Decizia civilă nr. 5041/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 5041/2013
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. S.
Judecător C. P.
Judecător A. M. C. Grefier V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. | G. | A | |
F. | P. B. N. , în numele Administrației F. | P. | a |
municipiului B. împotriva sentinței civile nr. 2006/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. N. , în contradictoriu cu reclamantul K. D., privind și pe A. Fondului pentru Mediu, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru. Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art.
1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2006/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. N. , a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta D. G. A F. P. B. -N.
, și a fost respinsă acțiunea față de această pârâtă.
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei plângerii administrativ - fiscale .
A fost admisă acțiunea intentată de reclamantul K. D., împotriva pârâtei A. F. P. a mun.B., și în consecință:
-
A fost respinsă ca inadmisibil petitul de anulare a deciziei de impune emisă de pârâta AFP B. nr. 892/05 din ll.l0.20ll ;
A fost obligată pârâta AFP B. să restituie reclamantului suma de
2.397 lei, achitată cu chitanța seria TS7 nr. l30214l din l2.l0.20ll, reprezentând taxă de poluare și cheltuieli de judecată în sumă de 539,3 lei.
În considerente se reține că reclamantul a achiziționat un autoturism second hand dintr-un stat membru U.E. marca Operl Corsa, serie șasiu WOLOSBF68Y4263890, pentru care a achitat taxa de poluare în sumă de
2.397 lei, cu chitanța seria TS7 nr.l302l4l din l2.l0.20ll, autoturismul a fost înmatriculat în statul de proveniență la data de_ .
Taxa de poluare s-a calculat și perceput în considerarea dispozițiilor O.U.G.nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Pe fondul cauzei, s-a reținut ca prin Hotărârea C.J.C.E. în cauza C- 402, cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
În continuare, Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Cum această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, pentru considerentele expuse, tribunalul a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată astfel că a admis-o și, constatând nelegalitatea refuzului de restituire a taxei de poluare, a dispus obligarea pârâtei AFP B. la plata sumei de 2.397 lei cu acest titlu. In baza art.274 Cod pr.civ. se va dispune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, reprezentând onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, potrivit dispozitivului.
Petitul de anulare a deciziei de impune a taxei de poluare nr.892/05 din ll.l0.20ll emis de pârâta AFP N. a fost respins ca inadmisibil, întrucât actul adminitrativ fiscal poate fi contestat doar în cadrul procedurii speciale prevăzute de art.205 și urm.C.pr.fiscală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D. | G. A F. | P. | |
B. | N. , în numele Administrației F. P. | a municipiului B. | , |
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată, pe cale de consecință a nu dispune restituirea sumei de 2397 lei reprezentând taxă pe poluare, precum nici obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 539,30 lei.
În motivarea recursului se arată că solutia pronuntata de catre instanta de fond este netemeinica si nelegala, fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, este lipsita de temei de legal si necuprinzand motivele pe care se sprijina motivarea solutiei, mai mult aratand ca instanta fondului a omis sa se pronunte cu privire la cererea de chemare in garantie, solicita să se facă aplicatiunea dispozitiilor art.304 si 3041C,procedura civila, in sensul examinarii cauzei sub toate aspectele.
De asemenea instanta de fond nu a facut o atenta analiza a cererii introductive, ceea ce echivaleaza cu nejudecarea fondului, aparand astfel ca verosimila si necontestata pozitia reclamantului-intimat exprimata prin actiunea introductiva.
In contradictoriu cu retinerile instantei de fond, apreciază ca actiunea in contencios administrativ formulata de catre reclamantul-intimat este
neintemeiata, astfel ca nu se impunea ca instanta sa admita actiunea si sa dispuna restituirea taxei pe poluare cu acordarea dobanzilor legale calculate de la data platii taxelor si pana la restituirea efectiva si cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
In contradictoriu atat cu reclamantul-intimat cat si cu retinerile instanței fondului arată că OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare nu a fost si nu este in contradictie cu normele comunitare, scopul instituiri acesteia fiind acela de a contribui cu sumele incasate, la asigurarea protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calitatii aerului si pentru incadrarea in valorile limita prevazute de legislatia comunitara in acest domeniu si de asemenea nueste discriminatorie.
Prin noul act normativ in baza caruia a fost perceputa taxa pe poluare de la reclamant/a ,este respectat si principiul transparentei,deoarece taxa pe poluare este asezata pe baza unor criterii cunoscute de contribuabili prin omologarea de tip,fiind instituite valorile limita pentru incadrarea unui autovehicul in diverse clase de poluare,astfel incat se poate cunoaste pe baza documentelor masinii cuantumul posibil al taxei pe poluare pentru autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul si-l doreste.
Se mai impune a se retine de catre instanta corectul caracter al taxei pe poluare perceput pentru autoturisme si autovehicule si anume acela de taxa pe poluare perceputa cu ocazia primei inmatriculari in Romania,iar nu o taxa pe poluare pentru fiecare inmatriculare in Romania,sau taxa pe poluare de reinmatriculare in Romania.
Acesta este motivul pentru care in situatia in care o persoana romana achizitioneaza un autoturism sau autovehicul care a fost deja inmatriculat in Romania de catre vechiul proprietar nu mai plateste aceasta taxa pe poluare intrucat in acest caz nu mai are de a face cu o prima inmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului.
In situatia mai sus descrisa rezulta ca reclamanta-intimata nu s-a aflat in situatia unei reinmatriculari a unui autovehicul deja inmatriculat in Romania si ca atare in mod corect i-a fost impusa pentru realizarea primei inmatriculari ,plata taxei pe poluare in temeiul OUG nr.50/2008 act normativ care respecta exigentele de compatibilitate cu art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunitatii Europene, astfel ca restituirea ei nu are un temei legal.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
În primul rând, curtea observă faptul că instanța de fond nu a omis să se pronunțe pe cererea de chemare în garanție, întrucât o astfel de cerere nu a fost formulată de către pârâtă.
Pe fondul cauzei
, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu
c. Statul Român,
s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei
taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de_ .
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art.
148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
Referitor la obligarea la plata dobânzii
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent
de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de această sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. | A F. P. | |
B. | N. , pentru A. F. P. a municipiului B. | împotriva |
sentinței civile nr. 2006/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | S. C. | P. | A. | M. C. |
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: I.U.
