Decizia civilă nr. 4343/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.4343/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. - A. M. JUDECĂTORI: S. -L. R.
L. U. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- reclamantă împotriva sentinței civile nr. 5783 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimatul- pârât P. V. -C., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentei- reclamante P. L. Z., avocat Urcan C. cu delegație în substituirea av. Cobzaș Adela din Baroul Sălaj, lipsă fiind intimatul- pârât P.
V. -C. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea nr.146/1997.
Reprezentantul recurentei- reclamante P. L. Z., avocat Urcan
C. învederează instanței faptul că intimatul-pârât P. V. -C. este și în prezent angajat la P. L. Z. .
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei- reclamante P. L. Z., avocat Urcan
C. susține recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris și în esență solicită casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei primei instanțe în vederea soluționării cauzei pe fond. Fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5783/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de P. L. Z., împotriva pârâtului P. V. -C. .
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că în data de 05 iunie 2012 P. L. Z. a introdus o acțiune în judecată în contradictoriu
cu pârâtul P. V. -C., prin care a solicitat instanței să dispună obligarea acestuia la restituirea sumei de 1.917 lei, încasată în baza Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/30 martie 2009.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în perioada_ -_ pârâtul a fost angajat în cadrul Poliției Comunitare Z., devenită în prezent P. L.
Z. și a beneficiat de suma de 1.917 lei în baza Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/30 martie 2009. Prin decizia nr. 15/20 iunie 2011 a Camerei Curții de Conturi Sălaj s-a dispus recuperarea sumelor acordate cu titlu de "drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii";, iar în baza acestei decizii a fost emisă Decizia nr. 123/27 iunie 2011 de către Directorul Executiv Adjunct din cadrul Poliției Locale Z. . Reclamanta a arătat că în articolul 2 al acestei decizii s-a dispus recuperarea sumelor acordate funcționarului public începând cu luna iulie 2011.
Reclamanta a menționat că în cursul anului 2011 a fost recuperată suma reprezentând suplimentele salariale reținută de Camera de Conturi Sălaj, ca sumă necuvenită, într-un interval eșalonat care să respecte norma legală de reținere de 1/3 din venitul salarial net. Având în vedere că sumele nu au fost recuperate până la data de_ s-a emis Decizia nr. 156/7 decembrie 2011 prin care s-a dispus recuperarea acestora în intervalul _
-_ .
S-a menționat că Decizia nr. 156/7 decembrie 2011 a fost comunicată pârâtului dar acesta refuză să accepte recuperarea sumei, motiv pentru care s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța să dispună recuperarea sumei de 1.917 lei de la pârât.
În probațiune au fost depuse următoarele înscrisuri: copia deciziei nr. 156/_, copia deciziei nr. 132/27 iunie 2011,copia deciziei nr. 15/20 iunie 2011 emisă de Camera de Conturi Sălaj, copia deciziei nr. 15 bis/_ emisă de Camera de Conturi Sălaj, copia Acordului Colectiv de Muncă.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat instanței să dispună respingerea acțiunii, apreciind că drepturile salariale încasate în perioada_ -_ au fost legal încasate în baza Contractului Colectiv de Muncă în vigoare la acea dată. Pârâtul a apreciat că deciziile prin care s-a dispus recuperarea sumelor încasate au fost emise nelegal și a învederat că atât decizia emisă de Directorul Executiv adjunct din cadrul Poliției Locale Z.
, cât și Decizia nr. 15 din data de 20 iunie 2011 emisă de Camera de Conturi Sălaj au fost atacate în instanță, în dosarul nr._ care se află în recurs la Curtea de A. C. . Pârâtul a menționat că atâta timp cât nu s-a soluționat definitiv și irevocabil acel dosar nu se poate dispune obligarea sa la restituirea sumelor. Acesta a făcut referire și la faptul că a fost adoptată Legea nr. 84/2012 prin care s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială pe care personalul din sectorul bugetar să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori, drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Instanța a solicitat relații de la P. L. Z., referitoare la calitatea în care este angajat pârâtul P. V. -C., iar prin adresa emisă în data de 15 noiembrie 2012 s-a comunicat faptul că acesta este angajat în calitate de polițist local și are statut de funcționar public.
La termenul de judecată din data de 22 noiembrie 2012 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, care se impune a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin.1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 137 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța
a apreciat că se impune admiterea acesteia, pentru următoarele considerente:
Pârâtul P. V. -C. are calitatea de funcționar public, fiind angajat în calitate de polițist local în cadrul Poliției Locale Z., aspect care rezultă din adresa comunicată de reclamantă la dosar. Acțiunea promovată de reclamantă este o acțiune pentru angajarea răspunderii civile a funcționarului public, în vederea recuperării unor sume de bani încasate necuvenit. Prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s- a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile cauzate cu vinovăție
instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
În acest sens, sunt relevante dispozițiile art. 84 din Legea nr. 188/1999 care prevăd că răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit, c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Dispozițiile art. 85 din Legea nr. 188/1999 stabilesc în concret procedura care trebuie urmată de conducătorul instituției: " (1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. (2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. (3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii
pagubei.";
Din cuprinsul acțiunii reclamantei ar rezulta că aceasta apreciază că pârâtul se află în situația prevăzută de art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999, condiții în care repararea pagubei se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, fără a fi necesară introducerea unei acțiuni la instanța de contencios administrativ în vederea constituirii unui titlu executoriu pe cale judecătorească în vederea stabilirii întinderii prejudiciului și a reparării acestuia. Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general (art. 169 alin. 1 și 2 din Codul muncii care obligă angajatorul să se adreseze în instanță pentru recuperarea prejudiciului suferit, reținerile salariale neputând fi realizate decât în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile), care privesc angajarea răspunderii civile a oricărei persoane angajate în muncă și care nu este funcționar public sau pentru care nu există norme legale speciale de angajare a răspunderii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. L. Z.
, solicitând admiterea acestuia și casarea cu trimitere la instanța de fond în vederea soluționării cauzei pe fond.
În motivele de recurs reclamanta arată că a formulat acțiunea introductivă în vederea recuperării unui prejudiciu stabilit in urma unui
control efectuat de Curtea de Conturi, control ce s-a concretizat in deciziile 15/_ și 15bis/_ .
Curtea de Conturi a stabilit un prejudiciu global in deciziile sale, iar unitatea recurentă a emis deciziile nr. 132/_ și 156/_ cu anexe in care erau individualizate sumele pentru fiecare pârât in parte. O parte dintre pârâți nu mai lucrează la recurentă, alții au fost transferați la alte unități, prin urmare, recurenta nu avea posibilitatea executării efective a sumelor.
Anterior promovării prezentei acțiuni, recurenta a încercat obținerea unor angajamente de plată cu semnătura pârâților, dar demersul acesteia a rămas fără succes, întrucât nu a obținut un asemenea angajament.
În altă ordine de idei, respectivele decizii emise de reclamantă cu tabele anexate au fost expediate pârâților, dar nu avea semnătura de primire a deciziei. In acest context recurenta în imposibilitatea investirii cu formulă executorie a acestor decizii și apoi a încuviințării executării silite cât timp nu se proba comunicarea cu debitorul și epuizarea zilelor de contestare pentru fiecare debitor in parte.
În mod contrar celor reținute de instanță, recurenta a solicitat modificarea unui act administrativ in sensul stabilirii sumei concrete datorate de fiecare pârât in parte, stabilire ce să se facă pe cale contencioasă și nu unilaterală, opozabil pârâtului independent de prezența sau lipsa sa de la dezbateri.
Instanța de fond a soluționat cauza pe excepția inadmisibilității, motivându-și soluția raportat la O.G. nr. 2/2001 (ce reglementează contravențiile) și la prevederile Nou lui cod de procedură civilă, care va intra in vigoare in viitor.
În ceea ce privește Ordonanța 2/2001 se apreciază că aplicarea acesteia este exclusă din moment ce art. 117 din Legea nr. 188/1999 menționează expres că prezenta lege se completează cu dispozițiile din dreptul muncii, civile, administrative sau penale după caz.
În esență, arată recurenta că s-a solicitat a se reține analogia cu normele administrative, iar instanța de fond a aplicat analogia cu normele contravenționale, interpretare analogică exclusă de prevederile art. 117 din Legea nr. 188/1999. Chiar dacă deciziile emise de recurentă nu îmbracă forma unui act administrativ comun sub nicio formă nu pot fi asimilate unui proces-verbal de contravenție.
Oricum, in alin. 2 din pag. 3 a sentinței recurate instanța de fond apreciază că este decizia emisă de reclamantă este un act administrativ special dar aplică normele ce reglementează regimul contravențiilor.
În ceea ce privește menționarea ca temei juridic al unei sentințe judecătorești a unui cod de procedură civilă care nu este in vigoare consideră că sub acest aspect sentința este nelegală, in contradicție cu Constituția, cu codul civil și cel de procedură civilă în vigoare.
În altă ordine de idei, se menționează că aceeași instanță, Tribunalul Sălaj, (alt complet de judecată) a admis alte 11 acțiuni identice promovate de reclamantă, dosare care in prezent se află în recurs la Curtea de A. C. .
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Obiectul recursului constă în chestiunea dacă răspunderea funcționarilor publici pentru prejudiciul produs cu vinovăție instituțiilor la care aceștia sunt angajați poate fi atrasă nu doar în temeiul art. 84, 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ci și pe calea procedurala a unei acțiuni judiciare.
În conformitate cu art. 84 din Legea nr. 188/1999, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu
vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art. 85 din același act normativ prevede ca repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din cele ce preced rezultă că, prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general, aplicabile oricărei persoane, alta decât un funcționar public sau pentru care nu există alte norme legale speciale de angajare a răspunderii.
In speta s-a procedat la emiterea de decizii in temeiul art. 84,85 din Legea 188/1999 in vederea recuperarii sumei pretinse de la parat. Paratul continua sa isi desfasoare activitatea in cadrul reclamantei astfel ca nu exista din aceasta perspectiva nici un impediment legal in punerea aplicare a acestor decizii fiind necesar ca in masura in care aceste decizii nu au fost atacate conform art. 84, 85 din Legea 188/1999 si au devenit irevocabile la aplicarea lor sa se aiba in vedere si eventuala incidenta a Legii nr. 84/2012. Ca atare o actiune in justitie pentru recuperarea acestei sume apare ca inadmisibila intrucit incalca dispozitiile legale speciale sus mentionate.
Aspectul că sumele a caror recuperare se solicita au fost stabilite prin hotarari judecatoresti irevocabile este irelevant in speta. Astfel asa cum rezulta din art. 85 din Legea 188/1999 aceste decizii pot fi atacate in instanta iar in cadrul unei asemenea contestari pot fi verificate orice aspecte de legalitate inclusiv aspectul ca aceste sume au fost stabilite prin hotarari judecatoresti irevocabile. Ca atare pentru verificarea acestui aspect exista o procedura legala si nu este necesara promovarea unei actiuni de catre emitentul acestor decizii.
In aceste conditii in care exista un text de lege special care reglementeaza modul in care se angajeaza raspunderea patrimoniala a functionarului public, in care paratul este si in prezent functionar public in cadrul reclamantei o actiune in instanta de obligare a paratului la plata acestei sume apare ca inadmisibila.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta P. L. Z. împotriva sentinței civile nr. 5783 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. - A. M. S. -L. R. L. U.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: A.P.
