Decizia civilă nr. 4013/2013. Contencios. Obligația de a face

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR.4013/2013

Ședința publică din data de 8 aprilie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.

F. T.

GREFIER: M. V. -G.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul-chemat în garanție

M. E., C., T. și S., împotriva sentinței civile nr. 12863 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimatele-reclamante L. (L. ) A., H. L. -R., I. (G. ) M. și intimata-pârâtă U. "S. H. ";, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimatele- reclamante L. (L. ) A., H. L. -R., I. (G. ) M., lipsă fiind recurentul-chemat în garanție M. E., C., T. și S. și intimata-pârâtă U. "S. H. ";.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este legal timbrat.

Recurentul- chemat în garanție M. E., C., T. și S. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Intimata-pârâtă U. "S. H. "; a depus întâmpinare, practică judiciară în materie și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 159¹al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Intimatele-reclamante L. (L. ) A., H. L. -R., I. (G. ) M. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 12863/0_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor invocată de pârâtul M. E., C., T. și S. .

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele L. A., H. L. -R. și I. M., în contradictoriu cu pârâții U. "S. H. "; și M. E., C., T. și S. .

A fost obligată pârâta la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă prin care să se ateste că reclamantele au absolvit examenul de licență, specializarea Drept.

S-au respins celelalte petite formulate în contradictoriu cu U. "S.

H. ";.

S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului M. E., C.

, T. și S. să desemneze unitatea de specialitate producătoare să pună la dispoziția pârâtei U. "S. H. "; tipizatul de diplomă în vederea eliberării actelor de studii, să recunoască și să echivaleze actul de studii în vederea utilizării acestuia și în străinătate, sub sancțiunea unor penalități de 500 lei pe zi de întârziere, ca fiind formulat de persoane lipsite de calitate procesuală activă.

S-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U.

"S. H. "; în contradictoriu cu M. E., C., T. și S. .

A fost obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru fiecare dintre reclamante.

S-a respins solicitarea pârâtei de aplicare a sancțiunii prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 începând cu cea de-a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și de acordare de daune interese de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în favoarea fiecăreia dintre reclamante până la data eliberării efective a diplomelor de licență, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată.

A fost obligat chematul în garanție M. E., C., T. și S. la plata în favoarea pârâtei U. "S. H. "; a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin acțiunea lor, reclamantele L. A., H. L. -R. și I. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții U. S. H. și M. E., C., T. și S. obligarea pârâtei de rd.1 la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor de diplomă, a foii matricole, diplomelor de bacalaureat, precum și a atestatelor și diplomelor în original predate la data înscrierii la cursurile pârâtei, obligarea pârâtei la plata unor daune interese în cuantum de câte 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, pentru fiecare reclamant în parte, până la data eliberării efective a fiecărui act de studii, calculate de la data introducerii cererii și până la executarea obligației, în temeiul art.18 alin.6 din Legea nr.554/2004 obligarea pârâtei ca în termen de maxim 30 zile de la data emiterii hotărârii să elibereze toate actele de studii solicitate, în caz contrar amendarea acesteia în temeiul art.24 alin.2 și obligarea pârâtului de rd.2 să desemneze unitatea de specialitate producătoare să pună la dispoziția pârâtei de rd.1 tipizatul de diplomă în vederea eliberării actelor de studii, să recunoască și să echivaleze actul de studii în vederea utilizătii acestuia și în străinătate, sub sancțiunea unor penalități de 500 lei pe zi de întârziere

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că au absolvit U. S.

H., Facultatea de Drept și Administrație P. ă B. forma de învățământ la distanță promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând titlul de licențiați pentru care pârâta le-a eliberat adeverințele de absolvire a studiilor în temeiul art.38 din Ordinul MECT nr.2284/2007. Reclamantele au învederat că deși au efectuat mai multe demersuri în vederea obținerii diplomelor de licență și a celorlalte acte de studii, acestea au rămas fără nici un rezultat și că termenul de eliberare a actelor de studii este cu mult depășit de către pârâta de rd.1.

Prin întâmpinarea formulată la data de_, pârâtul M. E., C.

, T. și S., a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor privind obligarea sa la desemnarea unității producătoare să pună la dispoziția USH tipizatul de diplomă de licență pentru eliberarea actelor de studii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată (filele 35- 43). În motivare, pârâtul a arătat că a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii pentru absolvenții Universității "S. H. "; din promoțiile 2008-2010 prin mai multe adrese formulate în acest sens. Pe fondul cauzei, a susținut că nu există nici un temei legal pentru demersul reclamanților privind eliberarea diplomelor de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu și că nu are atribuții în recunoașterea diplomelor reclamanților, singura atribuție a ministerului fiind recunoașterea fără

formalități diplomele emise în condițiile legii.

Și pârâta U. "S. H. "; a formulat întâmpinare si cerere de chemare in garanție (filele 69-70), prin care solicită instanței să constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamante prin emiterea adeverințelor de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni și a informat Romdidac DA, companie desemnată de M.E.C.T. cu privire la tipărirea formularelor tipizate. Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că M.E.C.T.S. ignoră principiul neretroactivității legii consacrat de Constituția României făcând trimitere la HG nr.536/2011 și că

își invocă propria turpitudine în apărare. Pârâta a mai arătat că în aplicarea dispozițiilor Legii nr.84/1995, M. E. a emis Ordinul nr.3404/_ în cadrul căruia s-a reglementat modalitatea de admitere în învățământul superior și formele de învățământ, or acest minister nu poate face dovada faptului că anterior anului 2009 a inițiat sau finalizat aceste demersuri și încălcându-și propria conduită abordată constant până în anul 2009, a refuzat eliberarea diplomelor pentru absolvenții din acest an. Pârâta a susținut că M.E.C.T.S. este cea care gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a elibera diplomele și suplimentele la diplomă, solicitate de reclamanți. Pârâta a mai arătat că în aplicarea dispozițiilor Legii nr.84/1995, M. E. a emis Ordinul nr.3404/_ în cadrul căruia s-a reglementat modalitatea de admitere în învățământul superior și formele de învățământ, or acest minister nu poate face dovada faptului că anterior anului 2009 a inițiat sau finalizat aceste demersuri și încălcându-și propria conduită abordată constant până în anul 2009, a refuzat eliberarea diplomelor pentru absolvenții din acest an. Pârâta a susținut că instanța nu este solicitată să analizeze dacă facultatea era sau nu acreditată, ci să se pronunțe cu privire la reglementările care se referă la aprobarea formularelor tipizate ce se regăsesc în ordinele de ministru mai sus arătate, deoarece chematul în garanție nu și-a respectat propriile reglementări încălcându-le sistematic. De asemenea, pârâta a mai susținut că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin trei decizii în care s-au dezlegat trei pricini similare și unde s-a statuat cu putere de lucru judecat admiterea cererii pârâtei de chemare în garanție a M. ui E., C., T. și S., fiind respins recursul acestuia.

În ceea ce privește excepția invocată de pârâtul M. E., C., T. și S., care se impune a fi analizată cu prioritate conform art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța a reținut că potrivit art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. În acest sens, instituțiile de învățământ superior particular acreditate solicită eliberarea

avizului pentru un număr de tipizate iar MECTS verifică existența concordanței între numărul de tipizate solicitate cu datele raportate de A.R.A.C.I.S. și datele existente în cadrul Direcției G. e învățământ Superior, după care eliberează avizele respective.

După eliberarea acestor avize, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului educației nr. 2284/2007, formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, de către delegați ai instituțiilor de învățământ superior acreditate, iar rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.

Din prezentarea acestei proceduri care se desfășoară între autoritățile publice reiese că solicitarea de obligare a pârâtului M. E., C., T. și S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și supliment la diplomă nu poate fi formulată în mod direct de către absolvenți, aceasta reprezentând o etapă în vederea eliberării actelor care se realizează strict între instituțiile pârâte.

Pe cale de consecință, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor în promovarea petitului 5, care a fost respins ca fiind formulat de persoane lipsite de legitimare procesuală activă.

Pe fondul cererii, analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:

Reclamantele L. A., H. L. -R. și I. M. au urmat cursurile Facultății de Drept și Administrație P. ă din B., specializarea Drept, din cadrul Universității "S. H. ";, forma de învățământ la distanță, promoția 2009, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009.

Pe cale de consecință, cu respectarea art. 38 din Ordinul nr. 2284/2007,

U. "S. H. "; a eliberat reclamantelor adeverințele nr. 5266/_, nr.5297/_ și nr. 9551/_, care atestă aspectele menționate și obținerea titlului de licențiate în drept (filele 14, 15, 16).

Cu toate acestea, nici până la această dată pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamantelor diploma de licență în original și foaia matricolă, obligație ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor. Acest termen maxim a fost stabilit de art. 20 din OMEC nr.2284/2007 privind aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.

Pârâta susține că această omisiune este imputabilă M. ui E., C.

, T. și S. care a refuzat să avizeze tipărirea de către S.C. Romdidac S.A. a diplomelor în numărul solicitat.

Este adevărat că pârâta a comunicat M. ui necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților pentru anul 2009 și că achiziționarea de formulare tipizate de la S.C. Romdidac S.A. a fost avizată de către Minister doar pentru o parte, dar această împrejurare nu exonerează pârâta de obligația sa legală de a remite reclamantelor diplomele de licență și foile matricole.

În acest sens, potrivit art. 5 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiva rectorului instituției.

Pe cale de consecință, refuzul pârâtei U. "S. H. "; de a elibera reclamantelor actele menționate, după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, fiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Culpa pârâtei este cu atât mai evidentă cu cât M. E., C., T. si S. a avizat achiziționarea unui număr diplome de licență pentru actele de studii destinate absolvenților din promoția 2009, U. fiind cea care a individualizat în concret beneficiarii tipizatelor avizate prin această adresă, iar printre aceștia nu s-au numărat reclamantele din cauza de față. Prin urmare, se constată că pârâta a eliberat în mod selectiv diplome de licență și suplimente de diplomă pentru promoția 2009, cu încălcarea dispozițiilor art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, conform căruia "Diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită";.

Pe de altă parte, revenea pârâtei U. "S. H. "; sarcina de a efectua demersurile necesare și eficiente pentru a obține constrângerea M. ui la emiterea avizului pentru tipărirea formularelor actelor de studii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis solicitarea reclamantelor și a obligat pârâta la eliberarea actului de studii cu regim special diploma de licență și a suplimentului la diplomă prin care să se ateste că reclamantele au absolvit examenul de licență, în specializarea corespunzătoare.

Reclamantele mai solicită obligarea pârâtei la plata de daune în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere în favoarea fiecărei reclamante în caz de refuz de îndeplinire a obligației.

Tribunalul a apreciat că nu se impune a se menționa în mod expres obligația autorității publice de a executa hotărârea judecătorească irevocabilă în termen de 30 zile deoarece această îndatorire este una legală, prevăzută de art. 24 alin. 1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.

În ceea ce privește daunele solicitate, art. 18 alin. 6 din lege statuează că, odată cu soluționarea fondului, instanța poate stabili și amenda prevăzută la art. 24 alin. 2, și anume o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere în sarcina conducătorului autorității publice. Astfel, prin menționarea expresă doar a amenzii, reiese că la acest moment nu s-ar putea fixa și despăgubiri în favoarea reclamantelor, prevăzute de art. 24 alin. 2 teza finală și care, pe cale de consecință, pot fi solicitate de reclamante doar după expirarea termenului legal sau fixat de instanță pentru executarea hotărârii.

De altfel, dispozițiile legale sunt logice, la acest moment neputându-se aprecia care va fi prejudiciul suferit de reclamante prin neexecutarea hotărârii judecătorești și neputându-se dispune asupra acestui aspect.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a M. ui E., C.

, T. si S., s-a reținut în primul rând că adeverințele prin care se recunoaște reclamantelor calitatea de licențiate sunt în ființă, nefiind revocate sau anulate și de aceea se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actelor administrative.

Pe cale de consecință, în lipsa invocării excepției de nelegalitate ori a dovezii de atacare în instanță a acestor adeverințe, chematul în garanție nu se poate prevala în acest proces de argumentele că forma de învățământ urmată de reclamante nu a funcționat în mod legal și că, de aceea, reclamantele nu dețin calitatea de absolvente a unor specializări și forme de învățământ care respectă prevederile legale.

Apoi, potrivit art. 7 din Ordinul nr. 2284/2007, "Formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate

desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare";.

Astfel, pentru îndeplinirea obligației de eliberare a diplomelor de licență și a suplimentelor de diplomă, U. "S. H. "; este ținută atât de avizul chematului în garanție MECTS pentru tipărirea acestora cât și de activitatea unității de specialitate producătoare S.C. Romdidac S.A.

În acest sens, pârâta a și solicitat chematului în garanție prin mai multe adrese să aprobe tipărirea formularelor, dar nu s-a obținut avizul decât pentru un număr insuficient de formulare.

Având în vedere aceste aspecte și întrucât dreptul invocat de reclamante nu poate fi realizat fără concursul efectiv al chematului în garanție, în temeiul 60 și urm. C.pr.civ., s-a admis în parte cererea de chemare în garanție, M. E. ,

C., T. și S. fiind obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru fiecare dintre reclamante.

Pârâta solicită și aplicarea sancțiunii prevăzute la art. 24 alin. 2 din Legea nr.554/2004, în cuantum de 100 lei/zi de întârziere. Pentru aceleași considerente prezentate cu privire la petitul accesoriu formulat de reclamante, s- a respins această solicitare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție M.

Naționale, solicitând, admiterea recursului in temeiul art. 304 pct. 4 și pct. 9 și art. 304¹C.pr.civ., modificarea sentinței atacată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea recursului, s-au arătat următoarele:
1. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct.4 din Codul de procedură civilă, consideră recurentul că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Astfel, se învederează următoarele:
  Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale M. ui E., C., T. și S. .
  Având în vedere acest aspect, se precizează că atribuțiile și competențele
  Din prevederile legale prezentate rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.
  De asemenea, se precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate.
  Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
  Potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărârea Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
  În prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic, instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
  Practic, instanța de fond se substituie MECTS și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
  În condițiile în care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr.84/1995 R2, cât și conform Legii nr. I/2011), coordonarea (inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MECTS și ARACIS, și nu a instanțelor de judecată.
  Diplomele și suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, și nu pe baza sentințelor judecătorești.
  Prin hotărârea pronunțată, prin care a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzute de lege, și să acorde, astfel, diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale, instanța de fond s-a substituit MECTS, ARACIS și Instituțiilor de învățământ superior, depășind, astfel, atribuțiile puterii judecătorești.
2. Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, sunt învederate următoarele:

Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.

Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările

universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile spetei.

Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.

Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond a omis însă să analizeze prevederi legale care există și care au legătură cu pricina. Astfel, nu a fost luată în considerare H.G. 535/1999, care prevede, la art.5, că "Învățământul deschis la distanță, similar cu învățământul fără frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege", din acest text rezultând clar obligația instituțiilor de învățământ superior de a parcurge procedura de autorizare prevăzută de lege pentru a putea organiza învățământ la distanță.

H.G. nr.1011/2001 prevede la capitolul IV, art.17, faptul că "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată."

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. S. H. .

Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.

Potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărâri lor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de

învățământ.

Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Prin urmare o instituție nu are dreptul să înscrie "studenți" și să elibereze diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.

Legea nr. 84/1995, la art. l03, alin. 2 prevede: " Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi."

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr. 84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele

facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi".

Însă, nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la

forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.

Potrivit art. 60 alin. l din Legea învățământului nr. 84/1995 "activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi". Norma citată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ape legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă. Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare.

În speță, la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamante, pârâta U. S. H. era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID. Având în vedere că reclamantele intimate nu au parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu sunt îndreptățiți să obțină diploma de licență.

Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizate cursuri la ID si FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă.

Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autori zării/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau in vigoare la data înmatriculării reclamantei-intimate. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.

În această ordine de idei, solicitarea reclamantei da a le fi eliberată diploma care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, potrivit principiului "Quod nullum est, nullum producit efectum", studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile.

Un drept există dacă este exercitat în limitele sale interne și externe. O diplomă este recunoscută de MECTS dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv.

Recurentul arată că specializarea urmată de reclamante nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu la forma de învățământ ID, această nefiind menționată în nicio hotărâre a guvernului din perioada în care reclamanții au urmat studiile.

Nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantelor intimate de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege decât în eventualitatea în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest sens, fără a exista în același timp posibilitatea recunoașterii ca valabil a unui act emis fără respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.

Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate. Activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major. Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate.

Punându-se semnul de egalitate între așa-zise studii, urmate nelegal, și studiile desfășurate legal de absolvenții tuturor instituțiilor de învățământ superior din sistemul național de învățământ, se aduc grave prejudicii întregului sistem de învățământ și se creează o discriminare între absolvenții specializărilor organizate legal, și persoanele cărora instanța a decis să le acorde o diplomă la care nu au dreptul, deoarece nu au desfășurat studii autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.

În concluzie, raportat la prevederile legale invocate mai sus, recurenta solicită să se admită recursul astfel cum a fost formulat si să se modifice sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

În drept: prezentul recurs este întemeiat pe dispozițiile C.pr.civ., Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, H.G. 536/2011, Legea 1/2011, H.G. 1011/2001, Legea nr. 288/2004, Ordinul nr.

2284/2007, O.U.G. nr. 75/2005.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta U. "S. H. " a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, răspunzând motivelor de recurs.

Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:

Cu privire la posibila depășire a atribuțiilor puterii judecătorești de către tribunal, Curtea reține că prima instanță nu a acționat în afara prerogativelor

jurisdicționale conferite de Legea nr. 554/2004.

Reclamantele au absolvit cursurile Facultății de Drept și Administrație P. ă din B., specializarea Drept, din cadrul Universității "S. H. ";, forma de învățământ la distanță, promoția 2009, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009

Acestora li s-au eliberat adeverințe conform art. 38 alin.1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul MECT nr.2284/2007 din care rezultă că și-au îndeplinit toate obligațiile ce le-au revenit potrivit contractului de studii încheiat cu pârâta în sensul plății taxelor de studii și a susținerii și promovării examenelor.

Pârâta USH nu și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamanților diploma de licență în original și foaia matricolă, obligație ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor (art. 20 din OMEC nr. 2284/2007 privind aprobarea regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior).

Adeverințele prin care s-a recunoscut reclamanților calitatea de licențiați sunt în vigoare, nefiind revocate/anulate, astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.

Pârâta USH a comunicat MECTS prin adresa nr. 40976/_ necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților Universității

"S. H. "; pentru anul 2009, însă achiziționarea de formulare tipizate de la SC ROMDIDAC SA a fost avizată de către pârâtul MECTS doar pentru o parte din necesar.

Obligația de remitere a diplomelor de licență și a foilor matricole către reclamanți este una de rezultat conform art. 20 din OMEC nr. 2284/2007.

Potrivit art.5 din același act normativ, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiva rectorului instituției.

În consecință, refuzul pârâtei USH de a elibera reclamanților diploma de licență și suplimentul la diplomă (foaia matricolă) după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, circumscris art. 8 din Legea nr. 554/2004. Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr. 3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente

specializate.

Totodată, trebuie subliniat faptul că OG nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să

funcționeze provizoriu sau acreditate, nu este aplicabilă reclamanților (conform principiului neretroactivității legii civile), întrucât a intrat în vigoare după data promovării examenului de licență din sesiunea iulie 2009, fiind publicat în MO nr. 581 din 20 august 2009.

De altfel, în speță nu a fost contestat în mod expres faptul că reclamanții nu au dreptul să obțină diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru că au urmat o formă de învățământ pentru care pârâta nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.

Prin urmare, în mod corect tribunalul, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a obligat pârâta USH să elibereze în favoarea reclamanților diploma de licență și suplimentul de diplomă (foaia matricolă).

În privința chemării în judecată și a chematului în garanție M. E. ,

C., T. și S., tribunalul a reținut că între obligația Universității "S.

H. "; și obligația MECTS de a aproba formularele tipizate, există o interdependență, câtă vreme doar prin admiterea cererii de chemare în judecată și în contradictoriu cu pârâtul de rând 2 se asigură punerea în executare a obligației pârâtei de rând 1, date fiind prevederile Ordinului nr.2284/2007, MECTS având competența exclusivă de a aproba tipărirea formularelor tipizate necesare. Astfel, cererea de chemare în garanție a fost corect admisă.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M. E., C., T. ȘI S.

împotriva sentinței civile nr. 12863 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

S. L. R. A. A. M. F. T.

GREFIER

M. V. -G.

Red.SLR/dact.MS 2 ex./_

Jud.fond: A.G.C.

Decizia civilă nr. 4013/2013. Contencios. Obligația de a face

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4013/2013. Contencios. Obligația de a face