Decizia civilă nr. 11219/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 11219/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta SC R. SA
B., împotriva sentinței civile nr. 299/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A. F., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, avocat L. Olariu, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că la dosar sau depus concluzii scrise, de către intimată.
Reprezentantul recurentei depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente recursului promovat, precizând că nu mai are alte cereri de solicitat.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacată, în sensul anulării deciziei de impunere și a celei de soluționare a contestației, fără cheltuieli de judecată.
Arată că instanța a calificat greșit conduita recurentei, invocând dispozițiile art. 15, pct. 13 din a VI-a Directivă 77/388/CEE din data de _
, care prevede scutirea de impozit.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Reclamanta SC R. SA B. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 299/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B.
-Năsăud solicitând modificarea în totalitate a sentinței cu consecința anulării deciziei 185/2012 și a deciziei FMC 370/2011.
Recurenta arată incidența art.133 alin.2 C.fiscal privind locul de prestare a serviciilor precum și a art.4 alin.2 din Ordinul 3417/2009. Având în vedere aceste prevederi, precum și a art.126 și 129 din Codul fiscal consideră că în mod corect a înregistrat și tratat operațiunile ca fiind servicii întrucât ambalajele sau alte bunuri utilizate în legătură directă cu bunurile asupra cărora au fost realizate lucrări ori evaluări sunt accesorii ale
serviciilor realizate. În acest sens sunt și prevederile art.15 pct.13 din Directiva 77/388 . Recurenta arată că în procesul de fabricație a schimbătoarelor de căldură, societatea reclamantă folosește aceste scule denumit generic SDV-uri ,necesare procesului de fabricație, deci bunuri auxiliare activității de producție, utilizate la fabricarea produsului final destinat exportului și în legătură directă cu acesta.
ANAF a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat,întructâ reclamanta-recurentă are încheiate contracte cu societăți din Uniunea Europeană și din afara comunității având ca obiect fabricarea de produse finite, iar în procesul de fabricare utilizează scule dispozitive verificatoare și matrițe (SDV-uri) pe care le produce în incinta proprie și care sunt proprietatea clienților care achiziționează radiatoare.
Intimata susține că aceste operațiuni nu reprezintă servicii prestate clienților, ci contravaloarea SDV-urilor pentru care reclamanta avea obligația colectării TVA.
De asemenea, s-a mai reținut că aceste bunuri nu au părăsit în mod fizic teritoriul României, așa încât nu pot fi încadrate în categoria livrărilor intracomunitare de bunuri sau a exporturilor scutite de taxă.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
Recurenta-reclamantă consideră că sculele, uneltele și matrițele utilizate în procesul de fabricație a schimbătoarelor de căldură sunt bunuri auxiliare activității de producție, utilizate la fabricarea produsului finald estinat exportului, fiind parte a serviciului prestat de executare a bunurilor comandate ce fac obiectul contractelor. Astfel, a considerat că aceste operațiuni sunt servicii și a aplicat prevederile art.133 alin.2 C.fiscal. care stabilesc că lucrările efectuate asupra bunurilor mobile corporale cuprind toate operațiunile efectuate, respectiv servicii ce constau în procesarea, prelucrarea și repararea bunurilor mobile corporale.
Potrivit prevederilor art.128 C.fiscal constituie o livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca un proprietar iar prevederile art.132 alin.1 lit.c prevăd că locul livrării bunului este locul unde se găsesc bunurile atunci când sunt puse la dispoziția cumpărătorului în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate. Este de remarcat că aceste SDV-uri nu constituie un serviciu prestat ,de procesare, prelucrare sau reparare, ci bunuri care fac ulterior posibilă prestarea unor servicii cu ajutorul cărora sunt produse radiatoarele ce fac obiectul contractelor încheiate de reclamantă cu clienții săi, neputând fi încadrate la prevederile art.133 alin.2 C.fiscal ci la prevederile art.128 C.fiscal pentru că sunt bunuri realizate de reclamantă și trecute în proprietatea clienților săi.
De asemenea, această livrare de bunuri nu s-a dovedit că a părăsit fizic teritoriul României cu documente în acest sens pentru a fi sub incidența scutirii prevăzute de art.144/1 C.fiscal ca urmare a încadrării în categoria livrării intracomunitare de bunuri.
Considerând că livrarea acestor SDV-uri reprezintă o livrare de bunuri, este exclus potrivit art.129 C.fiscal, că această operațiune să constituie o prestare de servicii. Totodată, directiva 77/388 nu este incidentă în acest caz, întrucât se referă la prestarea serviciilor ori în acest caz în mod
întemeiat organul fiscal a apreciat că a avut loc o livrare de bunuri care se încadra în sfera taxei pe valoarea adăugată.
Prin urmare, Curtea va aprecia că locul livrării acestor SDV-uri este în România pentru că nu s-a făcut dovada expedierii acestora conform art.144/1 C.fiscal și ca atare, reclamanta recurentă avea obligația de a colecta taxa pe valoare adăugată. Având această obligație sunt stabilite în
mod corect și majorările de întârziere în conformitate cu prevederile art.124 și următ.C.pr.fiscală.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea în conformitate cu prev.art.312 C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat și va menține în totalitate sentința civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge recursul declarat de SC R. SA B., împotriva sentinței civile nr. 299/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B.
-Năsăud, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
R. R. D. L. | U. | M. | D. M. | T. |
red.RRD/AC 2 ex. - _
