Decizia civilă nr. 5106/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 5106/2013
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP
Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta A. F.
P. A M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 5002 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta intimată Z. G. V. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5002 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii.
S-a admis acțiunea formulata de reclamanta Z. G. V., în contradictoriu cu parata A. F. P. A M. C. N. .
S-a admis cererea de chemare în garanție.
Parata a fost obligată sa restituie reclamantului suma de 3494 lei reprezentând taxa de poluare precum si dobânda legală calculată la această sumă începând cu data de_ și până la achitarea efectivă.
Chemata în garanție A. F. PENTRU M. a fost obligată, să plătească pârâtei suma de 3494 lei cu titlu de taxa de poluare si dobânda legala calculata la aceasta suma începând cu data de_ si pana la achitarea efectiva.
Parata a fost obligată sa plătească reclamantului cheltuieli de judecata în sumă de 1039,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., excepțiile invocate de către pârâtă, instanța le-a respins, pentru următoarele argumente:
Instanța a observat că reclamantul contesta, in realitate, compatibilitatea taxei de poluare cu legislația comunitară, împrejurare față de care reclamantului nu i se pot opune excepțiile invocate, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea.
Mai mult, potrivit Deciziei nr.24/2011 pronunțate de Î. Curte de C. si Justiție in soluționarea recursului in interesul legii procedura de contestare prevăzuta la art. 7 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala, nu se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Asupra cauzei pe fond
tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Opel Corsa nr. identificare WOL000078S4358466 anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea în România a achitat, în temeiul OG nr.50/2008, o taxă de poluare în cuantum de 3494 lei la AFP C. N., în data de_ .
Ulterior, reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă, întrucât reclamantul nu se află în niciuna din situațiile prevăzute la art.3(2) din OG nr.50/2008.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de
M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F.
P. C. -N.
prin care se solicită modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată sau, în subsidiar, respingerii cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenta consideră că au fost acordate cheltuieli de judecată într-un cuantum excesiv în raport de munca avocatului și valoarea obiectului pricinii, și că nici nu ar putea fi obligată la plata cheltuielilor având în vedere lipsa sa de culpă.
Prin întâmpinarea formulată reclamantul a solicitat respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile recurate, cu o motivare extinsă a poziției sale.
De asemenea a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele
:
Curtea reține că obligarea recurentei la suportarea unor cheltuieli de judecată este legală, neputând fi vorba despre o lipsă de culpă în condițiile în care a refuzat să facă aplicarea prevederilor comunitare, supranaționale.
Din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, în domeniul contenciosului administrativ examinarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a aplicabilității art. 6 alin. 1 din Convenție se face în general în raport cu o pretinsă încălcare a drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, deși nu este exclusă calificarea, bunăoară, a unei proceduri fiscale din dreptul intern ca acuzație în materie penală (Bendenoun v. Franța, 1994). În practica Curții s-a evitat definirea exactă a termenilor Convenției, Curtea examinând în fiecare caz în parte în funcție de circumstanțele speței natura dreptului în discuție, civil sau
public, pe baza unor criterii orientative generate de practica anterioară sau stabilite la deliberare ("Convenția este un instrument viu, care trebuie interpretat în lumina condițiilor din prezent"; - Johnston v. Irlanda, 1986). Sub acest aspect, caracterul predominant al prezentului litigiu este cel "civil";. Trebuie remarcat că noțiunile cu care operează Convenția au un înțeles autonom (Baraona v. Portugalia, 1987), netributar dreptului intern, astfel încât un drept calificat în dreptul intern ca fiind civil, poate să nu aibă o aceeași natură din perspectiva Convenției, sau, invers, un drept public să fie privit de către Curte ca având un caracter civil. Caracterul "civil"; al procedurii imprimă acesteia și un deziderat de echitate, inclusiv sub aspectul justei aprecieri a costurilor judecății.
Potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Este adevărat că nu există în prezent un tablou al onorariilor minimale, însă Curtea nu consideră că această împrejurare atrage caducitatea textului în discuție, ci aplicarea lui în modul în care acesta poate avea un efect, nu într-un mod în care nu poate produce nici un efect, conform acestui principiu general de interpretare a actelor normative. Din această perspectivă, textul poate avea efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Dacă în privința muncii îndeplinite de avocat, Curtea nu găsește neapărat motive de reducere (cu toate că in abstracto cauza nu este una complexă și este des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar pentru mulți avocați) - apărările din întâmpinare vizează acest aspect, nu este mai puțin adevărat că valoarea pricinii nu este una semnificativă, iar cheltuielile de judecată solicitate la fond au o proporție însemnată față de întreaga miză a procesului pentru reclamant. Curtea, în urma reaprecierii elementelor pertinente consideră necesară diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate la suma de 539,3 lei, sumă care acoperă cheltuielile cu taxa de timbru și timbru judiciar și conține un onorariu avocațial de 500 lei pe care Curtea îl apreciază ca bine acordat în raport cu criteriile legale.
Curtea mai reține că reclamantul intimat a depus jurisprudență în sprijinul poziției sale referitoare la inadmisibilitatea reaprecierii de către instanța de recurs muncii îndeplinite de avocat în fazele anterioare, care nu este însă pertinentă datorită existenței unei diferențe specifice între recursurile prevăzute de art. 304
C. pr. civ., respectiv art. 3041C. pr. civ., jurisprudența nefiind nici izvor de drept. Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea urmează să admită recursul și să modifice în parte sentința atacată în sensul că va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată în primă instanță pârâta de la suma de 1039,3 lei la suma de 539,3 lei, cu menținerea restului
dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C. -
N. împotriva sentinței civile nr. 5002 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată în primă instanță pârâta de la suma de 1039,3 lei la suma de 539,3 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Președinte, C. I. | Judecător, DP | Judecător, A. -I. A. |
Grefier, M. N. Țâr |
Red.I.C./dact.V.R 2 ex./_ Jud.fond: G. G.
