Decizia civilă nr. 395/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 395/2013
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
S. AL H. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- reclamantă M.
C., împotriva sentinței civile nr. 2045 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu intimata- pârâtă D. G. a F. P. B. -N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
Recurenta- reclamantă M. C. a depus la dosar un înscris (fila 10) prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2045/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._, s-a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta D. G. a F. P. B. -N. .
S-a respins ca neîntemeiată, acțiunea contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta M. C., împotriva pârâtei A. N. DE A.
F. - D. G. A F. P. B. -N. .
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin acțiunea în contencios administrativ fiscal înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta
M. C. a chemat în judecată pârâta Administrația N. de A. F.
- D. G. a F. P. B. -N. solicitând anularea deciziei nr. 36/_ pronunțată de Biroul de soluționare a contestațiilor, ca fiind nelegală și netemeinică și restituirea sumei de 6.434 lei, sumă ilegal pretinsă a fi plătită cu titlu de impozit datorat pe venitul realizat din
transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilelor, prin acte juridice între vii, cu cheltuieli de judecată
În motivare, se arată că reclamanta a adjudecat, in urma licitației organizate de Biroul Executorului Judecătoresc Manchevici M., imobilul casa de locuit și teren aferent acesteia, situată în municipiul B. . Adjudecarea imobilelor casa de locuit si teren s-a făcut în cadrul executării silite pornită de creditoarea Imocredit SA C. -Napoca împotriva debitorului
R. Gavrilă din localitatea Feldru, jud. B. -N. .
Potrivit procesului verbal de licitație din data de_ și al actului de adjudecare din_ prin care se consfințește că a devenit proprietară de drept a imobilelor respective - construcție și teren aferent acesteia - s-a stabilit atât modalitatea de plată a prețului la care a adjudecat imobilele cât și termenele la care urma să plătească acest preț.
Pentru suma de 41.600 euro, parte a prețului de adjudecare, urma să contracteze un credit cu o bancă, credit pe care l-a negociat cu însăși creditoarea-urmăritoare, Imocredit SA C. -Napoca.
In vederea acordării creditului de 41.600 euro, trebuia să constituie o garanție prin instituirea ipotecii asupra imobilelor adjudecate la licitație întrucât nu avea alte bunuri mobile sau imobile cu care să garanteze creditul.
In vederea garantării creditului cu aceste imobile trebuia să facă dovada proprietății lor cu act de Carte Funciara. La data de_ s-a prezentat la O.C.P.I. B. -N. - Biroul de Carte Funciara - pentru a depune documentele obținute de la B.E.J. Manchevici M. în vederea înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilelor adjudecate la licitație. Funcționara de la aceasta instituție a refuzat să-i primească documentația ce i-a prezentat, motivând că trebuie să-i prezinte decizia de stabilire a impozitului pe venitul realizat din transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor respective prin acte juridice între vii precum și dovada plații acestui impozit.
In situația aceasta, reclamanta s-a deplasat la Administrația F. P. Ilva-Mica care a emis Decizia de impunere nr.253/_ pe numele numitului R. Gavrila - debitor urmărit - pentru suma de 6.434 lei cu titlu de impozit, suma pe care reclamanta a plătit-o cu Ordinul de plata nr.1/_, după care s-a prezentat la O.C.P.I. B. -N. unde a depus întreaga documentație necesară înscrierii dreptului său de proprietate asupra imobilelor in cauza. Numai în acest fel a putut să constituie ipoteca asupra imobilelor și să obțină creditul de 41.600 euro cu care a plătit diferența până la valoarea de adjudecare a imobilelor.
Reclamanta a acceptat să plătească pentru numitul R. Gavril impozitul stabilit, deoarece termenul limită pentru plata diferenței de preț la care a adjudecat era depășit deja cu o zi și risca să suporte consecințele arătate la art.513 C.pr.civ. respectiv să se anuleze licitația pentru neplata diferenței de preț, să piardă sumele plătite - avans și prima rată - precum și plata eventualei diferențe de preț de adjudecare la o nouă licitație.
La data de_ s-a adresat Administrației F. P. N. - intre timp A.F.P. Ilva Mica a fost desființată - cu contestație prin care a solicitat să i se restituie suma de 6.434 lei, motivat de faptul că reclamanta, în calitate de comparatoare-adjudecatara nu are obligația, potrivit normelor legale în materie de impozite și taxe - art.77 Al alin. 1 Cod fiscal dar si a Normelor de aplicare - să plătească impozitul prevăzut la art.77Al alin. 1 lit.a din Codul Fiscal deoarece reclamanta nu este vânzătoarea bunurilor imobile respective
și ca atare nu a realizat nici un venit din înstrăinarea acestora prin acte juridice intre vii.
Contestația a fost soluționată de către D.G.F.P B. -N. - A.N.A.F.- prin Biroul de soluționare a contestațiilor - care prin scrisoarea comunicată la data de_ îi solicita să-i comunice copii lizibile după documentele - procura, împuternicire, etc. - în baza cărora a formulat contestația împotriva actului fiscal - decizie de impunere emisa pe numele lui R. Gavril. La aceasta a răspuns cu scrisoarea sa din_ înregistrată la acest organ în data de_, prin care a reiterat că a formulat contestația în nume propriu și ca această contestație nu vizează decizia de impunere ci solicitarea de a i se restituie suma plătită cu titlu de taxă întrucât nu are obligația plății acestui impozit.
D.G.F.P. B. -N. - A.N.A.F. - Biroul de soluționare a contestațiilor i-a comunicat Decizia nr. 36/_, prin care îi respinge contestația motivat de faptul ca nu are calitate procesuală activă și că plata impozitului de către reclamantă în numele lui R. Gavrilă nu are relevanță și nici împrejurările în care s-a făcut această plată.
Soluția dată de către organul fiscal contestației este nelegală și netemeinică, deoarece norma de drept fiscal de sub art. 771alin. 1 din Codul Fiscal prevede obligativitatea plății impozitului pe venitul realizat din transferul dreptului de proprietate si al desmembrămintelor acestuia "prin acte juridice intre vii".
Această normă de drept nu-i este aplicabilă deoarece reclamanta nu este persoana care a înstrăinat imobilele și, pe cale de consecință, să fi realizat un venit din operațiunea de înstrăinare a dreptului de proprietate asupra respectivelor imobile. A se observa faptul că norma de drept fiscal mai sus enunțată este inserată în cap.VIIIl al Codului Fiscal cu denumirea
"Venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal".
Reclamanta a plătit pentru debitorul R. Gavrila suma de 6.434 Iei stabilită de organul emitent al decizie de impunere deoarece la Cartea Funciara i s-a pretins să depună atât decizia de stabilire a impozitului cât și dovada plății acestuia.
Norma de drept fiscal de sub art.771alin.l din C.F. menționează în mod expres că se datorează acest impozit atunci când transferul dreptului de proprietate se realizează prin "acte juridice intre vii".
Este cunoscut faptul că actul juridic între vii este definit ca un acord de voințe făcut cu intenția de a produce efecte juridice. O vânzare silită nu poate fi definită ca un acord de voințe și prin urmare nici ca un act juridic intre vii, dat fiind că nu este prezent acordul voluntar de voințe, pentru ca tocmai de aceia vânzarea la licitație este menționată in C.pr.civ. la art.500 si urm. in cap.4 "urmărirea silita asupra bunurilor imobile". Or, daca nu este vânzare voluntara atunci vânzarea silită nu poate fi asimilată unui act juridic intre vii, de esența acestuia din urma fiind acordul de voințe făcut cu intenție.
De asemenea, Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, art. 1517alin 11, din H.G. nr.44/2004, cu toate că adaugă la lege, fapt nepermis printr-un act normativ inferior legii, nu menționează vânzarea la licitație printre operațiunile impozabile in cazurile menționate de transfer al dreptului de proprietate prin acte juridice intre vii si, pe cale de raționament, nu datorează acest impozit nici debitorul din patrimoniul căruia se transferă silit dreptul de proprietate si, cu atât mai puțin, acest impozit nu se datorează in nici un caz de către adjudecatar.
In drept s-au invocat disp. art. 18 alin. 1 din Legea nr.554/2004, raportat la disp.art. 1341 alin. 1 din Legea nr.287/2009 privind Codul Civil aplicabil din_ .
Pârâta D. G. a F. P. B. -N. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității petitului nr. 2 al acțiunii introductive, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii formulate ca fiind neîntemeiată.
În motivare cu privire la excepția inadmisibilității petitului nr. 2 al acțiunii se arată în esență că, organele fiscale nu au pretins de la reclamantă plata sumei de 6434 lei, întrucât această sumă era stabilită în sarcina contribuabilului R. Gavrilă și nu în sarcina sa, astfel că afirmația făcută este neîntemeiată, reclamanta efectuând în mod voluntar plata sumei în numele și pentru contribuabilul debitor R. Gavrilă.
Procedura specială de restituire și de rambursare a sumelor de la buget este reglementată de disp. art. 117 Cod procedură fiscală și disp. pct. 2 din Anexa 1 la OMFP nr. 1899/2004.
Pârâta apreciază că restituirea sumei solicitate de reclamantă ar putea fi posibilă numai în situația în care ar fi îndeplinite condițiile legale stipulate prin dispozițiile actelor normative mai sus menționate, ori restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna dintre situațiile enumerate de art. 117 lit.a - h.
Pe fond se arată, în esență, că prin decizia de impunere anuală nr.6.
/_ emisa de către Administrația F. P. a comunei Ilva Mică au fost stabilite în sarcina numitului R. cu domiciliul in localitatea Feldru, nr.1101 județul B. -N., obligații fiscale în cuantum de 6.434 lei, reprezentând impozit pe venitul realizat din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal.
Suma în cuantum de 6.434 lei a fost stabilită prin decizia de impunere mai sus menționată, urmare a transferului unui imobil din patrimoniul personal al numitului R. Gavrila in favoarea reclamantei M. C., transfer consemnat și constatat prin actul de adjudecare 169/EX/2010 emis de către Biroul executorului Judecătoresc Manchevici M., în cadrul procedurii de executare silită și a licitației organizate în scopul realizării creanțelor creditorului urmăritor SC IMOCRE. SA.
Urmare acestui transfer de imobil din patrimoniul personal al numitului R. Gavrila, veniturile realizate erau supuse impozitului astfel cum se stipulează prin dispozițiile art.77 ind. 1 C.fiscal lit.a) si b), iar plătitorul impozitului pe venit este potrivit pct.151A2 din Normele metodologice de aplicare a titlului III C.fiscal contribuabilul din patrimoniul căruia s-a transferat dreptul de proprietate, în speță, numitul R. Gavrila.
Reclamanta, așa cum a susținut atât în contestația administrativă cât și prin prezenta acțiune, a efectuat plata impozitului pe veniturile din transferul proprietății imobiliare în suma de 6.434 lei, pentru și în numele debitorului R. Gavrila, pentru a-și putea efectua înscrierea dreptului de proprietate în evidentele OCPI B. .
Prin contestația administrativă, reclamanta nu a contestat legalitatea si temeinicia deciziei de impunere anuala nr.6. /_ emisă în sarcina numitului R. Gavrila, ci a solicitat restituirea sumei de 6.434 lei achitată pentru și în numele contribuabilului-debitor R. Gavrila, sumă ce reprezintă impozit pe veniturile din transferul proprietății imobiliare.
Se apreciază că în mod corect organul administrativ-jurisdicțional de la nivelul Direcției Generale a F. P. B. -N. prin decizia atacată a respins contestația formulată menținând ca temeinică și legală deciziei de
impunere anuală nr.6. /_, întrucât obiectul unei căi de atac îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță, îndreptățit în a contesta, fiind doar cel care se consideră că a fost vătămat în drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ fiscal.
Cât privește persoana reclamantei, se apreciază că organul administrativ jurisdicțional de la nivelul Direcției Generale a F. P. B.
-N. în mod corect și legal prin decizia atacată, a statuat că aceasta nu are calitate procesuală activă și nici interes, întrucât decizia de impunere anuală nr.6. /_ este emisă în sarcina numitului R. Gavrilă, ca atare prin acest act administrativ fiscal nu a fost lezată în drepturile și interesele sale legitime, iar cât privește plata sumei de 6.434 lei de către reclamanta în numele și pentru numitul R. Gavrila, aceasta nu are relevanță, precum nici împrejurările care au determinat a se efectua această operațiune.
In drept, s-au invocat prevederile art.115-118 Cod procedură civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate în text.
Tribunalul a reținut că potrivit procesului -verbal de licitație întocmit la data de_ în dosarul execuțional nr. 169/ex/2010 al BEJ Manchevici
(f. 17), reclamanta M. C. a fost declarată adjudecatar al imobilelor casă de locuit în regim P+M, teren livadă în suprafață de 270 mp și cota de
½ parte din 3/8 părți din teren - drum, situate în municipiul B., sens în care, la data de_ s-a întocmit actul de adjudecare în favoarea acesteia.
Întrucât reclamanta avea nevoie de finanțare pentru achitarea integrală a prețului bunurilor adjudecate (prin intermediul contractării unui credit bancar ce urma a fi garantat prin înscrierea unei ipoteci asupra imobilului adjudecat), la solicitarea Oficiului de cadastru și P. itate Imobiliară, aceasta a întreprins demersuri în vederea stabilirii impozitului pe venitul realizat din transferul proprietăților imobiliare în conformitate cu dispozițiile art.77 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pentru înscrierea dreptului de proprietate al adjudecatarei fiind pretinsă dovada plății menționatului impozit.
Cum potrivit pct.151 ind. 2 din Normele metodologice de aplicare a titlului III C.fiscal, plătitorul impozitului pe venit este contribuabilul din patrimoniul căruia s-a transferat dreptul de proprietate, la data de_ s- a emis decizia de impunere anuală nr. 6. (f.19) pe numele debitorului urmărit R. Gavrilă, pentru suma de 6434 lei.
Manifestând interes personal în prezentarea la OCPI a dovezii de plată a impozitului astfel individualizat, la data de_, prin ordin de plată, reclamanta a achitat pentru debitorul R. Gavrilă suma stabilită în decizia de impunere (f. 20).
Ulterior, reclamanta a formulat în temeiul prevederilor art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, contestație în nume propriu împotriva deciziei de impunere anuală emisă pe numele debitorului R. Gavrilă, solicitând totodată restituirea sumei de 6.434 lei achitată de reclamantă în numele acestuia, motivând că nu adjudecatarului îi revine obligația achitării impozitului asupra veniturilor realizate din transferul dreptului de proprietate, susținând că a fost nevoită a realiza plata acestuia pentru a debloca situația generată de plecarea debitorului din țară și imposibilitatea contactării lui (f. 13, 14).
Prin Decizia nr. 36/_ emisă de Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul DGFP B. -N. (f. 10, - 12), s-a respins contestația ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală.
Examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., excepția inadmisibilității invocată în cauză, instanța a constatat că aceasta nu se fondează având în vedere următoarele:
Argumentele invocate de pârâtă în susținerea acestei excepții vizează fondul cauzei, având drept scop menținerea ca legală a deciziei de soluționare a contestației și grefându-se pe ideea lipsei legitimării reclamantei de a solicita restituirea sumei achitate în mod voluntar în numele altei persoane.
Or, câtă vreme decizia de soluționare a contestației formulate de reclamantă se adresează acesteia, apare ca fiind admisibilă acțiunea în contencios fiscal exercitată de destinatarul deciziei emise în procedura administrativă reglementată de prevederile art. 209 și urm. C.pr.fiscală.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat ca fiind legală decizia nr.
36/_ pentru considerentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează:
Astfel, potrivit art. 205 alin. 2 C.pr.fiscală, "este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr- un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.";
Acest text de lege se impune a fi coroborat cu cel al art. 17 din C.pr.fiscală și determină sfera subiectelor raportului juridic fiscal (acestea fiind reprezentate de stat, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport.
Or, reclamanta nu se încadrează în categoria contribuabilului, așa cum este aceasta definită prin alin. 2 al art. 17, respectiv nu reclamanta este persoana ce datorează impozitul în cauză, această obligație legală revenind, așa cum s-a relevat în cele precedente, persoanei din al cărei patrimoniu s-a transferat dreptul de proprietate și față de care s-a și stabilit obligația fiscală prin decizia de impunere contestată (act administrativ fiscal în înțelesul art. 41 C.pr.fiscală).
Or, câtă vreme reclamanta a înțeles să conteste decizia de impunere în nume propriu, și nu ca împuternicit al contribuabilului R. Gavrilă, tribunalul constată că în mod legal s-a reținut în decizia de soluționare a contestației lipsa calității procesuale active.
Faptul că plata sumei datorate de contribuabilul R. Gavrilă s-a realizat de reclamantă, în numele acestuia, nu conferă legitimitate reclamantei de a contesta în nume propriu actul administrativ fiscal prin care a fost stabilită obligația fiscală în sarcina altei persoane fizice și nici de a solicita restituirea acestei sume, drepturile reclamantei putând fi valorificate doar în contradictoriu cu beneficiarul plății - debitorul urmărit R. Gavrilă - pe calea dreptului comun, eventual în cadrul răspunderii civile antrenate de aplicarea prevederilor legale vizând mandatul fără reprezentare sau gestiunea de afaceri).
Față de cele ce preced, în temeiul prevederilor legale menționate anterior și în conformitate cu art. 218 C.pr.fiscală, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. C., solicitând admiterea recursului, casarea in totul a sentinței pronunțata de instanța de fond pentru motivele de nelegalitate expuse mai jos si, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată in fața instanței de fond in sensul:
Anularii deciziei nr.36/_ pronunțata de D.G.F.P. - A.N.A.F. B.
, ca nelegala si esențial netemeinica;
b )- Restituirii sumei de 6.434,00 lei plătita cu titlu de impozit potrivit disp. art.77/1 lit."a" din Legea nr.571/2003 - Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare, suma pretinsa si încasata nelegal de la reclamantă.
Cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata in fond si apel, in suma de 72 lei (46 lei la fond si 26 lei in recurs).
Motivând recursul, recurenta arată că în fapt, prin sentința civila nr.2045/_ pronunțata de Tribunalul Bistrița Năsăud a fost respinsa acțiunea in contencios administrativ-fiscal împotriva paratei A. Naționala de A. F. - D. G. a F. P. B. N. ca fiind neintemeiata si, pe cale de consecința, a fost menținuta, ca legala si temeinica Decizia nr.36/_ împotriva căreia a făcut plângere si cu consecința refuzului de a i se restitui suma de 6.434 lei.
Arată recurenta că instanța de fond considera ca reclamanta a înțeles sa conteste decizia de impunere in nume propriu si nu ca împuternicit al contribuabilului R. Gavrila, reținând ca in atare situație nu are calitate procesuala activa. Mai retine instanța de fond faptul ca plătind suma datorata de R. Gavril, in numele acestuia, fapt care nu-i conferă legitimitate de a contesta in nume propriu actul administrativ-fiscal.
Soluția instanței de fond, fundamentata așa cum a arătat succint mai sus, o considera nelegala deoarece:
In primul rând prin contestația adresata organului fiscal la data de _
, reclamanta nu a solicitat desființarea deciziei de impunere anuală nr. 6.
/_, considerând ca aceasta este legal emisa in sarcina debitorului R. Gavrilă.
Prin contestația formulată recurenta a solicitat sa i se restituie suma de 6.434 lei pretinsa si încasata de la acesta in mod nelegal de către organul fiscal cu titlu de impozit pe venitul realizat din transferul dreptului de proprietate a imobilului in cauza, considerând ca potrivit normelor de drept fiscal in materie, cel in patrimoniul căruia intra bunul imobil achiziționat prin acte juridice intre vii, nu are obligația plății acestui impozit, obligația revenind celui din al cărui patrimoniu se transfera dreptul de proprietate si cu atât mai puțin atunci când un astfel de drept de proprietate se transmite prin procedura executării silite.
Fata de aceasta stare de fapt, considera ca motivația instanței de fond constând in aceia ca "reclamanta a înțeles sa conteste decizia de impunere in nume propriu .. " nu este in concordanta cu probatoriul din dosar si nici cu intentia sa, aceia de a-si recupera o suma de bani încasata nelegal si nu aceia de a desființa un act fiscal de impunere, care a fost legal emis.
În al doilea rând, în opinia recurentei, corect instanța de fond a retinut dispozițiunile art.205(2) coroborate cu disp.art.17 C.pr.fiscala, dar atunci când a ajuns la aplicarea in cazul spetei dedusa judecății a acestor norme de drept, a tras o concluzie eronata si pe cale de consecința, si soluția pronunțata este nelegala, astfel:
- Instanța de fond considera ca recurenta nu se încadreza in categoria "contribuabilului", concluzie just desprinsa din textul alin.2 al art.17 C.pr.fisc. si ca "nu datorez impozitul in cauza, ca aceasta obligație revine persoanei din al carei patrimoniu s-a transferat dreptul de proprietate, fata de care s-a stabilit obligatia de plata".
Daca potrivit normelor de drept fiscal instanța a concluzionat ca reclamanta nu are calitatea de contribuabil, ca nu are obligația legala de a plăti impozitul pe venitul realizat din transferul dreptului de proprietate prin acte juridice intre vii, normal se naște întrebarea; Care este baza legala potrivit căreia i-a respins acțiunea in contencios administrativ-fiscal ?
Singurul răspuns la aceasta întrebare ar fi acela ca instanța de fond, deviind de la obiectul cauzei a înțeles sa îmbrățișeze apărarea paratei aceia ca reclamanta a contestat decizia de impunere in nume propriu, numai așa se explica motivația instanței ".. reclamanta a înțeles sa conteste decizia de impunere in nume propriu si nu ca împuternicit al contribuabilului R. Gavrila, tribunalul constata ca in mod legal s-a reținut in decizia de soluționare a contestației lipsa calității procesuale active". O astfel de concluzie eronata si lipsita de susținere probatorie, nu se justifica, deoarece instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății si cuprinde motive străine cauzei.
În al treilea rând, soluția instanței de fond este contrara jurisprudenței Curții de Apel C. - Decizia civila 315/R/_ - potrivit căreia, in cazul transferului dreptului de proprietate a unui imobil prin executare silita, nici debitorul din patrimoniul căruia se transfera silit bunul nu are obligația plății impozitului pe profitul realizat, cu atât mai puțin adjudecatarul bunului nu are aceasta obligație deoarece normele de drept specifice in materie - art.77/1 C.fiscal si normele de aplicare - nu prevăd obligația acestuia de a suporta un astfel de impozit.
Condițiile si împrejurările in care a fost constrânsa sa plătească impozitul in suma de 6.434 lei au fost redate detaliat in cererea introductiva la instanța de fond, ele fiind reținute de aceasta si in partea introductiva a sentinței pronunțate, făcând astfel doar fac mențiunea ca in speța acționează norme de drept execuțional cu caracter imperativ si imposibil de surmontat in situația in care se gasea la acea vreme.
În Ordinul de plata emis de recurenta pentru suma de 6.434 lei nu se face mențiunea ca aceasta plătește cu intentia de al gratifica pe numitul R. Gavril.
Ordinul de plata releva ca plătitor pe reclamanta - (M. C. ) si la "detalii de plata" se menționează "decizie de impunere R. Gavril". Aceste mențiuni nu justifica susținerea organului fiscal ca reclamanta a făcut o plata pentru altul in mod voluntar cu intenția de a-l gratifica.
Fata de starea de fapt relatata solicită recurenta admiterea recursului, casarea in tot a sentinței criticate pentru motive de nelegalitate si, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii in contencios administrativ-fiscal, desființarea decizie nr.36/_ emisa de D.G.F.P. B. N. cu obligarea acesteia la restituirea sumei de 6.434 lei. Cu cheltuieli de judecata in fond si recurs in suma de 72 lei.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Reclamanta este adjudecatară la licitație publică în dosar execuțional a unui imobil casa de locuit și teren aferent acesteia, situată în municipiul
B. . Adjudecarea imobilelor casa de locuit si teren s-a făcut în cadrul executării silite pornită de creditoarea Imocredit SA C. -Napoca împotriva debitorului R. Gavrilă din localitatea Feldru, jud. B. -N. .
Reclamanta a întreprins demersuri în vederea stabilirii impozitului pe venitul realizat din transferul proprietăților imobiliare în conformitate cu dispozițiile art.77 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pentru înscrierea dreptului de proprietate al adjudecatarei fiind pretinsă dovada
plății menționatului impozit. Având în vedere că potrivit pct.151 ind. 2 din Normele metodologice de aplicare a titlului III C.fiscal, plătitorul impozitului pe venit este contribuabilul din patrimoniul căruia s-a transferat dreptul de proprietate, la data de_ s-a emis decizia de impunere anuală nr. 6. pe numele debitorului urmărit R. Gavrilă, pentru suma de 6434 lei;
reclamanta a achitat pentru debitorul R. Gavrilă suma stabilită în decizia de impunere.
Pe baza acestor premise factuale, tribunalul a realizat o corectă aplicare a textelor legale incidente. Astfel, potrivit art. 205 alin. 2 C.pr.fiscală, "este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia";, în speță, prin raportare la art. art. 17 din C.pr.fiscală persoana îndreptățită fiind contribuabilul, nu reclamanta, care a făcut doar o plată pentru altul. Așadar, decizia de soluționare a contestației cuprinzând respingerea acesteia pentru lipsa calității procesuale active a contestatoarei- reclamante-recurente este corectă.
Mai precis, recurenta a uzat de o cale de drept procesual fiscal deschisă pentru un raport de drept fiscal material care nu o privea; ea însăși recunoaște în recurs că decizia de impunere nr. 6. /_ este legal emisa in sarcina debitorului R. Gavrilă. Ca atare, contestația putea fi formulată numai de contribuabil și raportat la temeinicia deciziei, nu sub alte aspecte, cum este cel al plății pentru altul.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta M. C. împotriva sentinței civile nr. 2045/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. S. AL H.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.P.M.
