Sentința civilă nr. 389/2013. Anulare act control taxe şi impozite

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

cod operator 4204

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ NR.389

Ședința publică din 23 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. F. - judecător

GREFIER: A. H.

Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC D. SA cu sediul în B. M., B-dul U. nr.16/4 în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. B. M., cu sediul în B. M., Al. S. nr.2A și A. F. pentru M., cu sediul în B., S. I. nr.294, Corp A, sector 6, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de_ din partea reclamantei SC D. SA înscrisuri în probațiune, precum și taxa judiciară de timbru în cuantum de 43 lei cu chitanța 1177/_ .

Instanța verificând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.

T.

Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul T. ui M. la data de _, sub nr. de mai sus, reclamanta SC D. SA în contradictoriu cu pârâtele A.

F. P. B. M. și A. F. pentru M., a solicitat ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună pârâtele să restituie suma de 309 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și la plata dobânzii legale calculate de la momentul plății taxei și până la achitarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se susține că reclamantul a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al Uniunii Europene, stat în care vehiculul a fost înmatriculat pentru prima dată și pentru a cărui înmatriculare în România a fost obligat în baza deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule

emisă de către pârâta A. F. P. B. M. la plata taxei pentru emisii poluante în cuantum de 309 lei. Suma a fost achitată cu OP nr. 534/_

.

Ulterior achitării sumei reclamantul a solicitat restituirea taxei printr-o cerere adresată pârâtelor motivat de faptul că obligația de plată a taxei este contrară normelor comunitare, fără a primi un răspuns în termenul legal.

Prevederile OUG 50/2008 sunt discriminatorii și contrare art. 90 din TCE întrucât taxarea se impune doar autovehiculelor second-hand la prima înmatriculare în România fără a se aplica celor deja înmatriculate, cu aceleași caracteristici. Potrivit art. 148 din Constituția României prevederile tratatelor comunitare au prioritate în raport cu dispozițiile contrare din legile interne.

În drept se invocă art. 7 și 16 indice din Legea nr. 554/2004, art. 3 din

O.G. nr. 9/2000, art. 70, art. 117 alin. 1 lit. d și art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală, art. 274 Cod procedură civilă.

În probațiune s-au depus în copie înscrisurile la care se face referire în cuprinsul cererii.

Pârâta A. F. pentru M. nu și-a exprimat poziția procesuală.

Poziția procesuală a celeilalte pârâte este exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar prin care se solicită respingerea cererii, poziție procesuală în susținerea căreia se invocă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și de inadmisibilității cererii întrucât decizia de calcul prin care s-au stabilit cuantumul și obligația de plată a taxei de poluare a fost emisă potrivit art. 5 și 7 din OUG nr. 50/2008 și constituie titlu de creață și înștiințare de plată, fiind astfel înlăturată una dintre criticile aduse Statului Român în cadrul procedurii de infrigement demarată de Comisia Europeană întrucât taxa nu era stabilită pe baza unui act administrativ care mai apoi să poată fi contestat în concret și efectiv de către contribuabili. Reclamantul nu a parcurs în termenele și condițiile prevăzute de art.205 și 218 Cod procedură fiscală calea contestației împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare care era obligatorie anterior sesizării instanței de contencios administrativ fiscal. Pe fond pârâtele susțin conformitatea Legii nr.9/2012 cu dreptul comunitar.

Analizând actele și probele de la dosar, instanța reține următoarele

:

La cererea reclamantului pârâta A. F. P. B. M. a emis în temeiul Legii nr.9/2012 decizia de stabilire a taxei pentru emisii poluante nr.22157/_ prin care a determinat cuantumul taxei de 309 lei, sumă pe care reclamantul a achitat-o cu chitanța nr. 534/_ depusă la fila 16 din dosar .

Decizia de calcul a taxei pentru emisii poluante a fost emisă în vederea înmatriculării în România a unui vehicul marca Dacia Logan Ambiance care se susține că provine dintr-un stat membru al Uniunii Europene .

Din factura nr.DACGR5704836VI/_ emisă de către SC Auto Becoro SRL și copia cărții de identitate a vehiculului, înscrisuri depuse în copie la filele 19-20 din dosar.

Autovehiculul pentru a cărui înmatriculare în România s-a achitat taxa pentru emisii poluante nu este un autovehicul de ocazie de import din alt stat membru ci, așa cum rezultă din factura nr. DACGR5704836VI/_ emisă către reclamant de către SC Auto Becoro SRL, vehiculul era nou, fără a fi înmatriculat anterior într- un stat membru al Uniunii Europene.

La data la care s-a solicitat pârâtei înmatricularea vehiculului intrase în vigoare Legea nr.9/2012 care instituie obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și prin care s-a abrogat începând cu data de_ O.U.G. nr. 50/2008 care stabilea taxa pe poluare pentru autovehicule. Prin urmare legalitatea refuzului pârâtei de a proceda la înmatricularea vehiculului nu poate fi cenzurată decât în conformitate cu normele în vigoare la data la care s-a solicitat înmatricularea, adică raportat la cadrul legal stabilit prin Legea nr.9/2012.

Având în vedere succesiunea în timp dintre cele două acte normative, se impun următoarele observații cu privire la O.U.G. nr. 50/2008. Incompatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu art.110 TFUE (fostul art.90 TCE)a fost stabilită de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09, I. Tatu vs. Statul Român în care se reține că "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";.

Aceeași soluție a fost adoptată de instanța europeană și prin hotărârea de principiu pronunțată la 7 iulie 2011 în cauza C-263/10 Iulian A. Nisipeanu contra României.

Un examen comparativ al noii reglementări cuprinse în Legea nr.9/2012 atrage concluzia similitudinii de reglementare dintre taxa pe poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglementată de Legea nr. 9/2012.Noul act normativ a fost construit pe aceleași principii cu O.U.G. nr. 50/2008 taxa fiind determinată în esență prin raportare la criterii precum ar fi capacitatea cilindrică, vechimea autoturismului și valoarea emisiilor de CO2.De principiu, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor, indiferent dacă acestea sunt autoturisme noi sau autoturisme de ocazie anterior înmatriculate într-un alt stat (fie el membru al Uniunii Europene sau nu).

În forma inițială a Legii nr. 9/2012 taxa a fost percepută potrivit art. 2 lit. i) și art. 4 alin. (2) și pentru primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după intrarea în vigoare a prezentei legii.

Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.1/2012, intrată în vigoare la_ ,care a dus modificări acestui act normativ, s-au prevăzut că dispozițiile art. 2 lit. i) și art. 4 alin. (2) se suspendă până la data de_, cu consecința

că taxa pentru emisiile poluante nu se achită cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autoturismelor de ocazie înmatriculate anterior datei de_ și a celor pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pe poluare, chiar dacă aceste taxe au fost recuperate ulterior, în tot sau în parte, de la Statul Român iar contribuabilii care au achitat taxa pe acest temei legal în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi (_ ) și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (_

), pot solicita restituirea acesteia.

În condițiile în care legiuitorul român nu a respectat recomandarea formulată de Curte în sensul înlocuirii taxei pe poluare cu o taxă rutieră anuală, achitată de proprietarii tuturor autovehiculelor care poluează, instanța constată că se menține în noua reglementare discriminarea criticată de către Curte prin aceea că taxa pentru emisiile poluante nu este aplicabilă în continuare unor largi categorii de autovehicule :autovehiculele înmatriculate în România anterior datei de_ și autovehiculele pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pe poluare, chiar dacă aceste taxe au fost recuperate ulterior, în tot sau în parte, de la Statul Român iar pentru taxele deja achitate în perioada_ -_ s-au prevăzut măsuri reparatorii, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr.1/2012 doar pentru proprietarii autovehiculelor din parcul auto național care au achitat taxa cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate.

Analizând legalitatea refuzului de restituire instanța constată următoarele:

Compatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu prevederile dreptului comunitar, în concret art. 110 TFUE, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată de către Curte de Justiție a Uniunii Europene la data de 07 aprilie 2011 în cauza Tatu contra României care a statuat următoarele: "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";.

Conform unei jurisprudențe consacrate a CJCE, există o încălcare a articolului 110 primul paragraf TFUE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C-393/98, Rec., p. I-1327, punctul 21, Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01, Rec., p. I-4981, punctul 67, Hotărârea Brzeziński, punctul 29, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/Grecia, C-74/06, Rep., p. I-7585, punctul 25).

Reclamantul nu a depus înscrisuri pentru a face dovada că autovehiculul pentru a cărui înmatriculare în România s-a achitat taxa pentru emisii poluante

de poluare este un autovehicul de ocazie, de import dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, deși instanța a dispus în temeiul art.129 Cod procedură civilă suplimentarea probațiunii în acest sens, așa cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu reclamantul depusă la fila 25 din dosar

În consecință, instanța reține că probele administrate în cauză nu au confirmat incidența în cauză a articolului 110 TFUE (ex art. 90 TCE) în raport de care se poate constata incompatibilitatea Legii nr.9/2012 cu normele comunitare, motive pentru care cererea va fi respinsă inclusiv pentru cheltuielile de judecată care nu pot fi acordate față de culpa procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea formulată de către reclamantul SC D. SA cu sediul în

B. M., B-dul U. nr.16/4 în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. a municipiului B. M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, și A. F. pentru M. cu sediul în B., S. I., nr. 294, corp A, sector 6.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, azi_ .

PREȘEDINTE, GREFIER,

V. F. A. H.

Red. F.V./_

Tred. A.H.. /_ - 5 ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 389/2013. Anulare act control taxe şi impozite