Decizia civilă nr. 4939/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA NR. 4939/2013
Ședința publică din 29 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE | A. | A. | M. |
JUDECĂTOR | S. | L. R. | |
JUDECĂTOR | L. | U. | |
G. | A. | B. |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta I. | P. | Județului | |
M. | - S. P. C. R. P. de C. și Î. | a V. , |
împotriva sentinței civile nr. 5128/_, pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M., în contradictoriu cu reclamantul/a C. A. P., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - înmatriculare auto fără plata taxei de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru. Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea
Colegiului de C. a Curții de Apel C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că intimatul/a reclamant/a a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5128/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul/a C. A.
P. în contradictoriu cu pârâta I. P. Județului M. - S. P.
C. R. P. de C. și Î. a V. și în consecință, a fost obligată pârâta să înmatriculeze autovehiculul marca Volkswagen, serie șasiu WVWZZZ1HZPW203644, fără plata taxei de emisie prevăzută de Legea nr. 9/2012.
Asupra cauzei pe fond, tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului sus individualizat reclamantul/a a solicitat pârâtei Administrația Finanțelor P. e calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, reclamantul/a achitând taxa stabilită.
Un examen comparativ al noii reglementări cuprinse în Legea nr.9/2012 atrage concluzia similitudinii de reglementare dintre taxa pe poluare prevăzută de
O.U.G. nr. 50/2008 și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglementată de Legea nr. 9/2012.Noul act normativ a fost construit pe aceleași principii cu O.U.G. nr. 50/2008 taxa fiind determinată în esență prin raportare la criterii precum ar fi capacitatea cilindrică, vechimea autoturismului și valoarea emisiilor de CO2. De principiu, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor, indiferent dacă acestea sunt autoturisme noi sau autoturisme de ocazie anterior înmatriculate într-un alt stat (fie el membru al Uniunii Europene sau nu).
În forma inițială a Legii nr. 9/2012 taxa a fost percepută potrivit art. 2 lit.
i) și art. 4 alin. (2) și pentru primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după intrarea în vigoare a prezentei legii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta I. P. județului
M. .
În motivarea recursului se arată, în esență, că prin hotărârea atacată, prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamant/a și în consecință, a obligat serviciul specializat din cadrul P. Județului la înmatricularea autoturismului proprietate personală, fără achitarea taxei de poluare.
Pârâtul consideră criticabil acest mod de interpretare a legii, deoarece
O.U.G. nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care se constituie venit la fondul pentru mediu și se gestionează de către Administrația Fondului Pentru Mediu, în vederea finanțării proiectelor și programelor pentru protecția mediului susținând că nu contravine dreptului comunitar și că prevederile naționale se impun a fi respectate.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În cauză, a depus concluzii scrise intimatul/a reclamant/a, prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul Uniunii Europene are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. "Ab intio"; trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul Uniunii Europene.
Cererea de înmatriculare a autoturismului fără achitarea taxei de poluare a fost respinsă, invocându-se faptul ca nu se poate proceda la înmatricularea autoturismului in lipsa dovezii achitării taxei de poluare, cu motivarea ca prima înmatriculare a vehiculelor în România se poate efectua doar daca sunt respectate dispozițiile art. 7 din OMAI 1501/2006, atât în sensul prezentării documentelor, cât și în sensul achitării tuturor taxelor prevăzute de legislația în vigoare, inclusiv taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, stabilita de
O.U.G. nr. 50/2008, argumente pe care se bazează și recursul promovat.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pe poluare se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008) încât dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare.
Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O.U.G. 50/2008, constată faptul ca solicitarea de înmatriculare a autoturismului și refuzul
autorității administrative de a înmatricula acel autoturism, în absența dovezii de achitare a taxei de poluare, a avut loc după data modificării O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 218/2008 și respectiv O.U.G. nr. 7/2009. În consecință, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente trebuie analizata prin raportare efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin M. Finanțelor și Economiei, Direcția Generală a Finanțelor P. e Sibiu, Administrația Finanțelor P. e Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și M. Mediului.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Chiar dacă din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008, este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare.
Trebuie notat că la data formulării cererii de înmatriculare ca efect al OUG nr. 117/2009 a încetat efectul art. III introdus prin OUG nr. 218/2008 și ca atare practic s-a revenit la forma inițială de calcul și stabilire a taxei pe poluare cu mențiunea că nivelul taxei pe poluare percepută în noile condiții legale era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 50/2008.
Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de Apel și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Și este așa, deoarece raționamentul CJUE din cauza Tatu este valid și în legătură cu reglementările succesive primei forme a OUG nr. 50/2008.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale
Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 50/2008 în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului Uniunii, respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății.
Or, statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
O analiză comparativă a noii reglementări cuprinse în Legea nr.9/2012 cu legislația anterioară atrage concluzia similitudinii de reglementare dintre taxa pe poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglementată de Legea nr. 9/2012, efectele din perspectiva dreptului comunitar fiind aceleași.
Față de cele ce preced, raportat la considerentele menționate în precedent care înlocuiesc sentința pronunțată de instanța de fond, soluția de admitere a acțiunii și obligare a autorității administrative de resort la îndeplinirea operațiunii administrative de înmatriculare a autovehiculului, fără plata taxei pe poluare, este întemeiată.
Din această perspectivă, Curtea urmează ca, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la 312 C.pr.civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta I. | P. | JUDEȚULUI M. - | ||
S. | P. C. R. P. DE C. | ȘI Î. | A V., împotriva |
sentinței civile nr. 5128/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui
M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. S. L. R. L. U.
G.
B.
red.SLR/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: A.S.
