Sentința civilă nr. 38/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ Cod operator - 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 38
Ședința publică din 7 ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. VIOLETA - judecător
GREFIER: B. -L. E.
Pe rol este soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul M. I. , cu domiciliul în B., str. F. nr. 5, județul M., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M. , cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, județul M. și A. F. P. V. DE S. , cu sediul în V. de
S., județul M. și A. F. PENTRU M. , cu sediul în B., S.
I. nr. 294, corp A, sector 6, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, în urma verificării actelor și lucrărilor dosarului, reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamantul M. I.
a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M. ,
A. F. P. V. DE S.
și A. F. PENTRU M.
, să dispună anularea deciziei nr. 17590/_ emisă de A. F. P. V. de S., obligarea pârâtelor la plata sumei de 5.427 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda legală aferentă acesteia calculată de la data achitării și până la restituirea efectivă și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al U.E.
Reclamantul a achitat pentru autoturismul menționat suma totală de
5.427 lei, cu titlu de taxă de poluare, sens în care i s-a eliberat chitanța seria TS8 nr. 1390178 de către Trezoreria V. de S. .
Reclamantul consideră, în esență, că O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, este contrară art. 90 din Tratatul de instituire a C.E.
Prin întâmpinare, pârâta D. G. a F. P. M., în nume propriu și pentru A. F. P. V. de S., a invocat excepția lipsei procedurii prealabile și excepția de inadmisibilitate a acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Având a se pronunța asupra excepțiilor invocate de pârâta D. G. a
F. P. M., în conformitate cu art. 137 Cod procedură civilă, instanța urmează să le respingă ca neîntemeiate.
Aspectul legat de obligativitatea procedurii prealabile în domeniul contenciosului fiscal trebuie analizat mai ales prin prisma efectelor produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul F. și Economiei, D. G. a F. P. Sibiu,
A. F. P. Sibiu, A. F. pentru M. și Ministerul M. lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C.J.U.E. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O.U.G. 50/2008 are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
În urma acestei decizii instanța reține că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa de poluare a fost percepută reclamantei iar actul administrativ fiscal anterior enunțat este total lipsit de un temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C.J.U.E. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ.
Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea României la Uniunea Europeană, taxa trebuie restituită de către Statul Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de România prin aderarea la acest spațiu.
În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 Tatu împotriva României, reacție prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de Justiție a Uniunii Europene, judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. Orice apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral.
În acest context instanța apreciază că procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală își găsește rațiunea și justificarea în condițiile în care există o minimă îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal. În cazul concret analizat, subsecvent deciziei în cauza Tatu împotriva României, actul administrativ fiscal în baza căruia taxa a fost percepută este lipsit de orice suport normativ prin efectul deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene, așa încât nu există nici o îndoială cu privire la nelegalitatea acestuia, dispărând cu efect retroactiv temeiul legal în baza căruia actul administrativ a fost emis.
Prin maniera și contextul în care este invocată, procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură Fiscală este pe deplin denaturată de la scopul său legal și firesc. Astfel, această procedura nu mai este privită de către organul fiscal ca o modalitate în sprijinul contribuabilului prin care se oferă șansa administrației să-și revoce actul administrativ fiscal nelegal total sau parțial ci este invocată ca o barieră în calea restituirii unei taxe percepută cu încălcarea dreptului comunitar, taxă care ar trebuie restituită din oficiu de către organul administrației care a perceput-o subsecvent deciziei în cauza Tatu împotriva României.
Procedura administrativă este justificată din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al administrației se dă posibilitatea organului emitent sau al celui ierarhic superior să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității. Recursul prealabil este un mijloc de protecție al autorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea principiului său în pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai ca vătămat în particular dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări.
În același timp, procedura prealabilă are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține corelarea actului sau admiterea lui printr-o procedură administrativă, simplă, rapidă, scutită de taxă de timbru. Pe de altă parte, dacă administrația răspunde negativ la recurs fiind considerate neîntemeiate, acesta va avea posibilitatea să-și evalueze obiectiv șansele de a câștiga procesul și va putea opta în cunoștință de cauză pentru această cale de drept. La aceste scopuri se mai pot adăuga și cel privitor la
degrevarea instanțelor de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă.
Accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară, este limitat de reguli procedurale.
Rămâne însă să stabilească dacă dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat.
În mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărări întemeiate pe excepția de inadmisibilitate atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice.
Cu toate acestea, instanța apreciază că această apărare a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat, având ca unic efect blocarea posibilității contribuabilului de a-și recupera taxa percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
Pe fondul cauzei, din coroborarea probatoriului administrat, precum și a dispozițiile legale incidente în materie, instanța reține următoarele:
Curtea de la Luxemburg a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzeziński, punctul 27, și Krawczyński, punctul 30).
Un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 110 TFUE decât dacă este instituit și organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzeziński, punctul 40, Ordonanța din 10 decembrie 2007, Kawala, C-134/07, Rep., p. I-10703, punctul 29 și Hotărârea Krawczyński, punctul 32).
De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie de import, Curtea a considerat că art. 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01, Rec., p.I-4981, punctul 66).
Conform unei jurisprudențe consacrate a CJCE, există o încălcare a articolului 110 primul paragraf TFUE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C-393/98, Rec., p. I-1327, punctul 21, Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01, Rec., p. I-4981, punctul 67, Hotărârea Brzeziński, punctul 29,
și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/Grecia, C-74/06, Rep., p. I-7585, punctul 25).
Reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene autovehiculul menționat în cerere pentru înmatricularea căruia pârâta A.
F. P. V. de S., prin decizia de stabilire a taxei de poluare, a stabilit în sarcina acestuia obligația de plată a unei sume lei cu titlu de taxă de poluare pe care acesta a achitat-o.
Potrivit art. 110 alin. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex. articolul 90 TCE), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, conform alin. 2 al aceluiași articol, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Scopul general al art. 110 alin. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex. articolul 90 TCE) este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
OUG nr. 50/2008, cu modificările intervenite prin actele normative ulterioare, este contrară art. 110 alin. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex. articolul 90 TCE) întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel din acest litigiu pentru care se solicită restituirea taxei de poluare.
După aderarea României la Uniunea Europeană, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Din perspectiva celor arătate, tribunalul consideră că decizia de calcul a taxei de poluare este nelegală, nelegală fiind și încasarea taxei aferente și, în consecință, suma percepută trebuie restituită de către pârâta A. F. pentru M. în bugetul căreia s-a făcut venit.
Cât privește daunele interese, instanța apreciază că, în principiu, se acordă dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000, iar din data de_ cea prevăzută de art. 3 din OG 13/2011, începând cu data achitării taxei de poluare.
În raport de aceste considerente, instanța va admite acțiunea, conform dispozitivului.
Pârâtele, fiind în culpă procesuală, vor fi obligate, în temeiul art. 274 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, să plătească reclamantului suma de 43,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate de pârâta D. | G. | a F. | P. | M. |
, în nume propriu și pentru A. F. P. | V. de S. . |
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. I.
, cu domiciliul în B.
, str. F. nr. 5, județul M., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F.
P. M.
, cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, județul M. și A.
F. P. V. DE S.
, cu sediul în V. de S., județul M. și A. F. PENTRU M.
, cu sediul în B., S. I. nr. 294, corp A, sector 6 și, în consecință:
Anulează
Decizia nr. 17590/_
emisă de A. F. P. V.
de S. .
Obligă
pârâtele să restituie reclamantului suma de 5.427 lei
, cu dobânda
legală aferentă acesteia calculată de la data achitării și până la restituirea efectivă a sumei.
Obligă
pârâtele să plătească reclamantului suma de 43,30 lei
cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 7 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | G. | IER | |
A. C. Violeta | B. | -L. | E. |
Red. A.C.V. / T-red B.L.E.
6 ex. / 14 ianuarie 2013
Dosar nr. _
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate de pârâta D. | G. | a F. | P. | M. |
, în nume propriu și pentru A. F. P. | V. de S. . |
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. I.
, cu domiciliul în B.
, str. F. nr. 5, județul M., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F.
P. M.
, cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, județul M. și A.
F. P. V. DE S.
, cu sediul în V. de S., județul M. și A. F. PENTRU M.
, cu sediul în B., S. I. nr. 294, corp A, sector 6 și, în consecință:
Anulează
Decizia nr. 17590/_
emisă de A. F. P. V.
de S. .
Obligă
pârâtele să restituie reclamantului suma de 5.427 lei
, cu dobânda
legală aferentă acesteia calculată de la data achitării și până la restituirea efectivă a sumei.
Obligă
pârâtele să plătească reclamantului suma de 43,30 lei
cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 7 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE
