Decizia civilă nr. 4815/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4815/2013
Ședința publică de la 25 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N.
G. D. Ț.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F.
P. A JUDEȚULUI M. în nume propriu și pentru A. F. P. B.
M. împotriva sentinței civile nr. 3.096 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu reclamantul intimat P. G. C. și pârâta intimată A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_ s-a înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea intimatului P. G. C. .
Recursul pârâtei este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Curtea din oficiu, în acord cu dispozițiile art. 137 și art. 166 C.pr.civ.,
invocă excepția puterii de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr. 150/_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. și rămâne în pronunțare asupra recursului prin prisma excepției de ordine publică invocate.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3.096 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul P. G.
C., împotriva pârâtele D. G. A F. P. M., A. F. P.
B. M. și A. F. PENTRU M. și în consecință, s-a dispus anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 18224 din_ emisă de A. F.
P. B. S. și a Deciziei nr. 607 din_ emisă de D. G. a F. P.
M. .
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 2988 lei, achitată cu chitanța seria TS4A nr. 1062370 din data de_, cu dobânda legală de la data achitării taxei și până la achitarea integrală a sumei precum și să plătească reclamantului suma de 1043,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat autovehiculul menționat în cerere, pentru înmatricularea căruia pârâta A. F. P. B. S. prin decizia de stabilire a taxei de poluare, a stabilit obligația de plată a sumei de 2988 lei cu
titlu de taxă de poluare pe care acesta a achitat-o cu chitanța seria TS4A nr. 1062370 din data de_ .
Ulterior s-a solicitat A. finanțelor publice restituirea taxei de poluare ca fiind contrară normelor comunitare, așa cum reiese din cererea depusă la dosar, cerere care a fost respinsă.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M.
prin care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 299 - 303 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din
O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită acordarea dobânzii fiscale, pârâta solicită respingerea acestuia ca neîntemeiată, având în vedere că taxa de poluare nu este o taxă fiscală și nu se circumscrie situaților limitativ prev. de art. 117 Cod pr.fiscală, iar repararea prejudiciului se realizează în condițiile dreptului comun - art. 1088 alin. 2 cod civil cu aplicarea O.G. nr. 9/2000 de la data cererii de chemare în judecată și nu de la data achitării taxei.
În privința cheltuielilor de judecată, se solicită respingerea acestora ca inadmisibile având în vedere dispozițiile art. 274 corob. cu art. 275 - 276 C.pr.civ.
Reclamantul-intimat P. G. C. a depus concluzii scrise
în cauză prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, deoarece taxa de poluare stabilită în sarcina sa încalcă dreptul la libera circulație a mărfurilor în cadrul C.E. și principiul nediscriminării între produsele comunitare și cele naționale, cu cheltuieli de judecată în recurs.(f.5)
La acest termen, Curtea, din oficiu, în acord cu dispozițiile art. 137 și art. 166 C.pr.civ., a invocat ca motiv de ordine publică, în baza prev. art. 306 alin. 2 C.pr.civ., excepția puterii de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr. 150/_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. (f. 29-30, dosar fond).
Analizând recursul formulat, prin prisma excepției de ordine publică invocate, Curtea reține următoarele:
Se constată că prin sentința civilă nr. 150 din_ pronunțată de către Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul P. C. G. împotriva pârâtelor D. G. A F.
2
P. M., A. F. P. B. S. și A. F. PENTRU M., având ca obiect anularea deciziei nr. 14631/_ emisă de AFP B. S., a deciziei nr. 607/2010 a DGFP M. și restituirea sumei de 2998 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, la data de_, în vederea înmatriculării în România a autovehiculului marca Seat IBIza. T. a constatat că refuzul pârâtei de a restitui suma încasată cu titlu de taxă de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat, din moment ce, analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, s-a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Această hotărâre a rămas irevocabilă, recursul declarat de către reclamant fiind anulat ca netimbrat.
Raportat la aceste statuări, care au intrat în puterea lucrului judecat, Curtea constată că în baza prev. art. 166 C.pr.civ., soluția dată la fond în prezenta cauză, prin care s-a dispus restituirea în favoarea reclamantului a aceleiași sume, de 2998 lei, este nelegală, din perspectiva faptului că o astfel de statuare vine în contradicție evidentă cu efectele produse de puterea lucrului judecat.
Aceasta deoarece efectele produse de lucrul judecat au fost evidențiate în doctrină ca fiind negativ și pozitiv, primul dintre acestea asigurând
"imutabilitatea verificării jurisdicționale, urmată de tranșarea chestiunii litigioase printr-o hotărâre, garantându-se astfel imposibilitatea rediscutării aceluiași litigiu, după rezolvarea lui definitivă și irevocabilă.
Autoritatea sau puterea lucrului judecat este o calitate atașată verificării și sancționării jurisdicționale. Această autoritate rezultă din puterea conferită de lege instanței de a tranșa definitiv o chestiune litigioasă, numai astfel putându-se asigura securitatea juridică și putându-se garanta stabilitatea raporturilor juridice.
Din această perspectivă, autoritatea sau puterea lucrului judecat se îndepărtează de principiul contestabil res iudicata pro veritate accipitur, apropiindu-se însă de un altul, incontestabil sub aspectul imutabilității: bis de eadem renesit actio (interdicția reluării aceluiași litigiu și între aceleași părți)"; (I. Deleanu - Tratat de procedură civilă, vol.II ediția II, Editura CH Beck B. 2007, pag. 71-72).
Același autor realizează distincția dintre excepția lucrului judecat și prezumția lucrului judecat, arătând că tripla identitate de părți, obiect și cauză interesează excepția, nu prezumția lucrului judecat, care presupune identitate de chestiuni litigioase tranșate prin hotărâre. Excepția împiedică rejudecarea, prezumția simplifică dovada faptului pe care se întemeiază dreptul subiectiv. Excepția evocă efectul negativ al lucrului judecat, prezumția evocându-l pe cel pozitiv, asigurând consecvența în judecată, așa încât, rezolvându-se o a doua acțiune, se vor respecta constatările făcute în primul proces. Excepția presupune tripla identitate, prezumția, dimpotrivă, presupune diferențiere între cele două acțiuni.
Aplicând aceste considerații teoretice în cauză, Curtea constată că în cauză sunt prezente toate cele trei condiții pentru a reține incidența excepției, cadrul procesual stabilit fiind identic (cu mențiunea că în acest proces pârâtă este AFP
B. M., care a preluat atribuțiile AFP B. S., a cărei desființare s-a dispus), acțiunea reclamantului impunându-se a fi respinsă, urmare a admiterii acesteia.
Nu se poate valida teza conform căreia nu ar fi îndeplinită cerința identității de cauză, din moment ce, în ambele dosare, reclamantul a înțeles să invoce faptul că taxa a fost percepută cu încălcarea dreptului comunitar, respectiv a prev. art.
110 din TFUE, aceste susțineri fiind înlăturate, motivat, prin sentința nr. 150/2011. Cu alte cuvinte, nu hotărârea pronunțată în cauza Tatu reprezintă
3
cauza prezentului demers, aceasta constituind doar un argument în plus în sprijinul pretențiilor care au fost deja analizate, fiind considerate ca nefondate.
Nu se poate susține că în această manieră ar fi încălcat dreptul reclamantului de acces la justiție, din moment ce, la momentul la care a fost pronunțată hotărârea în cauza Tatu, erau în vigoare prev. art. 21 din LCA, care au instituit o cale de atac efectivă, în cadrul căreia susținerile reclamantului puteau fi analizate în mod efectiv, în acord cu jurisprudența constantă a instanțelor în domeniu.
Constatând și că aceste statuări dispensează instanța de recurs de analiza celorlalte critici de nelegalitate, în temeiul art. 137 C.pr.civ. rap. la dispozițiile art.
20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul pârâtei și se va modifica hotărârea recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul P.
G. C., urmare a admiterii excepției puterii de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
G. | A F. | P. | A | ||
F. | P. | B. | M. |
Admite recursul declarat de pârâta D. JUDEȚULUI M. în nume propriu și pentru A.
împotriva sentinței civile nr. 3.096 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. , pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul P. G. C., urmare a admiterii excepției puterii de lucru judecat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, S. AL H. | JUDECĂTOR, M. B. | JUDECĂTOR, G. -A. N. |
G. , D. Ț. |
Red.M.B./_ .
dact.H.C./3 ex. Jud.fond: S.A. .
4
