Decizia civilă nr. 3917/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr._
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3917/2013
Ședința publică de la 04 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N. Grefier D. Ț.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F.
P. A J. S. în numele A. F. P. N., împotriva sentinței civile nr. 3890 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamantul intimat F. G. și chemata în garanție A.
F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Componența Completului de judecată a fost aprobată prin hotărârea colegiului de conducere al Curții de A. C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3890 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S.
, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare nr.2165/2012, invocate de D. G. a F. P. S. .
A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii privind restituirea taxei de poluare, invocată de D. G. a F. P. S. .
A fost admisă în parte acțiunea formulată de F. G. și, în consecință, pârâta A. F. P. N., a fost obligată să restituie reclamantului suma de 4042 lei reprezentând taxă de emisii poluante cu dobânda legală aferentă de la data plății (_ ) și până la restituirea efectivă.
A fost respinsă cererea privind obligarea Direcției Generale a F. P.
S. la restituirea către reclamantă, a sumei reprezentând taxă de poluare și cererea privind anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr.2165/2012.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru
M. B., pe care o obligă la restituirea, către A. F. P. N., a sumei de 4042 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamanta s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal, după ce, în prealabil, AFP Z. a comunicat refuzul de restituire a sumei reprezentând taxă de poluare .
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație, potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamanta a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său, după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin.1 din Ordinul nr.1899/2004 emis de M. F. publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire in cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la restituire.
În speță, reclamanta nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă caracterul său discriminator. Mai trebuie observat că obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 al.1, teza a II-a din Legea nr. 554/2004.Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamanta o consideră nedatorată, o îndrituiește pe aceasta să se adreseze direct instanței de judecată, iar căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta ca nefiind urmate de către pârât și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
De altfel, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. Iași și Colegiul de conducere al Curții de A. C., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în Decizia nr. 24/2011, că
:"Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.";
Excepția inadmisibilității acțiunii de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 2165/2012 a fost admisă întrucât potrivit art.11 al. 1 ș 2 din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii, de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile,respectiv de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii, de la data de la data expirării termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 al. 1 lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea
favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile. Pentru motive temeinice,
cererea poate fi introdusă în termen de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz. Ori, reclamantul nu a contestat decizia de calcul anterior formulării prezentei acțiuni, excepția invocată în acest sens de DGFP S. urmând a fi admisă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S., A.
F. P. N., funcționează în cadrul Direcției Generale a F. P. a
județului S., este persoană juridică, deci poate sta singură în judecată. DGFP S. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a fost implicată în procedura de calcul al taxei de poluare achitată de reclamant, iar suma achitată nu a fost virată în contul acestei pârâte, astfel că acțiunea îndreptată împotriva pârâtei DGFP S. a fost respinsă.
Asupra cauzei pe fond
tribunalul a reținut că reclamantul a achitat la Trezoreria Șimleu Silvaniei s
uma de 4042 lei, cu titlu de taxă de poluare, așa cum rezultă din chitanța seria TS 8 nr. 3601174 din data de_ . Acesta a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, deoarece plata s-a făcut contrar reglementărilor, însă cererea de restituire a taxei, a fost respinsă pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de
M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F.
P. a județului S. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. N. ,
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingeri acțiunii formulată de reclamant ca inadmisibila și respingerea capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale ca nefondat.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 punct.7. 8,9 Cod Procedura Civila și în considerarea disp. art. 3041C. pr. civ., pârâta a susținut că consideră criticabilă sentința atacată deoarece instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea și a dispus obligarea AFP la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legala de la data plății acesteia și până la data restituirii efective, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat anularea vreunui act și nici să se constate refuzul nejustificat, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punct 6 Cod procedura Civila.
Stabilirea cuantumului sumei și a obligației plății taxei de poluare instituita prin OUG nr. 50/2008 au fost stabilite prin Decizia de calcul a taxei pe poluare emisa de A. F. P. în urma căreia reclamantul a plătit suma. Prin urmare, decizia de calcul a rămas definitiva nefiind exercitata procedura administrativ fiscala astfel ca în lipsa anularii deciziei de calcul de către instanța de judecata nu poate fi restituita taxa de poluare. Formularea ulterioara a unei cereri de restituire nu mai poate fi luata în considerare în acest context întrucât raportul de drept material fiscal nu poate fi analizat în lipsa urmării procedurii administrativ fiscale. În ceea ce privește adresa emisa de către
AFP, aceasta nu constituie un act administrativ fiscal potrivit art. 41 Cod procedura Fiscala ci prin aceasta organul fiscal a explicat reclamantului de ce solicitarea sa de restituire nu poate fi soluționata în mod favorabil.
Acest punct de vedere nu întrunește caracteristicile prevăzute de art. 2 alin.
1 lit. A din Legea nr. 554/2004 și nu poate fi cenzurat pe cale judiciara.
Hotărârea preliminara a CJUE ( în baza art.267 TFUE) este obligatorie pentru instanța de trimitere, dar numai în privința litigiului în cadrul căruia a fost formulata chestiunea prejudiciala.
Menționează faptul că efectele Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 - Tatu nu sunt incidente în speța de fata.
În acest context, demersul judiciar al reclamantului, nu se încadrează în prevederile textelor legale precizate, acesta urmărind repararea unei pagube fără însa ca în prealabil actul administrativ cauzator al pagubei sa fi fost desființat .
Fără o analiza a actului administrativ prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale, instanța nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitată
Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg în întimpinarea depusa la dosarul cauzei.
Referitor la acordarea dobânzii legale solicită de asemenea respingerea și acestui capăt de cerere ca nefundat.
În ipoteza în care se va aprecia că acțiunea este fondata solicită menținerea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., pentru motivele arătate în cererea de chemare în garanție.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Referitor la inadmisibilitatea actiunii derivata din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din OG 93/2003, Curtea retine admisibilitatea unor actiuni ca si actiunea de fata avind ca obiect restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule achitata in anul 2012 si fundamentata pe art. 110 TFUE si in lipsa parcurgerii procedurii prevazute de art. 10-11 din Legea 9/2012 corob cu art. 205-218 din OUG 92/2003, situația fiind similara cu situatia pentru care a fost pronuntata de catre I. intr-un recurs in interesul legii decizia nr.24/_ .
In ce priveste exceptia de inadmisibilitate privind lipsa procedurii prealabile prevazute de art. 7 din Legea 554/2004(inclusiv pentru petitul de dobanzi ) si pentru nerespectarea art. 1,2,8 din Legea 554/2004 aceasta este neintemeiata in conditiile in care refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri este o conditie de fond pentru admisibilitatea unei actiuni in contencios administrativ a carei îndeplinire rezulta din practica administrativa a paratelor anterioara introducerii actiunii, din poziția procesuală a paratelor cit si din refuzul expres aflat la f. 25 dosar fond. In aceste conditii au devenit incidente prevederile art. 7 alin. 5 corob cu art. 2 alin 2 din Legea 554/2004 .Procedura prealabila nefiind obligatorie nu se poate vorbi de tardivitatea ei.
Referitor la fond:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (T.F.U.E.) creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul Uniunii Europene are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (T.F.U.E.) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul Uniunii Europene.
Taxa a carei restituire se solicita in speta este o taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule achitata in_ .
Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 alin. 1 lit a din Legea 9/2012 )astfel ca dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice în vigoare la data achitari taxei respectiv_ .
Pentru a analiza compatibilitatea Legii 9/2012 cu prevederile dreptului Uniunii este necesar in prealabil o analiza a aceleiasi compatibilitati in ce priveste taxa de poluare reglementata de OUG 50/2008 .
Compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizind forma initiala a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizind forma OUG 50/2008 dupa_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj. Prin aceaste hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe
piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de OUG 50/2008 menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Urmeaza a verifica daca concluziile Curtii de Justitie a Uniunii Europene in ceea ce priveste taxa de poluare in oricare din formele sale se pot verifica si in ceea ce priveste Legea 9/2012 in forma in care se prezenta la data formularii de catre reclamant a cererii de inmatriculare .
Astfel in forma sa inițială Legea 9/2012 prevedea obligația de plată a taxei atat cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare cit și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost
achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
In temeiul OUG 1/2012 prevederile ce vizau plata taxei la prima instrainare a unui autovehicul deja inmatriculat dupa intrarea in vigoare a Legii 9/2012 au fost suspendate pana la_ .Ca atare la data de 0_ taxa pentru emisii poluante se achita pentru o masina de ocazie cumparata din Uniunea Europeana dar nu se aplica cumpararii de pe piata interna a unei masini de ocazie similiare ceea ce inseamna mentinerea aceleiasi situatii de fapt si de drept ca si cea creata sub incidenta OUG 50/2008 pentru care s-au pronuntat hotararile CJUE mai sus mentionate .
In aceste conditii se poate concluziona pornind de la premisa ca hotararile CJUE au clarificat aspectele necesar a fi analizate in speta ca regimul taxei pentru emisii poluante asa cum este reglementat pana la_ este stabilit astfel încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
In ce priveste cererea de acordare a dobanzilor
:
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci si echivalentul scaderii puterii de cumparare a sumei respective-rata inflatiei cit si dobânda legală în materie civilă calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă si integrala reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda sau rata inflatiei se pot acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege.Dacă s-ar admite teza pârâtei, ar însemna ca niciodată
contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A
J. S. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. N., împotriva sentinței civile nr. 3890 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Aprilie 2013.
Președinte, S. Al H. | Judecător, M. B. | Judecător, G. -A. N. |
Grefier, D. Ț. |
Red.S.A./dact.V.R.
2 ex./_
Jud.fond: Ț. D. B.
