Decizia civilă nr. 5/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5/2013
Ședința publică din 09 Ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: U. I.
JUDECĂTOR: C. V. JUDECĂTOR: P. I.
GREFIER: P. R. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de intimata DS V. ȘI PENTRU SA, împotriva sentinței civile nr. 5475 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul Z. T.
, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În procedura verificării competenței instituită de dispozițiile Legii nr. 202/2010, în conformitate cu art. 159¹ alin. 4 din Codul de procedură civilă, Tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, potrivit art. 2 pct. 3 Cod pr. civilă, coroborat cu art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Instanța constată recursul la prim termen de judecată, fiind declarat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, motivat și comunicat.
Nemaifiind alte cereri și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul reține recursul în pronunțare.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 5475 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul Z. T., în contradictoriu cu intimata DSVSA B. și în consecință s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul verbal de constatare a contravenție seria BN nr.03232/_, cu sancțiunea avertisment.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul - verbal seria BN nr.03232 încheiat la data de_, de către intimata DS V. și Pentru SA B. -Năsăud, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 600 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 3 lit. a pct. 2 din HG 984/2005, constând în aceea că la data de_, ora 0900 a fost surprins în localitatea Șieu, în cadrul târgului de animale organizat, vânzând suine fără documentele prevăzute de legislația sanitar-veterinară în vigoare.
Potrivit art. art. 3 lit. a pct. 2 din HG 984/2005 constituie contravenție la normele privind circulația animalelor, produselor de origine animală, furajelor sau a produselor medicinale și a altor produse de uz veterinar…vânzarea sau înstrăinarea în
orice mod a animalelor, cumpărarea ori luarea acestora în proprietate cu orice titlu, fără documentele prevăzute de legislația sanitar veterinară în vigoare. Contravenția se sancționează, în cazul persoanelor fizice, cu amendă între 600 și 1.200 lei.
Instanța a constatat că în mod corect s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea acestei contravenții, partea neavând asupra sa cerute de organul constatator,dar pe care așa cum rezultă din scriptele aflate la fila 5-10 le avea întocmite.
Având în vedere cele ce preced, petentul fiind la prima abatere de acest gen și nefăcându-se dovada unui prejudiciu important prin săvârșirea acesteia,demonstrând că deținea aceste documente instanța în temeiul disp.art.34 din OG 2/200l, raportat la disp.art.7 din aceeași ordonanță, aprobată prin L.l80/2002, a admis în parte plângerea contravențională, a modificat procesul verbal de contravenție atacat, în sensul de că a înlocuit amenda în sumă de 600 lei, cu sancțiunea "avertisment";.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta D.
S. V. și pentru SA solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a plângerii formulată de petentul Z. u T. .
În motivare s-a arătat că hotărârea pronunțată în cauză este nelegală și neîntemeiată pentru considerentele de mai jos.
Este real că instanța de judecată, în cadrul activității specifice, face aprecieri și asupra sancțiunii aplicate, a cuantumului acesteia, dar în speță considerăm că nu a existat nici un motiv de admitere a plângerii, de modificare a procesului-verbal și de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Instanța a reținut corect că petentul a comis contravenția prevăzută de art. 3, lit. a, punctul 2 din H.G. nr. 984/2005 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor.
Deși s-a stabilit că petentul a comis fapta contravențională reținută prin procesul-verbal în sarcina sa, pentru a motiva măsura de înlocuire a amenzii, instanța a argumentat că « petentul fiind la prima abatere de acest gen și nefăcându-se dovada unui prejudiciu important prin săvârșirea acesteia, demonstrând că deținea aceste documente... ».
Soluția instanței de a înlocui amenda contravențională cu avertisment este neîntemeiată și pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304, pct. 9 din Codul de proc. civilă, rap. la art. 7, alin. 2 din O. G. nr. 2/2001 și la art. 21, alin. 3 din același act normativ, fiind dată cu nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează atât răspunderea contravențională în general, cât și modul de constatare a contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor în special.
Potrivit dispozițiilor art. 7, alin. 2 din O. G. nr. 2/2001 "Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă".
În speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea sancțiunii contravenționale "avertisment" pentru considerentele ce urmează.
Dacă s-ar fi raportat corect la textul legal, instanța ar fi constatat că fapta contravențională săvârșită de petent nu este de gravitate redusă; s-a aplicat limita minimă a sancțiunii prevăzută de actul normativ; a comercializat mai multe suine fără a deține asupra sa formular de mișcare și certificat de sănătate
O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu impune existența unui prejudiciu pentru a putea fi aplicată sancțiunea contravențională a amenzii.
Cu toate acestea prima instanță, făcând abstracție de criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001 dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
Se consideră că împrejurarea că petentul ar fi la prima abatere de acest gen nu constituie un motiv temeinic pentru transformarea amenzii în avertisment, întrucât gradul de pericol social al faptei nu justifică o asemenea măsură. Insă instanța de fond nu a avut în vedere în procesul de reindividualizare a sancțiunii un criteriu esențial și anume gradul de pericol social al faptei. Fapta săvârșită de către petentul intimat prezintă un grad de pericol social ridicat, iar sancțiunea aplicată în speță este proporțională cu gradul de pericol social al contravenției așa cum îl definește legea, care menționează că apărarea sănătății animalelor este o problemă de stat. Astfel, art. 1 din O. G. nr. 42/2004, privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, menționează expres că "Apărarea sănătății animalelor, protecția animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om ...protecția mediului... constituie o problemă de stat și o îndatorire pentru toți locuitorii țării". De asemenea articolul 2 din același act normativ stipulează că "persoanele fizice...proprietare sau deținătoare de animale vii...cele care...transportă, comercializează animale vii...răspund pentru aplicarea si respectarea întocmai a prevederilor legislației sanitar-veterinare, în vederea asigurării si garantării sănătății animalelor, a sănătății publice, protecției animalelor, protecției mediului și a siguranței alimentelor.
Așadar, domeniul sanitar-veterinar este de importanța publică națională, iar încălcarea normelor care reglementează acest domeniu constituie fapte de pericol social ridicat.
Reținerea instanței conform căreia petentul ar fi demonstrat că deținea documentele prevăzute de legislația sanitar-veterinară este eronată.
Pe de o parte, este irelevant sub aspectul exonerării de răspundere a petentului că acesta ar fi deținut la domiciliu formularul de mișcare. Potrivit prevederilor legale acest document trebuie să existe asupra deținătorului suinelor în momentul mișcării acestora.
Pe de altă parte, cu ocazia judecării fondului cauzei petentul intimat nu a făcut dovada existenței certificatului de sănătate pentru suinele ce urmau a fi comercializate, cu toate că legiuitorul stabilește în mod expres că mișcarea suinelor se poate face numai dacă sunt însoțite și de acest document, aspect menționat de altfel și în întâmpinarea pe care am depus-o la dosar. Conform prevederilor art. 5 alin. 2 din Ordinul președintelui ANSVSA certificatul de sănătate este emis de medicul veterinar de liberă practică împuternicit de direcțiile sanitar-veterinare. Potrivit aliniatului 3 "certificatele de sănătate de emit pentru una sau mai multe suine....care părăsesc exploatația de origine cu aceeași destinație finala". In condițiile în care acest document nu a fost emis nu înțelegem raportat la ce temei instanța de fond a afirmat că petentul a demonstrat că deținea documentele.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, se arată că organul constatator a dat dovadă de clemență și i-a aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de actul normativ sancționator.
Așa fiind, este evident că instanța de fond a adoptat o soluție greșită fără să fi fost îndeplinite condițiile de drept și de fapt care să justifice o asemenea soluție, sancțiunea avertismentului fiind în totală contradicție cu scopul legii și cu valorile sociale ocrotite prin interdicția instituită.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 312 din Codul de proc. civilă, raportat la art. 304, pct. 9 și 3041 din Codul de proc. civilă și art. 34 alin. 2 din O. G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, prevederile Ordinului președintelui ANSVSA nr. 136/2010.
Recursul declarat în cauză nu este fondat .
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Starea de fapt este redată în mod explicit în considerentele sentinței mai sus expuse, motiv pentru care tribunalul consideră că nu este necesar să o reitereze.
În speță s-a făcut o corectă încadrare juridică a faptei contravenționale iar sancțiunea aplicată a fost individualizată conform dispozițiilor legale.
Instanța de fond în mod justificat a reținut că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina prevăzută de disp. art. 3, lit. a, pct. 2din HG nr. 984/2005, comisă în circumstanțele arătate mai sus.
Se mai constată că petentul în recursul declarat reia în cea mai mare parte motivele pe care le-a invocat și în plângerea contravențională și care au fost deja analizate de instanța de fond în motivarea sentinței atacate.
Având în vedere considerentele menționate, tribunalul în baza prev. art. 312 al.
1 Cod procedură civilă urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta DS V. ȘI PENTRU SA , cu sediul în B., str. T., nr. 26, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 5475 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
I. U. | V. | C. | I. P. | R. | A. | P. |
Red/dact: VC/VAH_ /4.ex
Jud. fond:T. L.M
