Decizia civilă nr. 991/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 991/2013
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: C. P. JUDECĂTOR: M. S.
GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. I. împotriva sentinței civile nr. 7141 din 21 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată A. F. P. C. -N. și chemata în garanție-intimată A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de Conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012 anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului recurent C.
I., avocat Militaru Sorin Mihai, lipsă fiind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar împuternicirea avocațială și arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, susținând pe scurt motivele invocate în memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7141 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. C. -N., și in consecință:
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2624 lei achitată prin chitanța seria TS5 nr.5812434 din_ cu dobânda legală calculată la această sumă începând cu data de_ și până la achitarea efectivă: A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată d epârâtă.
A fost obligată chemata în garanție AFM să plătească pârâtei suma de 2624 lei taxă de poluare cu dobânda legală calculată la această sumă, începând cu data de_ și până la achitarea efectivă.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 339,3 lei cheltuieli d ejudecată parțiale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a achiziționat un autoturism marca Volkswagen, nr. de identificare WVZZZZ7HZ7X001562, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE. Pentru înmatricularea autoturismului în România, reclamanta a achitat cu titlu de taxă de poluare suma de 2624 lei cu chitanța seria TS5 nr. 5812434/_ .
Taxa de poluare a fost percepută în baza prevederilor OUG nr.50/2008 în forma modificată prin OUG nr.117/2009.
La data de_ reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea i-a fost respinsă motivat de faptul că, taxa de poluare pentru autovehicule a fost instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, astfel persoana fizică sau juridică care face înmatricularea are obligația plății taxei cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar taxa de poluare nu poate face obiectul unei restituiri.
Instanța a constatat că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I.
T.
c. Statul Român,
s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În tem.art.274 alin 1 și 3 Cod pr.civ., instanța a obligat pârâta A. F.
P. C. -N. să plătească reclamantei suma de 239,3 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. I. , solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței pentru motivele prevăzute de art. 304 al. 7, 8, 9 C.pr.civ. art. 3041și art. 312 al. 3 C.pr.civ.
În motivarea recursului, recurentul arată că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este nelegală, motivele de recurs fiind cele prevăzute de art.304 pct.7 C. pr.civ .
O primă critică adusă hotărârii pronunțate de către instanța de fond se încadrează în prevederile art 304 pct.7 C. pr.civ, teza 1, "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ... ".Hotărârea nu conține o motivare concretă în fapt
și în drept, astfel încât să constituie o constituie o garanție pentru recurentă. Obligația motivării este edictată în interesul unei bune administrării a justiției și a încrederii ce trebuie să inspire justițiabililor hotărârile judecătorești.
Consideră că instanța de fond nu a ținut cont de toate cheltuielile efectuate de către recurentă cu privire la acest proces, astfel încât din motivarea acesteia
nu rezultă care au fost temeiurile de drept și de fapt pentru care onorariul de avocat nu a fost acordat în integralitate.
Susține că instanța de fond nu a verificat proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauza, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Consideră că un onorariu de 700 RON nu este nepotrivit de mare pentru o spetă care, deși nu a implicat un grad mare de specializare, a presupus o muncă și documentare laborioasă, astfel Încât cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat, taxa de timbre și timbru judiciar ar trebui acordate integral.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Deși în cadrul cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă în cadrul judecății în primă instanță s-au regăsit și onorariul în cuantum de 700 lei achitat avocatului care a reprezentat partea, precum și taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate pentru fond, instanța a acordat doar suma de 339,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, fără a indica motivele pentru care nu a acordat întreaga sumă solicitată și fără a motiva ce anume reprezintă suma de 339,3 lei, respectiv dacă se compune numai din onorariu avocațial redus sau din taxa judiciară de timbru/timbrul judiciar și onorariu avocațial parțial.
Prin urmare, hotărârea este parțial criticabilă prin prisma motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.proc.civ., întrucât nu cuprinde motivele pentru care s-au acordat cheltuielile de judecată în cuantum de 339,3 lei.
Curtea reține că pârâta este în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamantul a fost nevoit să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
De asemenea, curtea apreciază că, în aplicarea prevederilor art.274 alin.3 C.proc.civ. și în concordanță cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului atunci când hotărăște asupra art.41 din Convenție, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Din această perspectivă, precum și în conformitate cu jurisprudența constantă în materie a Curții de Apel C., reclamantul era îndreptățit la restituirea întregului cuantum al cheltuielilor de judecată solicitate, respectiv 489,30 lei, constând în onorariu avocațial, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate pentru fondul cauzei.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.3 C.proc.civ., Curtea va admite recursul declarat de reclamantul C. I., împotriva sentinței civile nr. 7141 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în parte, în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 739 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul C. I., împotriva sentinței civile nr. 7141 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantulu suma de 739 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
A. | M. C. | C. | P. | M. | S. |
GREFIER
B.
Red. M.S./A.C.
2 ex. -_
jud.fond.Mornăilă R.
