Decizia civilă nr. 4838/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA NR. 4838/2013
Ședința publică din 25 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE | S. | AL H. | |
JUDECĂTOR | M. | B. | |
JUDECĂTOR | G. | -A. | N. |
G. | D. | Ț. |
S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâta D. | G. | |
A F. | P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. | B. |
M. și cel declarat de reclamantul K. V. C., împotriva sentinței civile nr. 4411/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu reclamantul/a K. V. C. privind și pe A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de pârâta D. G. a F. P. M. este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Recursul promovat de reclamant este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere a Curții de Apel C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei, drupă care se învederează că în data de_ intimatul reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4411/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._,
s-a admis excepția inadmisibilității invocată de către pârâte cu privire la petitul prin care se solicită anularea deciziei de calcul a taxei de poluare și a deciziei pronunțate de către pârâta D. generală a F. P. M. în soluționarea contestației administrativ fiscale, pe care o respinge.
S-a admis în parte cererea formulată de către reclamantul K. V.
C. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. B. M. și D.
G. A F. P. M. și A. F. PENTRU M. .
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 6699 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din O.G nr. 9/2000 de la data de_ până la data de _
, respectiv conform art. 3 alin. 2-4 din O.G nr. 13/2011 începând cu data de_ până restituirea integrală a sumei.
Au fost obligate pârâtele D. G. A F. P. M. și A.
F. PENTRU M. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1043,3 lei.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de către pârâte instanța a constatat următoarele
:
Prin decizia nr.24/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat cu privire la admisibilitatea sau inadmisibilitatea acțiunii de restituire a taxei de poluare, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, prevăzută la art.7 din OUG nr. 50/2008, stabilindu-se că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din OUG nr. 50/2008 raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
În consecință, având în vedere caracterul obligatoriu al acestei decizii instituit de art.330 indice 7 Cod pr. civ., în temeiul art.7 OUG nr. 50/2008 coroborat cu art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală instanța a admis excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii cu privire la petitele de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare.
Asupra cauzei pe fond
, tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008, T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Dând eficiență principiului disponibilității
instanța a admis și acest capăt de cerere prin acordarea dobânzii legale calculată potrivit art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 de la data producerii prejudiciului, mai exact de la data plății până la data abrogării acestui act normativ prin O.G nr. 13/2011, iar ulterior acestui moment în conformitate cu art. 3 alin. 2-4 din O.G nr. 13/2011, Capitolul I, care reglementează dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligațiile bănești.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F.
P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M.,
prin care s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de
fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prevăzută de dispozițiile Codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală, cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prevăzute de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Prin recursul propriu, reclamantul
a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiuni și a obligării pârâtei
A. F. P. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1043,3 lei în solidar cu pârâtele D. G. a F. P. și A. F. pentru M. .
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 312, art. 304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ., s-a arătat că instanța de fond a dispus în mod greșit obligarea la plata cheltuielilor de judecată doar a pârâtelor D. G. a F.
P. M. și A. F. pentru M., fără obligarea și a pârâtei A.
F. P. B. Mar, întrucât cererea de restituire a fost adresată acestei din urmă pârâtei, iar urmare a refuzului acestei pârâte, reclamantul s-a adresat instanței de judecată.
În condițiile în care instanța a obligat toate pârâtele la restituirea taxei de poluare cu dobânda legală aferente, toate aceste pârâte trebuie să fie obligate și la suportarea cheltuielilor de judecată potrivit dispozițiilor art. 274 C.pr.civ.
În cauză, intimatul reclamant a depus întâmpinare la recursul pârâtei,
prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
Referitor la recursul formulat de catre pârâta D. G. a F. P.
M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. :
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la
data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, D. G. a F.
P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A. F. pentru M. și M.
M. lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Chiar dacă din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008, este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare.
Trebuie notat că la data formulării cererii de înmatriculare ca efect al OUG nr. 117/2009 a încetat efectul art. III introdus prin OUG nr. 218/2008 și ca atare practic s-a revenit la forma inițială de calcul și stabilire a taxei pe poluare cu mențiunea că nivelul taxei pe poluare percepută în noile condiții legale era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 50/2008.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care
CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art.
148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la 312 C.pr.civ. să respinga recursul declarat.
Referitor la recursul formulat de către reclamantul K. V. C., acesta vizează exclusiv neacordarea de către prima instanță a cheltuielilor de judecată solicitate in contradictoriu cu parata A. F. P. B. M.
.
Curtea observă că acordarea cheltuielilor de judecată are ca și
fundament răspunderea civilă delictuală a părții căzute în pretenții, răspundere fundamentată pe culpa părții ce a pierdut procesul și care prin conduita sa a generat costurile procedurii. Ori dacă conduita părții era de la început corectă - în sensul celor statuate de instanță prin admiterea acțiunii, apelarea la instanță și la forța de constrângere a statului (manifestată prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești apte de a fi pusă în executare) nu mai era necesară.
Cum și conduita pârâtei A. F. P. B. M. este una culpabilă în concordanță cu a celorlalte pârâte se impunea și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
In consecinta potrivit art 274 cod pr civ raportat la art 20 din Legea nr 554/2004 si art 312 si 304 pct 9 cod pr civ curtea va admite recursul declarat de către reclamantul K. V. C. împotriva sentinței civile nr. 4411/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga și pârâta A. F.
P. B. M. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1043,3 lei. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de către reclamantul K. V. C. împotriva sentinței civile nr. 4411/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o modifică în parte în sensul că obligă și pârâta
A. F. P. B. M. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1043,3 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P.
M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. împotriva aceleiași hotărâri.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
S. | AL H. | M. | B. | G. | -A. N. |
G.
D. Ț.
Red.GAN/dact.MS 3 ex./_ Jud.fond: V.F.
