Decizia civilă nr. 3892/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3892/2013
Ședința publică de la 04 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamantul O. V., împotriva sentinței civile nr. 12530/2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta P. C.
I., având ca obiect obligația de a face .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_, recurentul a depus la dosar concluzii scrise și sesizări.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 12530 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul O.
V., în contradictoriu cu pârâta P. comunei I., având ca obiect contencios administrativ, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere accesoriu privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive
a pârâtei
P. comunei I., care se impune a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin.1 din Legea nr.554/2004 raportat la art. 137 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în sfera de competență a
instanțelor de contencios administrativ intră cererile formulate de persoanele care se consideră vătămate într-un drept sau interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri adresate autorității publice. Astfel, calitatea procesuală activă revine persoanei lezate iar calitatea procesuală pasivă, autorității publice în drept să emită actul administrativ.
În speță, reclamantul solicită în principal obligarea pârâtei P. comunei
I. la comunicarea răspunsului la cererile înregistrate sub nr. 483/_ și nr.686/_ .
Conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice,
"Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și
municipale, ca autorități deliberative, ș i pr imar ii,
ca autorități executive
";. Doar
aceste autorități publice au posibilitatea legală de a sta în instanță, în calitate de reclamant sau pârât.
De asemenea, art. 61 din lege prevede că primăria reprezintă o structură funcțională aflată în subordinea primarului pentru punerea în aplicare a activităților date în competența sa, fără personalitate juridică și, pe cale de consecință, fără legitimare procesuală.
Pentru acestea, tribunalul a apreciat că P. comunei I. nu poate avea legitimare procesuală pasivă, sens în care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.
Dată fiind modalitatea de soluționare a cererii, nu s-a putut reține culpa procesuală a pârâtei, astfel că, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a respins ca nefondat capătul de cerere accesoriu privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul O. V.
, solicitând casarea sentinței civile atacate, cu trimiterea spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului reclamantul reiterează motivele acțiunii înregistrate la prima instanță prin care a solicitat obligarea pârâtei P. comunei I. să răspundă la cererile înregistrate sub nr. 477/_ și nr. 680/_, respectiv acordarea drepturilor sale în baza Legii nr. 221/2009, a Legii nr. 10/2001 și a Legilor fondului funciar.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Principala problemă de drept care poate face obiectul recursului ținând seama de soluția pronunțată de instanța de fond, este aceea de a ști dacă pârâta
P. comunei I. are ori poate avea calitate procesuală pasivă sau mai degrabă capacitate procesuală de folosință a drepturilor procesuale în litigiul de față.
Trebuie notat că litigiul de față se grefează din punct de vedere procedural pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Din această perspectivă, acțiunea de contencios administrativ formulată de persoana ce se pretinde vătămată în drepturile sale este și poate fi îndreptată în principal împotriva autorității publice care a emis actul pretins nelegal ori a emis un refuz de recunoaștere a dreptului pretins apreciat ca nejustificat sau nu a răspuns în termen legal cererilor îndreptățite ale persoanei reclamantului.
Acestea rezultă cu prisosință din prevederile de principiu ale Legii nr. 554/2004. În acest sens, prin art. 1 alin. 1 din lege se prevede că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Mai apoi, în art. 2 alin. 2 se arată că se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
În fine, în art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004 se prevede că prin autoritate publică se înțelege orice organ de stat sau al unităților administrativ- teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Pe cale de consecință, Curtea urmează să rețină dacă P. comunei I. poate avea calitate procesuală pasivă în litigiul de contencios administrativ demarat de reclamant pentru a se stabili apoi în ce măsură sentința instanței de fond este legală și temeinică.
Prin calitate procesuală se înțelege titlul sau modul în care o persoană participă într-un anumit raport juridic, îndreptățind-o să fie parte în proces.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul raportului juridic.
Trebuie notat că P. este o instituție publică cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu iar în justiție sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
De asemenea, conform art. 3 din aceeași lege, prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii. Acest drept se exercită de consiliile locale și primari, precum și de consiliile județene și președinții acestora, autorități ale administrației publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.
Tot astfel, potrivit art.77 din același act normativ, primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale si aparatul de specialitate al primarului constituie o structura funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local si dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
In acest context legislativ, reclamantul recurent nu poate opune pretinsul drept vătămat unei structuri funcționale, recte primăria care nu este entitate cu personalitate juridica, persoană juridică de drept public, apta sa stea în proces, în calitate de pârâta.
De asemenea, primăria nu este nici organ al administrației publice locale prin care să se urmărească punerea în valoare a autonomiei locale.
Pe cale de consecință se poate conchide că primăria nu are calitate procesuală în litigiul de contencios administrativ neputând fi calificată ca fiind o autoritate publică în sensul dat de art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004 și raportat la prevederile legale analizate în precedent nu are nici capacitate procesuală de folosință, respectiv nu poate sta singură în proces.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că sentința atacată este legală și temeinică, iar motivele de recurs formulate de reclamant nefiind fondate, conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 3041 și art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil în speță prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, recursul urmează a fi respins ca nefondat și menținută în tot sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul O. V. împotriva sentinței civile nr. 12530 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. U. | M. | D. | R. -R. D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. A. -M. B.
