Decizia civilă nr. 4391/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4391/2013
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta C. DE A. DE S. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 11965/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamantul B. O. M.
, având ca obiect obligația de a face contribuție FNUASS.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citrare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
După terminarea dezbaterilor se prezintă reprezentanta reclamantului intimat, avocat Abrudan I. P. ța, cu delegație la dosar, care solicită instanței redeschiderea dezbaterilor în prezenta cauză, precizând că agenda încărcată a proceselor din această zi nu i-a permis să ajungă la timp, pentru susținerea intereselor clientului său.
Curtea, după deliberare, încuviințează cererea, motiv pentru care dispune redeschiderea dezbaterilor.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că va depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente fondului cauzei, până la terminarea dezbaterilor.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterilor și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacată, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11965 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul B. OCTACIAN M. împotriva pârâtei C. DE A. DE S. A J. C. și în consecință s-a anulat în parte Decizia E 197/2011 emisă de pârâtă în ce privește
Decizia de impunere din oficiu nr. 362531/2/_ privind stabilirea accesorii datorate FNUASS.
A fost respinsă cererea privind inexistența titlului de creanță al pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Deciziile de impunere din oficiu cu nr. 362531/1/_ și nr. 362531/2/_ pârâta a stabilit în sarcina reclamantului plata sumei de 3586 lei cu titlu de contribuție FNUASS pentru perioada 2006-2011, conform Legii nr.95/2006 și accesorii reprezentând majorări de întârziere și penalități în sumă de 2982 lei .
Reclamantul a formulat în termenul legal contestație cu privire la aceste decizii, iar prin Decizia E197/2011 C. Județeană de pensii a respins contestația (fila 4 dosar).
Contribuția la FNUASS este o creanță bugetară și prin urmare obligația de plată și executarea ei se poate realiza doar potrivit art. 110 din Cod pr. fisc., în baza unui titlu de creanță și a unui titlu executoriu. Din construcția codului de procedură fiscală reiese necesitatea întocmirii inițiale a titlului de creanță, care devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată sau a termenului prevăzut de lege.
Ori titlul de creanță, potrivit art. 110 al 3 din OG nr. 92/2003 este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii.
Potrivit art. 85 al 1 din OG nr. 92/2003 impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:
prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4);
prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
organul fiscal putea emite decizia de impunere din oficiu, întrucât, potrivit art.216, 259 alin.7, 261 din Legea 95/2006, Casele de A. de S. au abilitarea legală de a proceda la recuperarea sumelor restante datorate fondului și a majorărilor de întârziere aferente în condițiile OG 92/2003.
Raportat la prevederile art. 216 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care, în cazul neachitării la termen, conform legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat.
Astfel, norma legală cuprinsă în art. 216 din Legea nr. 95/2006 trimite în mod explicit la dispozițiile cuprinse în Codul de procedură fiscală atunci când menționează atribuțiile execuționale ale Casei Naționale de A. de S. de a emite deciziile de impunere care constituie titlul de creanță.
Cât privește, însă, modalitatea de stabilire a majorărilor de întârziere aferente obligațiilor fiscale neachitate
, tribunalul a reținut că atât prin Legea nr.95/2006 cât și prin Normele metodologice aprobate s-au stabilit termene de plată a contribuției la FNUASS de către persoanele care realizează venituri de activități independente. Astfel, potrivit art.257 alin.5 din Legea nr.96/2006 coroborat cu art.8 alin (1 și 3) din Norme, plata contribuției curente se efectuează trimestrial, termenele de scadență fiind până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru iar în ceea ce privește plata contribuției din regularizarea anuală se calculează și se achită accesorii numai din cea de-a 61-a zi de la comunicarea de către organele fiscale a deciziei de impunere anuală.
Întrucât în speță prin decizia de impunere s-a procedat la stabilirea unor obligații fiscale din oficiu, prin raportare la decizia de impunere anuală,
tribunalul a apreciat că accesoriile nu au fost corect stabilite de către pârâtă, prevederile legale enunțate anterior fiind nesocotite.
Mai mult, sancționarea reclamantului prin obligarea acestuia la plata și a majorărilor de întârziere calculate pe un interval de cinci ani pentru o creanță de care nu a fost încunoștințat că o datorează reprezintă o măsură disproporționată în raport de comportamentul părților implicate.
Acesta este motivul pentru care tribunalul a procedat la anularea în parte a deciziei contestate de către reclamant cu privire la accesoriile datorate, dobânzi și majorările de întârziere calculate și anume cu privire la suma de 2928 lei evidențiată în decizia de impunere_ deoarece nu au fost calculate corect de către pârâtă, prevederile legale enunțate anterior fiind încălcate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. DE A. DE
S. A J. C.
, solicitând casarea sentinței menționate, rejudecarea litigiului în fond și în urma rejudecării să pronunțați o nouă hotărâre prin care să respingeți acțiunea reclamantului B. O. M. .
În motivarea recursului se arată că prima instanță a admis în parte acțiune a rec1amantului, și a dispus anularea în parte a Deciziei E 197/2001 precum și anularea Deciziei nr.362531/2/21.06.2.011 de stabilire a accesoriilor datorate la FNUASS pentru anii 2006-2011.
Pentru a se pronunța astfel, instanța fondului reține că termenele de plată a contribuției la FNUASS sunt trimestriale pentru persoanele care realizează venituri din activități independente, însă accesoriile se datorează doar din cea de- a 61-a zi de la comunicarea de către organele fiscale a deciziei de impunere anuală, și că prin decizia de impunere s-a procedat la stabilirea unor obligații din oficiu prin raportare la decizia de impunere anuală.
Deși instanța pentru a se pronunța astfel a reținut în mod corect că aceste decizii reprezintă titlu de creanță;" CAS-C. având competență legală de a stabili obligații fiscale, totuși anulează titlul de creanță privind accesoriile.
Instanța ignoră obligațiile reclamantului, astfel, acesta avea obligația de a depune anual declarația de venit estimat pentru a i se putea stabili contribuția la FNUASS de către CAS-C., iar în lipsa declarației obligatorii privind obligațiile față de FNUASS, pe care reclamanta trebuia să o depună la CAS, conform art.2IS alin(3) din Legea nr.95/2006, s-a procedat la stabilirea contribuției față de fond în baza declarației de venit estimat depusă de către reclamant la ANAF, în conformitate cu prevederile art.35 din Ordinul 617/2007, și în baza Protocolului încheiat între CNAS și ANAF nr.528212007 P9S896/30.I0.2007, privind furnizarea datelor referitoare la persoanele care realizează venituri din activități independente.
Nu se poate reține deci nici o culpă din partea CAS-C. pentru emiterea deciziilor de impunere doar la data de_, deoarece, aceste decizii au fost întocmite cu respectarea termenului de prescriptie.
Mai mult, art.81 Cod procedură fiscală stipulează " Contribuabilii, precum și asociațiile fără personalitate juridică, care încep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligați să depună la organul fiscal competent o declarație referitoare la veniturile și cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.
Art. 82 al C.pr. fise, prevede de asemenea că plățile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursă de venit luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii.
De asemenea art.8 din Ordinul nr.617/2007, pentru aprobarea normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândire a calității de asigurat,respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru
aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, specifică" contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru".
O altă obligație a contribuabililor care realizează venituri din activități independente, este, conform art.83 C.pr.fisc, este de a depune o declarație privind venitul realizat la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal.
Având în vedere aceste prevederi, plata contribuțiilor de asigurare sociale de sănătate se efectuează anticipat. în cursul anului. cu regularizarea sumelor datorate anual.
Astfel, în baza declarației de venit estimat, declarației de venit realizat, organul fiscal emite decizie de impunere pentru plăti anticipate în care stabilește contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată anticipat și termenele de plată.
După încheierea anului fiscal, în baza declarației privind venitul realizat depusă de contribuabili, se stabilesc obligațiile anuale de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate prin decizia de impunere anuală regularizând sumele datorate cu titlu de plati anticipate.
Reclamantul a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei profesii libere care se supune impozitului pe venit și are obligația plății unei contribuții lunare către FNUASS, iar neîndeplinirea obligației de depunere a declarațiilor nu face ca obligația acestuia să nu existe, ea fiind datorată, și începând de la data scadentei, se datorează și dobânzi și penalități de întârziere.
Obligația de plată fiind prevăzută de lege, scadența acestei obligații nu este dată de la data emiterii deciziei de impunere, ci de la momentul până la care aceste obligații principale erau datorate,( obligația de plată născându-se la data realizării venitului), termenele scadente fiind prevăzute de Legea nr.95/2006( în speță, trimestrial) Baza de impunere coincide cu momentul (data ) efectuării operațiunii de Încasare a venitului, venit ce are în conținutul lui baza de impunere a creanței bugetare, astfel că o parte din venitul respectiv nu se cuvine reclamantului din momentul încasării acestuia. În acest sens sunt și prevederile art. 23 C.proc.fisc., iar art. 119 și art. 120 C.proc.fisc. care prevăd, pentru neachitarea la termenul de scadență, dobânzi și penalități de întârziere care au fost în mod just calculate prind decizia de impunere de către C. de A. de S.
.
Un alt argument al instanței este faptul că reclamantul nu datorează și accesorii pentru că nu a fost încunoștințat de creanța pe care o datorează. Acesta nu poate fi susținut, întrucât drepturile și obligațiile asiguraților fiind stabilite anual prin contractul cadru, așa cum stipulează art.217 din Legea 95/2006, sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în Monitorul Oficial, atât a contractului Cadru cât și a Normelor Metodologice de aplicare a acestuia. Faptul că asiguratul are dreptul de a fi informat prin casele de asigurări de sănătate, nu
înseamnă că aceasta este obligată să poarte corespondență cu fiecare asigurat în parte. Informarea poate avea loc prin mass-media, emisiuni televizate, site-ul casei de asigurări de sănătate, unde se regăsesc toate aceste informații.
In plus, principiul « nemo censetur ignorare legem » exprimă ideea că nimeni nu se poate apăra invocând ignoranța în drept, adică necunoașterea legii.
Reclamantul ar fi trebuit să știe că are o creanță și că în cazul neachitării acesteia la termen i se vor percepe și accesorii, CAS neavând obligația de a comunica asiguraților date și informări cu privire la întinderea contribuției personale și a modalități lor de plată din oficiu sau în lipsa unei cereri din partea contribuabilului.
Dimpotrivă, legea are în vedere posibilitatea reclamantei de a cere informații, iar nu obligația organului fiscal de a comunica din oficiu astfel de relații, cu atât mai mult cu cât datele respective nu s-au aflat la dispoziția reprezentanților CAS în lipsa unei declarații din partea contribuabilului.
Totodată, legea nu reglementează efectele juridice ale unei asemenea informări, pentru a determina concluzia că nerespectarea acestei "obligații" de către organele statului ar atrage înlăturarea obligației contribuabilului.
Așa cum rezultă din ansamblul prevederilor legale, în materie fiscală accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplătii la termen a creantelor principale, indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului, creanțele fiscale fiind scadente la expirarea termenelor prevăzute de codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.
Art.119 alin.1 c.pr.fisc. prevede că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează dupa acest termen majorări de întârziere.
Art.120 al aceluiași cod, stipulează că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Prin normele enunțate nu se prevede ca și condiție prealabilă încunoștințarea. Dimpotrivă, normele prevăd expres că se datorează majorări de Întârziere pentru neplata la scadentă a creanțelor fiscale stabilite potrivit legii.
Coroborând aceste dispoziții legale cu art.257 alin.5 lit.b din Legea nr.95/2006conform căruia contribuțiile FNUASS se datorează trimestrial de către persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, iar cuantumul contribuției este facil determinabil în sensul art.379 alin.4 cod pr. civ. prin aplicarea cotei legale, deci și majorările de întârziere au un caracter cert, lichid și exigibil, iar reclamata este ținută atât la plata datoriei principale cât și la plata accesoriilor.
În plus, și art.259 alin.(7) lit.b) din aceiași lege stipulează că persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției, sunt obligate pentru a obține calitatea de asigurat să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile legale accesorii de plată, conform OG.nr.9212003 cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere toate aceste aspecte ,vă solicităm în mod respectuos, să casați sentința civilă nr.11965/2012 pronunțată în ședința publică din data de 12 noiembrie 2012 de către Tribunalul Cluj în Dosarul nr._ și în urma rejudecării să pronunțați o nouă hotărâre prin care să respingeți acțiunea reclamantului și să mențineți ca legale și temeinice Deciziile nr.362531/ 1 și 12 din 2l.06.2011 privind stabilirea contribuției datorate la FNUASS pentru perioada 2006-2011.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Criticile recurentei sunt fondate.
În ceea ce privește critica referitoare la stabilirea obligației principală, Curtea reține că aceasta rezultă din aplicarea art. 208 alin. (1) și (3) din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate se realizează inclusiv pe baza principiului participării obligatorii la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate
Art. 215 alin. (3) din lege, în forma anterioară, arăta că obligația de plată se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.
Și în forma actuală, textul reglementează mai detaliat această obligație, astfel că îndrituirea pârâtei de a percepe această contribuție nu poate fi pusă în discuție.
Este real că potrivit dispozițiilor art. 208 alin. 36 lit. a ) din Legea nr. 95/2006 asiguratul are dreptul de opțiune la una dintre casele de asigurări autorizate să funcționeze pe piața asigurărilor de sănătate, dar tot astfel are și obligația corelativă de a face dovada că a dobândit calitatea de asigurat al uneia din aceste case și să plătească contribuția aferentă.
Obligația de asigurare trebuie, e adevărat, materializată într-un contract, dar obligația de încheia un astfel de contract aparține contribuabilului. Altfel spus, acesta nu se poate prevala în propriul beneficiu de inexistența încheierii unui contract de asigurare pentru a fi exonerat de la plata acestor contribuții. A accepta o atare interpretare ar însemna să validăm comportamentul esențial nelegal al contribuabilului, ceea ce ar contraveni principiului de drept consacrat de adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, conform căruia nimeni nu poate să-și invoce propria sa culpă pentru a dobândi un drept sau o situația avantajoasă.
În ceea ce privește critica privind abilitărea pârâtei de a emite acte administrativ fiscale, trebuie notat că în practica judiciară de aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 al Președintelui CNAS s-a decis constant că structurile la nivel de case teritoriale au competenta de a emite titluri de creanță fiscală.
Astfel, prin Decizia nr. 3878 din 27 septembrie 2010 pronunțată de ÎCCJ- Secția de contencios administrativ și fiscal s-a decis cu valoare de principiu, chiar dacă printr-o decizie de speță, că: "Sunt legale prevederile art. 35 din Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate aprobate prin Ordinul nr. 617/2007 al președintelui Casei Naționale de A. de S., prevederi în temeiul cărora Casei de A. de S. îi este recunoscută abilitarea legală de a emite decizii de impunere, care la scadență au valoarea de titlu executoriu, în baza căruia se poate declanșa urmărirea silită.
Aceste prevederi respectă atât cadrul legal stabilit prin Legea nr. 95/2006, în executarea căreia a fost emis Ordinul nr. 617/2007, cât și cadrul legal general, atâta timp cât, strict cu privire la obligațiile de plată către Fondul Național Unic de
A. de S., în competențele atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse și cele de emitere a titlurilor executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor art. 141 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
";
În ce privește accesoriile, Curtea constată că acestea își au izvorul în reglementarea Legii nr. 95/2006, prin trimitere la Codul de procedură fiscală. Astfel, potrivit art. 257 alin. (1), (2) și alin. (5) lit. b) și art. 259, în forma în vigoare pe perioada calculării sumei datorate, până la_, persoana asigurată, care desfășoară activități independente, are obligația plății unei contribuții bănești trimestriale pentru asigurările de sănătate, sub forma unei cote ce se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de aceasta.
Art. 216 din Legea nr. 95/2006, în forma în vigoare la data emiterii actului fiscal, arăta că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care
colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, C.N.A.S., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală.
Totodată, art. 36 din Ordinul C.N.A.S. nr. 617/2007 prevede că "CNAS, prin CAS sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere datorate de persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se realizează de către ANAF, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală și ale prezentelor norme metodologice";.
Norma de trimitere se regăsește și în prezent în Legea nr. 95/2006, legiuitorul arătând expres că neplata la scadență a contribuțiilor datorate fondului atrage plata de accesorii.
Art. 119 C.proc.fisc. reglementează obligația plății de accesorii pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată.
Totodată, potrivit alin. (4) al art. 119 din O.G. nr. 92/2003, dobânzile și penalitățile se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Ca atare, neplata contribuției la termen determină obligația de plată a accesoriilor, care se determină prin decizie și se colectează de către organele
C.N.A.S. în condițiile art. 256 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.
Principala motivare, care ar determina înlăturarea obligației de plată a accesoriilor dar și a obligației principale, a fost dată de coroborarea lipsei culpei reclamantului cu privire la neplata contribuției, cu prevederea art. 222 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care "Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale";.
Existența acestei prevederi cu privire la dreptul de a fi informat, menită să asigure transparența sistemului de asigurări de sănătate, nu susține totodată existența unei obligații în sarcina caselor de asigurări de sănătate, de a comunica asiguraților date și informări cu privire la întinderea contribuției personale și a modalităților de plată, din oficiu sau în lipsa unei cereri din partea contribuabilului.
Dacă s-ar considera ca atare, dispoziția cuprinsă în art. 257 alin. (1), alin.
(2) lit. b) și alin. (5) lit. b) ar rămâne fără efecte, de vreme ce obligația de plată s- ar naște numai după informarea contribuabilului.
Dimpotrivă, legea are în vedere posibilitatea reclamantului de a cere informații, iar nu obligația organului fiscal de a comunica din oficiu astfel de relații, cu atât mai mult cu cât datele respective nu se află la dispoziția reprezentanților CAS în lipsa unei declarații din partea contribuabilului.
Trebuie notat că sistemul de asigurări sociale de sănătate ca și ori alt sistem contributiv din România se bazează pe principiul declarativ, altfel spus organul fiscal stabilește taxele ori contribuțiile pe baza declarațiilor înregistrate de celălalt subiect al raportului juridic de drept material fiscal.
Totodată, legea nu reglementează efectele juridice ale unei asemenea informări, pentru a determina concluzia că nerespectarea acestei "obligații"; de către organele statului ar atrage înlăturarea obligației contribuabilului.
De vreme ce acesta este obligat să declare veniturile obținute din activități independente și să plătească trimestrial contribuția aferentă, calculată potrivit propriei declarații asupra veniturilor realizate, rezultă că legea a conferit efecte declarației contribuabilului în condițiile art. 110 alin. (3) lit. b) din O.G. nr.
92/2003, în raport de care a stabilit termene legale, pentru plata contribuției la fondul asigurărilor de sănătate.
Scadența obligației privind plata contribuției la fondul de sănătate nu este condiționată de existența concretă a declarației, termenele fiind stabilite de Legea nr. 95/2006, numai executarea silită fiind condiționată de existența unui titlu executoriu, anume decizia de impunere, ceea ce în cauză s-a împlinit.
Față de toate considerentele de fapt și de drept, reținând că motivele de recurs sunt fondate conform art. 306 alin. 2 C.pr.civ. de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma disp. art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, Curtea va admite ca atare recursul reținând incidența art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 din C.pr.civ., sens în care respinge ca neîntemeiată acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 11965 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în întregime, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamantul B. OCTACIAN M. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. U. | M. | D. | R. -R. D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. A. R. lescu
