Decizia civilă nr. 3871/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3871/2013
Ședința publică din data de 03 Aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către chematul în garanție M.
E., C., T. ȘI S. (M. E. NAȚI. ALE) împotriva sentinței civile nr. 13206 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamantul C. C. D. și pârâta U. S.
H. B., având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-reclamant prin avocat Jucan Tudor Horea, în baza împuternicirii avocațiale nr. 15/2013, aflată la fila 47 din dosar, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare, iar la data de_ intimatul- reclamant a formulat întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului promovat de către M. E., C., T. ȘI S., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațiale, conform dovezii pe care o depune la dosar - extras de cont.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C.pr.civ. este nefondat, instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, nu s-a substituit ministerului în ce privește modalitatea de organizare a cursurilor ci doar a verificat, în temeiul legii contenciosului administrativ, legalitatea aplicării prevederilor legale în vigoare la acel moment.
Și cel de al doilea motiv de recurs este neîntemeiat, reclamantul a urmat cursurile unei facultăți acreditată pentru forma de învățământ la zi, iar conform art. 60 din Legea nr. 84/2005 în vigoare la acea dată, facultățile care aveau acreditate cursuri la zi, puteau să organizeze și cursuri ID sau FF.
În speță reclamantul a urmat cursurile ID. Pe parcursul timpului recurentul a efectuat numeroase controale în cadrul universității fără a descoperi nereguli.
În susținerea apărărilor solicită a fi avute în vedere și numeroasele decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție și de Curtea de Apel Cluj în spețe similare.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.13206 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului Cluj a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. C.
D. împotriva pârâtei U. S. H. B. și în consecință a fost obligată pârâta să emită diploma de licență si suplimentul de diploma pe numele reclamantului .
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecata în sumă de 4,3 lei.
A fost admisă cererea de chemare in garanție formulata de pârâta U.
H. B., împotriva chematului în garanție M. E. C., T. si S. și în consecință a fost obligată chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând in Diploma de licență si suplimentul la diploma
pentru reclamant în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabila a hotărârii.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că reclamantul este absolvent al Facultății de Drept și Administrație P. ă, U. "S. H. ";, promoția 2009.
În urma absolvirii examenului de licență, reclamantului i s-a eliberat o adeverință de către pârâta U. "S. H. "; prin care se atestă statutul de
licențiat în drept.
Întrucât la data înscrierii reclamantului la cursurile pârâtei, M.E.C.T.S. avea posibilitatea, potrivit dispozițiilor art.116 și 141 din Legea nr. 84/1995 (in vigoare la acea dată), să invoce nelegalități în organizarea de către pârâtă a studiilor acestora, dar nu a sesizat nicio neregulă în acest sens, nu se justifică refuzul acestuia de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru absolvenții anului 2009.
Potrivit art.2 din HG nr.366/2007, în vigoare la data susținerii licențelor de către reclamanți, "M. E., C. și T. conduce sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate"; iar conform art.3 și 4 din HG nr.366/2007: " evaluează și controlează realizarea politicilor și programelor în domeniu și stabilește sau propune, după caz, măsuri de corectare a lor, controlează și monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ particular.
Obligațiile pentru cele două pârâte nu pot fi privite separat atunci când ne referim la dreptul reclamanților de a obține diploma de licență. Din această perspectivă, Tribunalul a apreciat că demersul reclamanului, anterior promovării acțiunii pentru obținerea diplomelor a fost realizat prin adresarea cereriilor pârâtei USH.
U. S. H. are obligația să elibereze diploma de licență ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății de drept și Administrație publică, susținerii și promovării examenului de licență, precum și dobândirii calității de licențiat în drept al reclamantului
Obligația Universității este corelativă obligației M. ui E., C. ,
și S. de a aproba tipizarea formularelor pentru diplomele de licență.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs M. E., C., T. SI
S.
solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii și cererii de chemare în garanție.
În susținerea celor solicitate se arată că potrivit dispozițiile art.2 din Legea nr.288/2004, art.5 din Ordinul 2284/2007 responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revin în exclusivitate instituției de învățământ . Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specialitate la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare. Aceste acreditări sau autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern. Potrivit Legii nr.288/2004 durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de minister la propunerea Consiliului național al Rectorilor și se aprobă de Guvern.
M. potrivit hotărârilor de organizare și funcționare a acestuia are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor vizând funcționarea instituțiilor de învățământ. Prin obligarea la aprobarea formularelor instanța a depășit atribuțiile substituindu-se organismelor de certificare ministerului și respectiv evaluând calitatea unor programe de studii, criterii și standarde de autorizare provizorie sau acreditare.
Totodată se arată instanța nu a analizat hotărârile prin care sunt acreditate
/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare interpretând eronat prevederile legale aplicabile speței. Dacă organizarea ciclului de studii se face de minister trebuia să se verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare. Instanța a omis să analizeze reglementările prevăzute de Legea nr.88/1993, OUG nr.75/2005, HG nr.535/1999 și HG nr.1011/2001.
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării(acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către universitatea S. H. . Potrivit acestor norme formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. În speță la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamant, pârâta U. S. H. era acreditată provizoriu cu forma de învățământ ZI nu și ID. Având în vedere că reclamantul-intimat nu a parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu este îndreptățit să obțină diploma de licență.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizate cursuri ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri ZI la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligație de a se supune în conformitate cu prevederile OUG nr.75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de normele juridice incidente de art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate
.
În acest sens se reține că Legea nr.88/1993 ce reglementează acreditarea prin dispozițiile sale a prevăzut că procesul de acreditare ce cuprinde autorizarea de funcționare provizorie (ce acordă dreptul de organizare a admiterii și
desfășurare proces de învățământ) și acreditare (care acordă și dreptul de a organiza examen de licență, diploma,/ este supusă evaluării.
Același act normativ mai prevede că evaluarea se face la nivelul specializărilor universitare și/sau la nivelul structurilor instituționale iar evaluarea la nivelul structurii instituționale se face pe departamente, colegii, facultăți și/sau instituții de învățământ superior.
Mai prevede actul normativ că facultatea, specializările instituției de învățământ se supun periodic evaluării iar specializările acreditate pentru care nu sunt depuse rapoarte în vederea evaluării într-un ciclu de salarizare intră în lichidare, că pot desfășura activități de învățământ superior și pot utiliza denumirile universitare numai instituțiilor autorizate să funcționeze provizoriu.
Ulterior prin OUG nr. 75/2005 în vigoare la momentul începerii studiilor de către intimată art. 29 alin. 3 și 4 s-a prevăzut că "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Din dispozițiile actului normativ nu reiese necesitatea acreditării/autorizării distinct pentru fiecare formă de învățământ ci pentru fiecare program de ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă. Potrivit metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 noțiunea de program de studii a fost definită ca fiind totalitatea activității de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
În acest context de vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate retine că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată.
Că nu s-a avut în vedere forma de învățământ ci specializarea reiese și din actele normative adoptate pe parcurs reținute prin hotărârea atacată.
Intimata U. S. H. după înființare potrivit legii a fost autorizată provizoriu/acreditată pe specializarea inclusiv domeniu specializare urmat de reclamantul intimat. în acest sens fiind HG nr.410/2002, HG nr.940/2004 s.a.
Prin urmare câtă vreme actele normative nu au prevăzut o acreditare pe forme de învățământ ci pe specializări iar acreditarea instituție/specializări arătate au fost adoptate prin hotărâri de guvern susținerile recurentului se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Respinse urmează a fi și susținerile recurentului intrucat instanta a analizat daca refuzul este sau nu justificat prin prisma actelor normative si respectiv incidenta normelor referitoare la garantie de vreme ce indeplinirea obligatiei principale depinde de obligatiile statuate prin norme in sarcina institutiilor abilitate respectiv a recurentului.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului. Totodată în baza artr.274 C.pr.civ. Curtea va obliga
recurentul să achite intimatului cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de M. E. NAȚI. ALE împotriva sentinței civile nr. 13206 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să plătească intimatului C. C. D. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. H. | D. | M. | F. T. |
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
Jud.fond.A. Rădulescu
