Decizia civilă nr. 4058/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4058/2013
Ședința publică de la 08 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. S.
Judecător C. P.
Judecător A. M. C. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC A. I. SRL împotriva sentinței civile nr. 3866 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a F.
P. Sălaj în nume propriu și în numele Administrației F. P. Z. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de Conducere al Curții de A. C. nr. 57/2012 anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de pârâtă este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3866 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului Sălaj, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de Direcția Generală a F. P. Sălaj și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de SC A. I. SRL în contradictoriu cu A.
F. P. Z., având ca obiect restituire taxă de poluare.
În considerentele sentinței se reține că în data de_, reclamanta a achiziționat, de la Cento Trans un autovehicol marca Mercedes Benz fabricat în anul 2008 .
Reclamanta a achitat la Trezoreria Z. suma de 4513 lei, cu titlu de taxă de poluare, așa cum rezultă din chitanța seria TS5 nr.2011910 din data de_ . Reclamanta a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, deoarece plata s-a făcut contrar reglementărilor, însă prin adresa
nr.7822/_, A. F. P. Z. a respins cererea de restituire a taxei.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise astfel taxele discriminatorii sau protecționiste.
Cu privire la natura taxei de poluare, CJCE s-a pronunțat, la data de_, asupra acțiunilor preliminare formulate de Hajdu-Bihar Megyei Birosag și Bacs Kiskun Megyei Birosag în cauzele reunite C-29012005 Âkos Nâdasdi și C-33312005 Ilona Nemeth, ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru, ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație, nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din Tratat, ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din Tratatul TE. În aceste condiții, susținerea reclamantului privind încălcarea normelor comunitare este nefondată, întrucât taxa de poluare este datorată pentru punerea în circulație a autovehiculului, astfel că nu se poate susține cu temei că este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui
stat membru.
Este de observat că, în determinarea caracterului discriminatoriu al taxei, esențial este a se stabili dacă aceasta este impusă ca urmare a traversării graniței dintr-un stat comunitar într-un alt stat comunitar.
Pentru a da însă eficiență dispozițiilor legale enunțate anterior, este necesar ca reclamantul să-și dovedească acțiunea formulată, adică se impune a fi făcută dovada faptului că prevederile art. 90 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene sunt incidente în cauză. Altfel spus, reclamanta trebuia să depună înscrisurile care să ateste că bunurile în litigiu, respectiv - autoturismul marca Logan a fost înmatriculată anterior într-unul din statele membre ale Uniunii Europene, fiind supuse, anterior traversării graniței, unor impozite în alte state comunitare.
Or, reclamanta a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că autoturismul au fost achiziționat în România, fiind nou și nefiind anterior înmatriculat. Astfel, acțiunea reclamantei, în care aceasta se prevalează de preeminența normelor comunitare, apare ca neîntemeiată, deoarece bunurile în litigiu au fost înmatriculate pentru prima dată în România, stat în care, de altfel, au și fost achiziționate, prin urmare nu poate fi reținută incidența normei comunitare invocate.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de DGFP Sălaj în nume propriu și al Administrației F.
Z. și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva sentinței a declarat recurs
reclamanta SC A. I. SRL
, solicitând admiterea recursului si modificarea hotararii atacate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata a reclamantei in sensul obligarii intimatei-parate la restituirea sumei de 4.513 lei achitata cu titlu de taxa de poluare.
În motivarea recursului se arată că la date de_ reclamanta a achiziționat un autoturism de la SC Cento Trans SRL Z., marca Mercedes Benz, serie sașiu WDD2193221A146403.
În vederea înmatriculării acestui autoturism în România, reclamanta a achitat la Trezoreria Z. suma de 4513 lei, cu titlu de taxă de poluare, așa cum rezultă din chitanța seria TS5 nr.2011910 din data de_ .
Autoturismul pentru care s-a achitat taxe de poluare este un autoturism nou care a fost înmatriculat pentru prima dată in Romania.
Recurenta a apreciat că această taxă achitată pentru înmatricularea autoturismului in Romania a fost încasată în contul bugetului de stat cu încălcarea prevederilor art. 110 al Tratatului Comunității Europene, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
În cazul de față, la data la care recurenta a achitat taxa de poluare, erau în vigoare prevederile art. III alin. 1 din OUG nr. 218/2008 care a modificat OUG 50/2008.
Sub incidența taxei de poluare intră toate autovehiculele care nu au mai fost înmatriculate în România, păstrându-se astfel conceptul de "taxă de primă înmatriculare", instituit inițial prin prevederile art. 2141-2143C. fiscal, dovedite a fi nelegale. O.U.G. nr. 50/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, este în continuare discriminatorie și ilegală, menținând nelegalitățile cu privire la vechea taxa de primă înmatriculare. Noua reglementare care viza suspendarea aplicării taxei de poluare pentru un an de zile în cazul anumitor categorii de autovehicule nu face altceva decât să demonstreze că discriminarea se menține, doar că autovehiculelor second hand din România, deja înmatriculate si care se revand in Romania - pentru care nu se mai achită taxa de poluare la reînmatriculare, li se adaugă o nouă categorie scutită de taxă, cele exceptate de la plata taxei prin art. III alin. 1 din OUG nr. 218/2008.
Printre argumentele care au stat la baza adoptării acestei măsuri legislative se află protejarea pieței interne prin "păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar un loc de muncă în industria constructoare reprezintă patru locuri de muncă în industria furnizoare", așa cum rezultă din preambulul O.U.G nr. 218/2008.
Față de aceste aspecte, taxa de poluare nici nu poate fi considerata o taxa de mediu.
In mod deloc intamplator, excepțiile de la plata taxei de poluare instituite până la 31 decembrie 2009 vizează exact categoriile de autoturisme cu caracteristici tehnice produse în România. În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza
Tatu
c. Statul Român,
s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie
importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse
- în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Raportat la cele reținute, Curtea apreciază, astfel, în acord cu recurenta, că art.110 TFUE interzice taxarea discriminatorie, în sensul că dacă un anumit bun este supus unui regim fiscal pe piața internă, același regim fiscal să fie aplicat și unui bun similar importat.
Or, în speță, autoturismul pentru a cărui înmatriculare s-a achitat taxa de poluare a fost nou, neînmatriculat în vreun stat membru UE, motiv pentru care cererea prin care reclamantul solicită restituirea taxei întrucât ar contraveni normelor Uniunii Europene este neîntemeiată, întrucât toate autoturismele noi, indiferent că sunt de producție internă sau sunt importate, sunt supuse plății taxei pe poluare, neputând fi considerate similare celor second - hand pentru a se putea invoca discriminarea față de situația acestora.
De asemenea, nu poate fi invocată discriminarea față de autoturismele înmatriculate anterior intrării în vigoare a OUG 50/2008, întrucât, pe de o parte, și anterior acestei date au fost taxate autoturismele la prima înmatriculare, chiar dacă denumirea taxei a fost alta, iar, pe de altă parte, faptul că la un moment dat statul hotărăște să introducă o anumită taxă ca parte a politicii fiscale și în virtutea dreptului suveran pe care îl are în această materie nu poate fi considerat discriminatoriu față de perioada în care taxa respectivă nu era instituită.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
De asemenea, în temeiul art.37 alin.1 din Legea 146/1997, curtea va dispune obligarea reclamantei la plata sumei de 433 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. I. SRL împotriva sentinței civile nr. 3866 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului Sălaj, pe care o menține.
Obligă reclamanta la plata sumei de 43,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
M. S. C.
P.
A.
M. C.
GREFIER
B.
Red. C.P. dact. Gc 2 ex/_
Jud.primă instanță: D.B.Ț.
