Decizia civilă nr. 4377/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4377/2013
Ședința publică din data de 17 Aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta SC B. SA împotriva sentinței civile nr. 10531 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâții P. M. C. N. și M.
C. N., având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat Kocsis Joesef, care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsind intimații-pârâți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent recursului promovat.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimații-pârâți au depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 11 și art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța comunică reprezentantului recurentei un exemplar al întâmpinării formulate de părțile adverse și nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 10531 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală prin raportare la prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., instanța reținând aspecte străine de natura pricinii, respectiv se reține că nu constituie atributul direct al primarului de a emite certificatul care să ateste compartimentarea internă a unei construcții. Ori potrivit punctului 32 din OUG nr. 64/2010 în cazul construcțiilor realizate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 453/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, înscrierea se face în baza: a) autorizației de construire sau, în lipsa acesteia, a certificatului prin care se atestă că imobilul este înregistrat în registrul agricol, precum și în evidențele fiscale, eliberat de primarul unității administrativ-teritoriale unde este amplasată această construcție; b) documentației cadastrale";.
În speță hala este înscrisă în CF, iar în perioada 1977-1978 a fost compartimentată intern, împrejurare ce nu poate fi menționată în CF pentru lipsa unui act emis de organul administrativ.
Sub acest aspect solicită respingerea excepției lipsei de interes întrucât interesul recurentei rezultă din aceea că dorește a evidenția în CF situația actuală a imobilului.
În temeiul OUG 64/2010 înscrierea în CF se poate efectua pe baza certificatului prin care se atestă că imobilul este înregistrat în registrul agricol și în evidențele fiscale, ori atât timp cât este posibilă înscrierea în CF, pe baza unui certificat emis de organul administrativ, cu atât mai mult se poate constata, printr-o deplasare la fața locului, compartimentarea internă a imobilului, chiar dacă acest atribut nu este reglementat expresis verbis în sarcina organului administrativ. Având competența de a emite un certificat cu privire la existența construcției, cu atât mai mult organul administrativ are posibilitatea de a constata la fața locului situația de fapt.
Se mai relevă că în speță nu era necesară autorizația de construire, imobilul fiind edificat în anul 1977, împrejurare necontestată nici de către pârât. În ce privește analogia invocată, susține apărătorul recurentei că deși aceasta nu poate fi invocată în cadrul actelor administrative, ea poate fi evocată în privința competențelor organului administrativ, având în vedere că din moment ce se recunoaște o competență mai extinsă, cu atât mai mult are competența de a evidenția din ce este compus un imobil care deja este înscris în
CF.
Mai arată reprezentantul recurentei că în ipoteza respingerii recursului reclamanta se află în situația de a nu mai putea face evidențierea compartimentării existentă la acest moment în interiorul imobilului.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.10531 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului C. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a municipiului C. -N. și în consecință respinsă acțiunea formulată de S.C. B.
S.A în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă respinsă excepția lipsei de interes invocată de P.
M. C. -N., respinsă acțiunea exercitată de reclamanta S.C. B. S.A în contradictoriu cu P. municipiului C. -N. ; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că legitimarea procesuală pasivă
invocată prin întâmpinare este întemeiată, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a invocat un text legal și nu a probat o împrejurare de fapt în temeiul cărora M.
-N. să stea în judecată ca pârât în prezenta cauză, astfel că se impune admiterea excepției și respingerea cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Cu privire la excepția lipsei de interes reține instanța că reclamantul justifică un interes juridic în deschiderea unei proceduri judiciare, întrucât existența folosului material pe care-l urmărește reiese cu claritate din circumstanțele speței, respectiv obținerea unui document în baza căruia să poată proceda la actualizarea mențiunilor existente în cartea funciară cu privire la imobilul hală pe care îl deține în proprietate.
Împrejurarea invocată de pârâtă că acest document, chiar dacă ar fi emis de către pârât, nu ar conduce la întabularea compartimentărilor existente în hala în litigiu, nu este de natură a conduce la concluzia că reclamantul nu justifică un
interes în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât acest aspect nu face obiectul litigiului de față pentru a putea fi analizat și soluționat de prezenta instanță.
De asemenea, faptul că reclamantul se întemeiază pe un act normativ care nu prevede expresis verbis actul administrativ la emiterea căruia solicită reclamantul să fie obligat pârâtul reprezintă un aspect ce ține de fondul prezentei cauze, urmând a fi analizat în continuare, care însă nu poate conduce la respingerea acțiunii formulare de reclamant ca fiind lipsită de interes.
Prin urmare, se impune respingerea excepției lipsei de interes invocate de pârât, ca fiind neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, așa cum reiese din art. 55 alin. 1 și alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 7/1996 precitat, primarului unității administrativ- teritoriale în care este amplasată construcția reclamantului îi revine competența de a elibera un certificat prin care se atestă că imobilul este înregistrat în registrul agricol, precum și în evidențele fiscale.
Prin urmare, acest certificat se eliberează doar prin preluarea și certificarea unor date existente în evidențele instituției pârâte, respectiv registrul agricol și evidențele fiscale.
În ceea ce privește registrul agricol, instanța reține că, potrivit art. 3 alin.1 lit. d din OG nr. 28/2008 privind registrul agricol, registrul agricol constituie documentul oficial de evidență primară unitară, în care se înscriu date cu privire la gospodăriile populației și la societățile/asociațiile agricole, precum și la orice alte persoane fizice și/sau juridice care au teren în proprietate/folosință și/sau animale, printre care și clădirile cu destinația de locuință și construcțiile-anexe. De asemenea, potrivit alin. 2 din art. 3, fiecare proprietate situată în intravilanul localităților se identifică, potrivit nomenclaturii stradale, prin adresa acesteia,
individualizată prin denumirea proprie a străzii și a numărului poștal atribuit.
Ori, astfel cum reiese din aceste dispoziții legale, datele obligatorii a fi menționate în registrul agricol în ceea ce privește construcțiile deținute de persoanele fizice sau juridice în intravilanul localităților sunt numai cele privitoare la situarea administrativă a acestora, nicidecum a unor aspecte privitoare la modul de compartimentare al acestor construcții.
De altfel, scopul instituirii evidenței specifice a registrului agricol este, astfel cum reiese din art. 1 alin. 1 din OG nr. 28/2008, acela al asigurării unei evidențe unitare cu privire la categoriile de folosință a terenurilor, a mijloacelor de producție agricolă și a efectivelor de animale care contribuie la dezvoltarea agriculturii și buna utilizare a resurselor locale.
Mai mult, instanța reține că art. 41 din Ordinul nr. 1998/2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada 2010-2014, privitor la modul de completare a cap. XI din registrul agricol intitulat "Construcții existente la începutul anului pe raza localității", detaliază datele ce se înscriu în această evidență, printre acestea neregăsindu-se și cele privitoare la compartimentarea interioară a construcțiilor.
Prin urmare, având în vedere că modalitatea de compartimentare a construcției menționate în registrul agricol nu face obiectul acestei evidențe, primarului unității administrativ-teritoriale în care este amplasată construcția nu poate fi obligat să elibereze un certificat de atestare a compartimentărilor pe orizontală și pe verticală a construcțiilor deținute de reclamant.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia ,modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate se arată că hotărârea se bazează pe considerente străine pricinii și este netemeinică și nelegală. Astfel în dezvoltare se arată că atunci când a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unui certificat
care să ateste compartimentarea interioară a halei a cărui proprietar este conform CF C. 2., CF 2., CF 2. a invocat un argument a fortiori.A considerat că din moment ce în conformitate cu pct.32 din OUG nr.64/2010 este posibilă înscrierea în CF a unor imobile edificate anterior anului 2001 pe baza certificatului emis de primar cu atât mai mult este posibil să fie înscrise în cartea funciară compartimentările unei construcții existente deja în cartea funciară compartimentări în anii 1977 - 1978 (împrejurare atestă prin actul adițional nr.3 din procesul verbal de licitație publică din_ ).
Tot astfel arată recurenta că instanța nu a analizat temeiul invocat și a făcut referire la texte ce nu au relevanță în speță fiind irelevant modul în care este reglementată existența prin registrul agricol.
Mai arată recurenta că dacă primarul unei entitați administrativ teritoriale este îndrituit să emită un certificat în baza căruia se poate realiza înscrierea unei construcții în CF cu atât mai mult se va putea realiza înscrierea unor compartimente ale construcției existente deja în cartea funciară pe baza acestui certificat. Pentru efectuarea unor compartimentări nu era necesară vreo autorizație așa cum reține instanța întrucât aceste compartimentări au fost realizate în 1977 - 1978 deci anterior Legii nr.50/1991. Chiar dacă nu este prevăzuta în mod expres de vreun text de lege competența primarului unei unități administrativ teritoriale de eliberare a unui certificat care să ateste modul de compartimentare prin analogie pot fi aplicate dispozițiile OG nr.64/2010 care să permită realizarea interesului sau ca pe baza unei documentații cadastrale și a certificatului pretins să aibă posibilitatea de a înscrie în cartea funciară forma reală a construcției evidențiate deja în cartea funciară.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea în considerarea că norma invocată de recurentă vorbește de situația construcțiilor edificate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.453/2001 care se înscriu în baza unui certificat prin care se atestă că imobilul este înregistrat în registrul agricol și a unei documentații și nicidecum în baza unui certificat de atestare a construcției care este în fapt dovada luării în folosință după încheierea lucrărilor de construire efectuate în baza unei autorizații de construire. Ori pentru lucrările efectuate/existente recurenta nu a prezentat autorizație.
Mai arată intimatul că Legea nr.7/1996 prin art.55 prevede clar ce documente sunt necesare pentru înscrierea în cartea funciară, care sunt limitele înscrierii iar în aceste condiții nu se poate elibera actul în orice condiții ci cu respectarea unor cerințe privind documentele doveditoare ce trebuie anexate.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat, prin prisma actelor dosarului a normelor juridice incidente, a art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
Astfel, se reține că prin demersul sau recurenta a solicitat a fi obligat intimatul la eliberarea unui certificat de atestare a compartimentării pe orizontală și verticală în volumetria existentă a imobilului construcție hală situat în C. -N. înscris în CF nr.2. nr.top 16237/14, CF 2. nr.6021/1/1/1/6 - C1, CF 2. cad.15237/13-C1.
În susținerea celor solicitate se arată că descrierea imobilului din cartea funciară nu corespunde situației reale iar pentru acesta s-a adresat autorității în vederea eliberării unui certificat pentru compartimentare însă prin răspunsul dat s-a refuzat eliberarea documentului.
Refuzul este unul nejustificat întrucât prin OUG nr.64/2010 pct.32 se permite înscrierea în CF a unor imobile edificate anterior anului 2001 pe baza unui certificat de atestare - respectiv certificat emis de primar - a compartimentărilor existente în interiorul imobilului iar aceste compartimentări
au fost făcute în anii 1977 - 1978 dau nu au fost evidențiate. Cererea astfel argumentată a fost motivată în drept pe Legea nr.554/2004.
Din conținutul celor susținute prin demersul inițial se observă că cererea recurentei se fundamentează pe refuzul autorității de a elibera un act, ca prin acest refuz i se aduce o vătămare în exercitarea dreptului de proprietate.
Potrivit art.1 din Legea nr.554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea n termen a unei cereri se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului sau a interesului legitim.
Conform aceluiași act normativ se asimilează actelor administrative și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.
În sensul legii termenul de refuz nejustificat de a soluționa o cerere constituie exprimarea explicită cu exces de putere a voinței de a nu rezolva o cerere a unei persoane iar exces de putere semnifică exercitarea dreptului de apreciere al autorității cu încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor.
Dispozițiile enunțate nu sunt incidente întrucât refuzul nu este unul nejustificat. Astfel, actul normativ invocat prin acțiune respectiv OUG nr.64/2010 prin dispozițiile sale prevede că în cazul construcțiilor realizate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.453/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, înscrierea se face în baza: a) autorizației de construire sau, în lipsa acesteia, a certificatului prin care se atestă că imobilul este înregistrat în registrul agricol precum și în evidențele fiscale, eliberat de primarul unității administrativ teritoriale unde este amplasată această construcție; b) documentației cadastrale.
Norma enunțată vizează construcțiile ce nu au fost înscrise în cartea funciară nu și cele care sunt deja înscrise și a cărei înscriere a avut loc în baza unei autorizații, documentație cadastrală.
Actele dosarului atestă că imobilul este înscris deja și prin urmare ipoteza normei nu este aplicabilă.
Așadar de vreme ce a existat un act iar în baza acestuia s-a făcut înscrierea în CF nu poate fi vorba de un refuz nejustificat.
Pe de altă parte nu trebuie omis că lipsa/pierderea sau nedeținerea actelor și a documentelor ce au determinat înscrierea în CF nu poate obliga autoritatea decât la eliberarea actului inițial deținut în arhive și nu a altui act care să ateste modificări chiar și în sensul unei compartimentări.
Modificarea soluției tehnice inițial aprobate în faza proiect - PAC impune conform normelor în construcții o nouă documentație. Ori în baza unei documentații si a actului de modificare ce inclue si dovada de luare in folosinta potrivit normelor in materie de constructie se poate proceda la înscrierea în CF calea fiind aceea a procedurii speciale instituite de Legea nr.7/1996, art.47 și urmt., art.50. Actele nu relevă că s-ar fi solicitat eliberarea actului/documentației inițiale și nici că s-a uzat de procedura specială.
Prin urmare față de cele arătate nu se poate reține că soluția de respingere a demersului de către instanță ar fi greșită.
Se susține că motivele reținute de instanță ar fi străine pricinii.
Susținerile nu pot fi reținute deoarece analiza a pornit de la cele evocate prin acțiune în contextul analizei refuzului justificat sau nu în baza datelor ce pot fi evidențiate, si plecand de la scopul evidenței reglementate de norme. Ori
modalitatea de compartimentare asa cum a retinut si prima instanta nu face obiectul evidentei in registrul evocat.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC B. SA împotriva sentinței civile nr. 10531 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
F. T.
M.
H.
D.
M.
GREFIER
C.
Red.F.T./S.M.D.
2 e./_
