizia nr. 589/2011 și decizia nr. 197/2012 prin care s-a anulat dispoziția din decizia nr. 132/_ privind aprobarea pensionării reclamantei pentru limită de vârstă standard, începând cu data de_, însă cu toate acestea pârâtul nu a emis decizia de reîncadrare pe o perioadă de încă un an, astfel cum a decis Curtea de Apel C. încă din anul 2011. Din acest punct de vedere pârâtul I. Ș. J. C. cu rea credință nu a pus în executare hotărârea instanței în ce privește reîncadrarea reclamantei.
Pentru aceste considerente apreciază că recursul reclamantei este fondat, astfel încât solicită a fi admis.
Față de recursul promovat de către pârâtul I. Ș. J. C. solicită a fi respins, argumentele prezentate în fața instanței de fond cât și în fața instanței de recurs, în sensul că nu a existat un refuz și că s-a dorit prelungirea perioadei de activitate încă un an în baza adresei nr. 1091/_ și 11140/_ prin care de fapt se dispunea ca reclamanta să profeseze la un alt liceu decât Liceul Teoretic Brassai Samuel din C. -N., unde și-a desfășurat activitate timp de 20 de ani, respectiv la Liceul N. Bălcescu și la un alt liceu din Gherla, ca ulterior să emită o adresă prin care să ofere reclamantei o catedră la un liceu din comuna Poiana, iar
nu să pună în executare hotărârea judecătorească prin care se dispunea continuarea activității la Liceul Teoretic Brassai Samuel.
Așa cum instanța de fond a reținut prin hotărârea pronunțată, aceste adrese nu prezintă relevanță atât timp cât au fost emise în septembrie 2011 și vizau anul școlar 2011-2012, iar drepturile salariale solicitate de reclamantă vizau anul școlar 2010-2011.
Cu privire la despăgubirile morale în cuantum de 10000 lei, acordate de către instanța de fond apreciază că această sumă este inferioară despăgubirilor la care reclamanta ar fi îndreptățită, având în vedere că aceasta este absolventă de studii superioare, a desfășurat activitatea de cadrul didactic în aceeași unitate școlară timp de 20 de ani, are gradul didactic I și este o cunoscută prozatoare, poet și romancier, cu publicații numeroase și a cărei imagine a fost afectată profund de întreaga conduită a pârâtului.
În privința cheltuielilor de judecată instanța de fond nu s-a pronunțat, deși la dosarul de fond au fost depuse dovezi în acest sens, motiv pentru care solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată aferente judecății în fond și recurs, conform dovezilor pe care le depune la dosar.
Susține reprezentanta recurentei-reclamante că la acest moment reclamanta este titulara catedrei de limba română și limba latină la Liceul Teoretic Brassai Samuel întrucât contractul de muncă nu a încetat în vreo formă sau modalitate prevăzută de Codul muncii.
În luna aprilie 2010 reclamanta ar fi îndeplinit vârsta standard de pensionare, și ca atare avea posibilitatea de a solicita angajatorului, respectiv Liceului Teoretic Brassai Samuel să întocmească dosarul de pensionare și să îl înainteze Casei de Pensii C., urmând ca la momentul la care se emitea o decizie de pensionare, angajatorul să procedeze la încetarea de drept a contractului de muncă cu reclamanta, potrivit art. 56 lit. d din Codul muncii.
Ori reclamanta, s-a prevalat de dispoziția prevăzută în art. 128 din Statutul personalului didactic, în vigoare la acea dată și a solicitat continuarea activității didactice, în cadrul aceleiași unități școlare, cu care avea raporturi de muncă, cerere care a fost depusă la I. Ș. J. C. în vederea obținerii avizului necesar. Pârâtul, anterior soluționării respectivei cereri, emite decizia nr. 132/2010 prin care dispune pensionarea pentru limită de vârstă a d-nei V. D.
, ca ulterior să îi respingă cererea prin care a solicitat continuarea activității didactice .
Pe de o parte I. Ș. J. C., care nu este parte în contractul de muncă între reclamantă și Liceul Teoretic Brassai Samuel nu putea emite o decizie de pensionare a reclamantei, iar pe de altă parte, hotărârea Consiliului de Administrație al I. ui Ș. J. C., prin care s-a respins cererea reclamantei de continuare a activității, a fost contestată. Prin Decizia nr. 589/2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în recurs pârâtul a fost obligat să soluționeze cererea d-nei V. D. în sensul ca aceasta să își poată continua activitatea după vârsta standard de pensionare pentru o perioadă de încă un an, fără a se indica despre care an este vorba. Potrivit art. 128 din Legea nr. 128/1997, un cadru didactic, titular al unei anumite catedre, poate să își continue activitatea timp de trei ani de zile de la vârsta standard de pensionare, cu avizele necesare. Pe de altă parte, la data pronunțării deciziei Curții de Apel C. ,_, reclamatei nu îi mai putea fi soluționată cererea aferentă anului școlar 2010-2011, perioadă pentru care a solicitat continuarea activității deoarece la momentul la care a fost pronunțată decizia Curții de Apel C., anul școlar 2010-2011 era în curs, iar catedra pe care reclamanta a ocupat-o nu mai exista, fiind repartizată altor persoane la începutul anului școlar, de către I. Ș. J. C., aspect recunoscut și de către pârât.
Pârâtul, prin cele două adrese, susține că la data de 19-_ s-a adus la cunoștința reclamantei faptul că s-a constituit o catedră, însă potrivit art. 128 din Statutul cadrelor didactice și a dispozițiilor instanței, acesta avea obligația de a da reclamantei avizul prin care aceasta își putea continua activitatea didactică la aceeași unitate școlară, la care a profesat anterior ca titular. Împrejurarea că reclamantei i-au fost oferite ore la un liceu din Gherla, la o școală din Turda și la alte unități școlare din Municipiul C. -N. nu este echivalentul continuării activității la Liceul Brassai Samuel, unde era titulară.
Ori condiția prevăzută de lege era continuarea activității la aceeași unitate școlară, unde reclamanta era titulara catedrei de limba română și limba latinăl Mai mult, pârâtul a luat măsura încetării raporturilor de muncă în vederea pensionării, deși potrivit dispozițiilor legale dreptul la pensie este un drept al salariatului, el este cel îndreptățit a face toate demersurile în acest sens. Așa cum s-a constatat între I. Ș. J. C. și reclamantă nu există nici un fel de raporturi de muncă, astfel încât în privința relațiilor de muncă doar angajatorul este cel care poate lua măsurile prevăzute de lege. Și la acest moment contractul individual de muncă cu angajatorul Liceul Brassai Samuel este în ființă, acesta nu a încetat iar măsurile dispuse de I. Ș. J. C. au fost considerate de către instanță ca abuzive, fiind anulate atât de către instanță.
Susține apărătorul recurentei-reclamante că datorită măsurilor abuzive luate de către I. Ș. J. C. reclamanta, în toată această perioadă, a avut o situație incertă, deși contractul său de muncă era valabil, aceasta nu putea munci, întrucât pârâtul a dat acea hotărâre prin care nu i-a mai permis continuarea activității, iar pe de altă parte reclamanta nu se putea pensiona întrucât a atacat decizia prin care se dispunea încetarea raporturilor de muncă în vederea pensionării. Practic în toată această perioadă dreptul la muncă a reclamantei a fost încălcat, și odată cu acesta și demnitatea de cadru didactic.
Față de aceste argumente, recursul formulat în ce privește obligarea la plata despăgubirilor cu titlu de drepturi salariale, aferente perioadei 2011-2012, urmează a fi admis.
De asemenea arată că solicită acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanță doveditoare.
La întrebarea instanței se relevă că la acest moment nu există o decizie de pensionare emisă pe numele reclamantei iar aceasta nu își desfășoară activitatea din anul 2010, decizia abuzivă de pensionare emisă de către pârât fiind anulată în urma demersului în fața instanței. Totodată arată că în privința cheltuielilor de judecată solicitate la fondul cauzei, asupra cărora prima instanță nu s-a pronunțat, nu a formulat o cerere în temeiul art. 2812C. pr.civ.
Reprezentantul recurentului-pârât solicită admiterea recursului formulat de către I. Ș. J. C. și modificarea sentinței instanței de fond pe care o apreciază ca fiind criticabilă sub aspectul motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr.civ.
Prin Decizia nr. 589/2011 Curtea de Apel C. a obligat pârâtul I. Ș.
J. C. să emită o nouă hotărâre prin care să soluționeze cererea reclamantei în sensul de a recunoaște dreptul acesteia de a ocupa o funcție didactică pentru încă un an școlar. Din cuprinsul acestei decizii nu rezultă însă că pârâtul este obligat la reîncadrarea reclamantei.
Raportat la evoluția demografică, la planul școlar și alte criterii, aprobarea I. ui școlar nu constituie o obligație ci o posibilitate. Pornind de la această hotărâre, într-o situație identică Curtea de Apel Ploiești a apreciat că reclamanta nu a întrunit toate condițiile, respectiv nu a avut aprobarea I. ui Ș. .
Susține apărătorul recurentului-pârât că au existat 46 de cereri ale cadrelor didactice care în urma analizei, au fost respinse, întrucât potrivit listei cadrelor
didactice care urmau să se pensioneze sau a căror posturi urmau a fi restrânse, exista vulnerabilitate, inclusiv în privința postului reclamantei.
Reclamanta este încadrată pe funcția de profesor de limba latină, iar în fiecare an, în completarea catedrei, a primit ore de limba română, ori la nivel de unități de învățământ orele de limba română sunt în număr redus. La jumătatea anului școlar, neexistând nicio oră de limba latină s-a luat hotărârea de a i se acorda, pentru anul școlar 2011-2012, ore de limba latină în unitățile de învățământ unde existau aceste ore.
Se relevă că pârâtul și-a îndeplini obligația stabilită de către instanță de a permite reclamantei continuarea activității pe o perioadă de încă un an, însă reclamanta a refuzat, astfel încât nu se poate susține că a fost pusă într-o situație delicată din punctul de vedere al posibilităților materiale. Ori reclamanta avea două posibilități, respectiv să accepte oferta I. ui Ș. J. C. sau să solicite pensionarea, întrucât îndeplinea condițiile de pensionare pentru limită de vârstă.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului declarat de pârât și respingerea recursului formulat de reclamantă, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
În privința recursului formulat de către I. Ș. J. C. apărătorii recurentei solicită a fi respins.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 12.483 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta V. D., în contradictoriu cu pârâtul I. Ș. J. C., iar acesta a fost obligat să plătească reclamantei despăgubiri materiale reprezentând drepturile salariale aferente anului școlar 2010-2011 cu adăugarea tuturor sporurilor actualizate la zi precum și la suma de 10.000 de lei cu titlu de daune morale, cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii până la data plății integrale a sumelor menționate anterior.
S-a respins, în rest, acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr. 589/_ pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel C. a anulat, în parte, hotărârea Consiliului de administrație a I. ui Ș. J. C. prin care a fost respinsă cererea reclamantei de continuare a activității peste vârsta standard de pensionare pentru anul 2010 - 2011.
Pârâtul a fost obligat să emită o nouă hotărâre prin care să soluționeze cererea reclamantei, recunoscându-i acesteia dreptul de a ocupa funcția didactică după vârsta standard de pensionare pentru o perioadă de încă un an.
A apreciat judecătorul fondului că deși nu este arătat în dispozitiv, în motivarea deciziei menționate anterior, Curtea a precizat că va obliga pe pârât să adopte o nouă hotărâre prin care să soluționeze favorabil cererea reclamantei pentru prelungirea activității didactice cu încă un an pentru perioada circumscrisă anului școlar 2010/2011.
S-a reținut culpa pârâtului de a nu se conforma deciziei Curții de Apel de a o reîncadra pe reclamantă pentru o perioadă de încă un an după vârsta standard de pensionare, astfel încât cererea reclamantei a fost admisă în sensul menționat.
S-a apreciat că față de conținutul concret al deciziei Curții de Apel C., nu există niciun temei pentru a i se recunoaște reclamantei dreptul la despăgubiri materiale constând în drepturi salariale aferente anului școlar 2011 - 2012.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta V. D. cât și pârâtul I. Ș. J. C.
.
În propriu recurs, reclamanta V. D. solicită modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în întregime cererii de chemare în judecată (f.8), cu consecința acordării drepturilor salariale și aferente anului școlar 2011 - 2012, cu plata unor daune morale și a cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că pretențiile materiale trebuie raportate la drepturile salariale de care a fost privată în mod direct și efectiv reclamanta, aceasta susținând că instanța de fond nu era ținută doar de un singur an școlar, deoarece reclamanta a depus o cerere pentru continuare activității pentru anul școlar 2010 - 2011 care a fost soluționată nefavorabil de către pârâtă, iar pronunțare hotărârii de către Curtea de Apel C. s-a realizat în 10 februarie 2011, dată la care nu se punea problema anului școlar 2011 - 2012 sau că intimata nu va executa hotărârea dată de către instanța de recurs.
Susține recurenta că datorită culpei exclusive a pârâtei nu a putut beneficia nici de drepturile salariale și nici de pensie, astfel că perioada de acordare a despăgubirilor materiale nu poate să se întindă doar asupra anului școlar 2010 - 2011 ci și pentru perioada următoare.
În privința daunelor morale, reclamanta arată că a suferit un prejudiciu moral, fiindu-i încălcat dreptul la muncă și demnitatea sa ca om și dascăl.
Pârâtul I. Ș. J. C. a solicitat
modificare hotărârii recurate, cu consecința respingerii acțiunii introductive.
În motivarea recursului, pârâtul arată că interpretarea dată de către instanța de fond deciziei civile nr. 589/2011 a Curții de Apel C. este nelegală și neîntemeiată.
Pârâtul arată că nu poate fi primită solicitarea reclamantei de acordare a drepturilor salariale aferente anului școlar 2010 - 2011 - 2012, deoarece nu există un astfel de an școlar în configurația menționată de către reclamantă.
Se mai arată că solicitarea reclamantei nu decurge din hotărârea instanței de recurs.
În baza acestei hotărâri, Consiliul de administrație al I.S.J. C. întrunit în ședința din data de 11 mai 2011 a dispus analizarea posibilității constituirii unei catedre de limba latină pentru anul școlar 2011 - 2012 întrucât în anul școlar 2010 - 2011 nu există un astfel de post.
Această hotărâre a fost adusă la cunoștința reclamantei și nu a fost contestată de către aceasta.
Se mai susține că hotărârea instanței de recurs nu a fost aceea de a obliga pârâtul de a-i acorda reclamantei dreptul de a ocupa o funcție didactică după vârsta standard de pensioare pe o perioadă de încă un an cu efect retroactiv, adică pentru anul școlar 2010 - 2011, cerință imposibil de îndeplinit, deoarece la data pronunțării hotărârii instanței de recurs, respectiv 10 februarie 2011, anul școlar 2010 - 2011 fiind deja la jumătatea parcursului.
Mai susține pârâtul că pentru anul școlar 2010 - 2011, reclamanta nu putea fi încadrată pe catedra de lb. latină, deoarece numărul de ore se afla sub o jumătate de normă, postul fiind în situația de restrângere totală de activitate, așa cum este reglementată de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
În finalul motivării recursului, pârâtul arată că i s-a adus la cunoștință reclamantei prin mai multe adrese încadrarea pentru anul școlar 2011 - 2012, încadrare pe care aceasta nu a acceptat-o.
Analizând recursurile formulate din perspectiva motivelor invocate, Curtea reține următoarele
:
Prezentul litigiu pune în discuție consecințele deciziei civile nr. 589/_ pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel C. (f.55).
În această hotărâre s-a admis recursul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 2.604 din_ a Tribunalului C., ce a fost modificată în sensul că s-a admis acțiunea reclamantei și s-a dispus anularea în parte a Hotărârea Consiliului de Administrație al I. Ș. J. C. comunicată în adresa nr. 775/_, prin care a fost respinsă cererea reclamantei de continuare a activității didactice ca titular peste vârsta standard de pensionare pentru anul școlar 2010-2011, iar pârâtul a fost obligat să emită o nouă hotărâre prin care să soluționeze cererea reclamantei, recunoscându-i acesteia dreptul de a ocupa funcția didactică după vârsta standard de pensionare pentru o perioadă de încă un an.
Este adevărat că în conținutul dispozitivului nu este menționat anul pentru care se recunoaște reclamantei dreptul de a mai ocupa o funcție didactică după vârsta standard de pensionare, însă Curtea reține, în acord cu cele stabilite și de instanța de fond, că se poate avea în vedere doar anul școlar 2010 - 2011, deoarece acest an școlar a fost menționat în cererea de prelungire a activității didactice depusă de către reclamantă și a cărei modalitate de soluționare a generat litigiu înregistrat în dosarul nr._ .
Acest aspect rezultă din pag. 8 a deciziei menționate anterior, unde se arată:
"Curtea urmează a modifica sentința atacată și în rejudecarea cauzei pe fond în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se va admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă în contra pârâtului ISJ C. și în acest sens se va anula parțial Hotărârea Consiliului de Administrație a ISJ C. comunicată reclamantei prin adresa nr. 775/_ prin care a fost respinsă cererea acesteia de continuare a activității didactice ca titular peste vârsta de pensionare pentru anul școlar 2010/2011";.
Rezultă deci că acea instanță de recurs a avut în vedere un interval de timp strict determinat, respectiv anul școlar 2010 - 2011.
Nu prezintă relevanță pronunțare hotărârii în recurs în luna februarie a anului 2011, deci la jumătate anului școlar, întrucât alături de posibilitatea executării direct a unei hotărâri judecătorești există și posibilitatea executării prin echivalen ( art. 5803al. 2, ultima parte și art. 574 c.p.civ.), așa cum se solicită în prezenta cauză, respectiv prin intermediul despăgubirilor solicitate acum de către reclamantă, aceste despăgubiri pot reprezenta doar contravaloarea drepturilor salariale ce i s-ar cuveni reclamantei pe parcursul unui an școlar, deoarece hotărârea judecătorească menționată anterior s-a limitat la recunoașterea dreptului reclamantei de a profesa doar o perioadă limitată, de un an după vârsta standard de pensionare.
Din această perspectivă, solicitarea reclamantei de acordare a unor despăgubiri în afara intervalului menționat anterior este neîntemeiată, neexistând un titlu (hotărâre judecătorească) prin care să se dispună cu privire la un interval de timp mai lung de acordare a unor despăgubiri.
Se mai reține în același timp că nu s-a făcut dovada reiterării unei cereri de prelungire a perioadei de activitate după scurgerea intervalului de un an după vârsta standard de pensionare care în funcție de modul ei de soluționare ar fi putut genera un control al instanței de contencios-administrativ, în condițiile art. 1 din legea nr. 554/2004.
Din aceeași perspectivă, nu prezintă relevanță împrejurarea că decizia de pensionare a fost anulată prin sentința civilă nr. 2967/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. .
Prin decizia civilă nr. 197/_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. (f.63, dosar fond) s-a respins recursul declarat de pârâtul I.S.J.
C. împotriva sentinței civile nr. 2967/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. .
În sentința menționată se arată că se anulează în parte decizia nr. 132/_ privind aprobarea pensionării reclamantei pentru limită de vârstă standard începând cu data de 1 septembrie 2010.
Din cuprinsul deciziei și cel al sentinței rezultă că motivul anulării deciziei de pensionare l-a reprezentat nesoluționarea cu prioritate a cererii reclamantei de prelungire a activității cu un an după vârsta standard de pensionare.
Era necesar, în mod evident, ca în cauză să fie reglementată situația profesională a reclamantei, ținând cont de faptul că cererea inițială a acesteia a fost soluționată favorabil prin intermediul intervenție instanței judecătorești, iar prelungirea activității a privit doar anul școlar 2010 - 2011.
Cuantumul daunelor morale a fost corect stabilit de către instanța de fond.
Starea de fapt reținută efectiv de către instanța de fond nu impune majorare cuantumului daunelor morale stabilite de către instanța menționată anterior.
Curtea are în vedere și împrejurarea că reclamanta solicită daunele morale prin raportare la un interval de timp mai lung decât cele stabilit prin titlu executor, solicitare apreciată în mod corect de către instanța de fond ca fiind nejustificată.
Referitor la recursul pârâtului, Curtea reține aceleași aspecte referitoare la obligația pârâtului de a permite reclamantei desfășurare activității didactice pentru încă un an de zile, în perioada 2010 - 2011.
În mod corect s-a reținut că reclamanta a fost lipsită de plata drepturilor salariale în mod nejustificat, astfel încât nemaifiind posibilă executarea directă a obligației, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond posibilitatea realizării obligației de a face prin echivalent - despăgubiri bănești pentru aceeași perioadă de timp.
În consecință, față de cele menționate, se vor respinge recursurile formulate și se va păstra în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursurile declarat de reclamanta V. D. și pârâtul I. Ș. J. C. împotriva sentinței civile nr. 12.483 din 22.XI.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, M. H. | JUDECĂTOR, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. |
GREFIER, D. C. |
Red.D.M./_ .Dact.H.C./2 ex./Jud.fond:B.G.Z. .
