Decizia civilă nr. 5034/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 5034/2013
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. S.
Judecător C. P.
Judecător A. M. C. Grefier V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A
F. P. B. N. în numele Administrației F. P. N. împotriva sentinței civile nr. 1208/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. N. , în contradictoriu cu reclamantul M. A. I., privind și pe A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de Conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012 anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1208/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. N. a fost admisă acțiunea intentată de reclamantul M.
A. I., împotriva pârâtei A. F. P. N. și în consecință:
- a fost respins ca inadmisibil petitul de anulare a refuzului restituirii taxei de poluare emis de pârâta AFP N., cu nr. 24.275 din l5.l2.20ll.
A fost obligată pârâta AFP N. să restituie reclamantului suma de 4.854 lei, achitată cu chitanța seria TS7 nr. l285993 din l2.dec.20ll, reprezentând taxă de poluare, precum și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă calculată de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă și cheltuieli de judecată în sumă de 539,3 lei.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta AFP
N. și a fost obligată chemata în garanție ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M.
, să restituie pârâtei suma de 4.854 lei reprezentând taxă de poluare, dobânda legală aferentă acestei sume și cheltuieli de judecată în sumă de 539,3 lei.
Analizând, pe fond, actele și lucrările dosarului, instanța a reținuturmătoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism second hand dintr-un stat membru U.E. marca Volkswagen Passat, serie șasiu WVWZZZ3BZYE121706, pentru care a achitat taxa de poluare în sumă de 4.854 lei, cu chitanța seria TS7 nr. l285993 din l2.l2.20ll, autoturismul a fost înmatriculat în statul de proveniență la data de 28.09.l999 .
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin Hotărârea C.J.C.E. în cauza C- 402, cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
În continuare, Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Cum această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată astfel că o va admite și, constatând nelegalitatea refuzului de restituire a taxei de poluare, va dispune obligarea pârâtei AFP N. la plata sumei de 4.854 lei cu acest titlu și a dobânzii legale calculată de la data efectuării plății, până la data restituirii efective, potrivit disp.art.3 alin.3 din O.U.G.nr.9/2000 corob.cu art.1535 Cod civ. In baza art.274 Cod pr.civ. se va dispune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, reprezentând onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, potrivit dispozitivului.
Petitul de anulare a refuzului restituirii taxei, emis de pârâtă cu adresa nr.24275 din l5.l2.20ll va fi respins ca inadmisibil, întrucât o astfel de adresă nu constituie un act administrativ fiscal în înțelesul disp.art.4l și 43 C.pr.fiscală, ce ar putea fi contestat doar în cadrul procedurii prev.de art.205 și urm. din același act normativ.
Pe cale de consecință, constatând că pârâta este căzută în pretenții și că sunt întrunite cerințele disp.art.60 și urm.C.pr.civ., se va admite și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., urmând ca aceasta să plătească pârâtei AFP N. suma reprezentând taxa de poluare achitată și dobânda legală aferentă, precum și cheltuieli de judecată ocazionate, cu motivarea că potrivit art.1 din O.U.G.nr.50/2008 taxa de poluare reprezintă venit la Fondul de M. și se gestionează de A.F.M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Pe cale de consecință, față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și dispozițiile art. 60 C.pr.civ., art. 1 alin. 1 și art. 5 alin.1 din OUG nr.50/2008 tribunalul a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. B., conform dispozitivului prezentei sentințe.
Împotriva sentinței a declarat recurs D. | G. a F. P. | ||
B. | în numele Administrației F. P. | N. | , solicitând admiterea |
recursului, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantei. De asemenea, solicită reducerea onorariului avocațial stabilit de instanța de fond.
În motivarea recursului recurenta arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată, prin prisma existenței supremației dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, în ceea ce privește analiza dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
In contradictoriu cu reținerile instanței de fond, apreciază, în special pentru motivele de mai jos, temeiul legal, respectiv dispozițiile cuprinse în
O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și de prevederile H.G. nr.686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008 în baza cărora a fost percepută taxa ce face obiectul petitului de restituire este în deplină concordanță cu prevederile internaționale și pe cale de consecință aceasta nu se impune a fi restituită.
Din analiza dispozițiilor comunitare invocate și a celor interne aplicabile în speță nu rezultă că ar exista o contradicție, o incompatibilitate între acestea.
Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate și importate din Uniunea Europeană sau față de autoturismele noi produse în Uniunea Europeană și importate în România, întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculului.
Prin urmare, apreciază că dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare. Prin introducerea dispozițiilor legale menționate nu a fost încălcat principiul discriminării fiscale.
Instanța de fond a dispus restituirea taxei pe poluare precum și dobânda legală.
Și din acest punct de vedere critică soluția primei instanțe, întrucât acordarea dobânzilor contravine art. 9 din OG nr. 13/2011 și având în vedere Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
Iar în ceea ce privește acordarea dobânzii de la data achitării taxei contravine, în opinia sa, dispozițiilor art. 1088 alin. 2 din Codul civil, conform cărora dobânda se cuvine din ziua introducerii cererii de chemare în judecată și nu de la data plății, cum a dispus instanța de fond.
Solicită reducerea onorariului avocațial stabilit de instanța de fond.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Pe fondul cauzei
, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu
c. Statul Român,
s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și
caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de _
.
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
Referitor la obligarea la plata dobânzii
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire
este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de această sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 C.proc.civ., având în vedere criteriile enumerate în textul legal. Astfel, raportat la valoarea obiectului cauzei și la munca prestată de reprezentantul reclamantului, onorariul avocațial în cuantum de 500 lei solicitat pe calea cheltuielilor de judecată pentru fondul cauzei nu se impune a fi redus, în acest sens fiind și jurisprudența constantă în materie a Curții de Apel C. . Restul cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate reprezintă taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, care nu pot fi micșorate, astfel cum impun dispozițiile art.274 alin.2 C.proc.civ.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. B.
N. în numele Administrației F. P. N. împotriva sentinței civile nr. 1208/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | S. C. | P. | A. | M. C. |
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: I.U.
