Decizia civilă nr. 537/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 537/2013
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător A. A. M. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. N. PENTRU R. P. - S. PENTRU A. L. N., împotriva
sentinței civile nr. 4146/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanții N. M. V., N. M.
E., N. V. M. și N. C. M., având ca obiect obligația de a face plată compensații bănești L.290/2003.
Având în vedere că la data prezentului termen d-na judecător M. D. lipsește din instanță, fiind în concediu de odihnă, pentru soluționarea cauzelor repartizate completului de judecată 4R, din a cărui compunere face parte, la acest termen de judecată, conform dispozițiilor art. 98, alin. 6 din ROIIJ, întregirea completului s-a făcut prin participarea d-nei judecător A. A. M.
, aflată pe prima poziție în programarea de permanență în materia juridică a litigiilor cu profesioniștii și contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanțiiintimați, avocat L. R., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar la dosar s- a depus de către reclamanții intimați, întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară încgise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4146 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții N. M.
V., N. M. | E., N. | V. | M. | și N. C. | M. | în contradictoriu |
cu pârâta A. | N. | pentru R. | Proprietăților - S. | pentru A. L. |
nr. 290/2003 B. și în consecință în consecință a fost obligată pârâta la plata sumei de 200.718 lei, reprezentând compensația stabilită prin raportul tehnic de evaluare pentru imobilul situat în C. inau, str. Stefan cel Mare, nr. 8, Republica Moldova.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Hotărârea nr. 5 emisa de Instituția Prefectului C. - Comisia Județului
C. pentru A. L. nr. 290/2003 la data de_ s-a aprobat cererea numiților N. V. si N. C. G., în calitate de descendenți ai numiților N. V. si N. E., proprietari ai imobilelor - constructii si teren situate în C. inau, str. Stefan cel Mare, nr. 8, Republica Moldova și s--a dispus acordarea in favoarea acestora a unor compensații in valoare totala de 200.718 lei (f.8-9 din dosarul de fond).
În același timp, beneficiarilor li s-a comunicat că în vederea efectuării plății, trebuie să prezinte o serie de documente, dintre cele prevăzute de art. 18 al. 1 si 2 din H.G. nr. 1120/2006 si li s-au mai adus la cunoștință prevederile art. 18 al.
5 din aceeași hotărâre privitoare la modalitatea si termenele de plată a compensațiilor acordate. Astfel, "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului B. pentru aplicarea legii nr.290/2003 a S. ui pentru aplicarea legii nr. 290/2003, se achită beneficiarilor, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, astfel:
a - integral, dacă cuantumul nu depășeste 50.000 lei;
b - esalonat în două transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60 % in primul an si 40 % în anul următor, daca cuantumul despăgubirilor se încadrează intre 50.001 si 100.000 lei;
c - esalonat în două transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40 % in primul an si 60 % in anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depaseste
100.001 lei.
"; (f.10-11 din dosarul de fond).
Prin notificarea nr. 2268/_ comunicata prin executor judecătoresc, reclamantul N. V. a solicitat paratei sa efectueze plata sumei de 200.718 lei reprezentând compensații bănești, la care a fost obligată prin Hotărârea nr. 5/_ emisa de Instituția Prefectului C. - Comisia Județului C. pentru A.
nr.290/2003 (f.5-6 din dosarul de fond).
Pârâta s-a apărat de obligația de plată, susținând că refuzul său de a da curs acestei solicitări nu este unul nejustificat, ci plata efectivă a compensațiilor bănești acordate in temeiul L. nr. 290/2003 se face cu respectarea prevederilor art. 18 al. 5 din HG nr. 1120/2006, fiind condiționată de existenta la bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu aceasta destinație. De asemenea, în caz de nerespectare a termenelor de plată ale compensațiilor bănești sancțiunea legală este actualizarea sumelor în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum.
Prin intermediul acestor argumente, pârâta își invocă, de fapt, propria culpă, iar potrivit interpretării prezentate, nu ar exista, în mod real și efectiv, niciun mijloc de urgentare a procedurii și de verificare a respectării dispozițiilor legale de către solicitanți, A. N. pentru R. Proprietăților - S. pentru A.
nr. 290/2003 fiind îndreptățită să prelungească pe termen nedeterminat finalizarea procedurii, și aceasta în ciuda caracterului abuziv al acestei atitudini.
Tribunalul a mai reținut că, prin cauza Faimblat c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat faptul că Statul Român trebuie să vegheze la înlăturarea obstacolelor juridice care împiedică executarea cu celeritate a deciziilor definitive pronunțate de autoritățile administrative sau de instanțele judecătorești cu privire la imobilele naționalizate, pentru ca foștii proprietari să obțină fie restituirea bunurilor lor, fie o despăgubire rapidă și adecvată pentru prejudiciul suferit, în special prin adoptarea unor măsuri legislative, administrative și bugetare capabile să garanteze o astfel de soluționare.
Pentru aceste considerente, apreciind că refuzul Autorității Naționale pentru R. Proprietăților - S. pentru A. L. nr. 290/2003 de punere în executare a Hotărârii nr. 5/2007 este unul nejustificat, în temeiul art.
18 alin. 1 din Legea nr.554/2004, instanța a admis cererea și a dispus în consecință.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. N. pentru R. Proprietăților - S. pentru A. L. nr. 290/2003 B.
, solicitând modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii formulate în fond de reclamanții N. M. V., N. M. E., N. V. M., N. C.
, ca fiind neîntemeiată.
În fapt: Prin cererea introductivă de instanță, cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. cu nr._, reclamanții N. M. V., Nazarius M.
E., N. V. M. și N. C. M., au chemat în judecată A. N. R. P. -
S. pentru aplicarea L. nr. 290/2003 pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună obligarea la: plata sumei de 200.718 lei, reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 5 din_ emisă de Comisia Județeană C. de aplicare a L. nr. 290/2003; plata cheltuielilor de judecată.
Față de cererea de chemare în judecată, subscrisa, AN.R.P. - S. pentru aplicarea L. nr. 290/2003, am depus întâmpinare prin care am solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 7594 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel C. .
Prin sentința civilă nr. 404/_ pronunțată de Curtea de Apel C., s-a admis acțiunea reclamanților și subscrisa AN.R.P. - S. pentru aplicarea L. nr. 290/2003 a fost obligată să plătească reclamanților suma de 200.718 lei, reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 5 din_ emisă de Comisia Județeană C. de aplicare a L. nr. 290/2003.
Prin decizia civilă nr. 4246 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de AN.R.P. - S. pentru aplicarea L. nr. 290/2003 împotriva sentinței menționate, care a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre competență soluționare la Tribunalul Cluj.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului C. sub nr._ .
Tribunalul Cluj, prin Sentința civilă nr. 4146/2012, a admis cererea formulată de reclamanții N. M. V., Nazarius M. E., N. V. M. și N. C. M. și a obligat subscrisa A.N.R.P. - S. pentru aplicarea L. nr. 290/2003 să plătească reclamanților suma de 200.718 lei, reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 5 din_ emisă de Comisia Județeană C. de aplicare a L. nr. 29012003.
Instanța și-a motivat sentința considerând că, prevederile art. 18 alin (5) din H.G. nr. 1120/2006 poate fi interpretat numai în sensul că plata va fi efectuată în limita sumelor aprobate însă pe parcursul celor 2 ani, termen prevăzut de lege, iar nu că plata poate fi făcută peste acest termen oricând în funcție de sumele alocate.
În temeiul ari. 299 și urm .. ari. 304 pct. 9. ari. 3041 din Codul de procedură civilă. considerăm Sentința civilă nr. 4146/2012 pronunțată în ședința publică din data de 20 aprilie 2012 de către Tribunalul Cluj. ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
În fapt, în data de_ Instituția Prefectului Județului C. - Comisia pentru aplicarea L. 290/2003 a emis pe numele numiților N. V. și N.
G. Hotărârea nr. 5.
Prin Hotărârea nr. 5/2007 s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 200.718 lei compensații bănești pentru bunurile deținute de autorii N. V. și E., abandonate și sechestrate în C. inău - Republica Moldova.
Față de speța dedusă judecății, învederăm onoratei instanțe că, conform art. 18 alin. (5) din H.G.nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea L. nr.290/2003, "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului B. pentru aplicarea L. nr.290/2003, a S. ui pentru aplicarea L. nr.290/2003,_ se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, _."
Din acest text de lege rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 290/2003 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Din aceste sume S. ui pentru aplicarea L. nr. 290/2003 i-au fost alocate:
- 52.911.909,15 lei în anul 2007;
- 17.567.560,94 lei în anul 2008;
- 20.389.425,80 lei în anul 2009;
- 38.849.328,80 lei în anul 2010;
- 39.635.644 lei în anul 2011.
Înțelege să aducă în discuție art. 41 din Charta Europeană a Drepturilor Fundamentale și interpretarea Recomandării/Rec/C.M./2007/7, unde se stabilește că, "având în vedere împrejurările cauzei și volumul de activitate al autorității administrative competente în materia soluționării cererilor de acordare a cetățeniei române", termenul rezonabil reglementat prin art. 41 trebuie analizat în circumstanțele date.
În interpretarea dată, se consideră că nu poate fi vorba de încălcarea dispozițiilor art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, atunci când există foarte multe cereri depuse, iar mijloacele folosite se dovedesc a fi insuficiente.
Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie, situației în care se regăsește subscrisa) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate AN.R.P., care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de fată parte.
Sunt de amintit aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativa a CCSD (A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot Atanasiu și alții Împotriva României:
"222. Curtea notează că în fața multitudinii procedurilor de restituire, autoritățile interne au reacționat adoptând Legea 247/2005, care a stabilit o procedură administrativă de despăgubire comună tuturor bunurilor imobile revendicate.
Aceasta unificare, care merge în sensul bun, deoarece instituie proceduri simplificate, ar fi eficientă, dacă autoritățile competente, si mai exact Comisia Centrală, ar fi prevăzut, cu resurse umane si materiale la Înălțimea misiunii sale de îndeplinit.
Din acest punct de vedere Curtea ia act de următoarele: confruntată încă de la crearea sa cu un volum mare de munca, Comisia Centrală a tratat dosarele aleatoriu.
Deși criteriul de examinare a fost modificat, în mai 2010, dintr-un total de
68.355 de dosare înregistrate la aceasta comisie, numai 21.260 dintre acestea au o decizie de acordare a unui titlu de despăgubire, fiind plătite despăgubiri în numerar intr-un număr de mai puțin de 4.000 de dosare."
Această situație, observată în mod obiectiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privește întreg procesul de restituire și de acordare a despăgubirilor, problemele subliniate de către aceasta fiind întâlnite tot mai des în practica instituțională a recurentei.
Revenind la cauza de față, implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană ca urmare a procedurii Hotărârii Pilot pronunțate urmează a se realiza prin noile măsuri legislative propuse, susținute de măsuri urgente privind întărirea capacității instituționale și schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrative.
Sunt pe deplin conștienți de faptul că noile modificări legislative ce se doresc a fi aplicate, susținute prin măsuri administrative și financiare corelative care să ofere instituțiilor implicate (cazul subscrisei) în acest proces resursele umane și financiare corespunzătoare volumului de activitate trebuie să aibă drept rezultat asigurarea finalizării dosarelor într-un "termen rezonabil" așa cum prevede practica Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a se evita apariția de noi cauze pe rolul CEDO, existând riscul unor sancțiuni dispuse de către Comitetul de Miniștri, concomitent cu afectarea, în mod negativ, a imaginii României pe plan european.
În acest sens, prin Decizia nr. 270/_ a Primului - Ministru al României a fost constituit Comitetul interministerial privind procesul de reformare a legislației și procedurilor din domeniul restituirii proprietăților, care are ca principală atribuție identificarea soluțiilor optime care să conducă la eficientizarea procesului de restituire a proprietăților și elaborarea unor proiecte de acte normative care să conțină propunerile în domeniu.
În aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabilii, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
În susținerea apărărilor formulate atașăm dovada sumelor alocate ca despăgubiri prin Legea bugetului de stat pe perioada 2007 - 2012 și ultimul extras de cont al A.N.R.P.
Astfel, în temeiul art. art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041C.proc.civ., solicită să admiteți recursul formulat împotriva Sentinței civile nr. 4146/_ pronunțată de Tribunalul Cluj și să modificați sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată în fond de reclamanții N. M. V., Nazarius
M. E., N. V. M. și N. C. M. ca fiind neîntemeiată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 11 ianuarie 2013, reclamanții N.
M. V., N. M. E., N. V. M., N. C. M.,
au solicitat respingerea recursului; menținerea în întregime a sentinței civile atacate; și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanții arată că prin Sentința civilă nr. 4146/2012 pronunțata de către Tribunalul Cluj în dosarul de mai sus, pârâta A. N.
Pentru R. Proprietăților - S. Pentru A. L. nr. 29012003 a fost obligată să le plătească suma de 2. lei reprezentând compensație stabilită prin raportul ethnic de evaluare pentru imobilul situate în C. inău, str. Ștefan cel Mare, nr. 8, Republica Moldova.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta.
Recursul este nefondat. Arată că, deși cuantumul despăgubirilor, stabilite prin Hotărârea nr. 5/2007 a Comisiei Județului C. pentru A. L. nr. 290/2003, este de 2. lei, nu am primit nici măcar o parte din această sumă, respective 40% din cuantumul despăgubirilor.
Recurenta susține că plata despăgubirilor este condiționată de existent în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație, dar nu a depus nicio dovadă în acest sens. Astfel subsemnații nu avem de unde cunoaște dacă fondurile alocate de la bugetul de stat pentru plata despăgubirilor sunt suficiente sau nu pentru a ne despăgubi.
Mai mult, așa cum a arătat și instanța de fond, pârâta și-a invocate propria culpă, iar potrivit interpretării prezentate, nu ar exista, în mod real și efectiv, niciun mijloc de urgentare a procedurii și de verificare a respectării dispozițiilor legale de către solicitanți, A. N. pentru R. Proprietăților -S. pentru A. L. nr.290/2003 fiind îndreptățita să prelungească pe termen nedeterminat finalizarea procedurii, și aceasta în ciuda caracterului abuziv al acestei atitudini.
Mai mult, așa cum arătat și instanța de fond, prin Hotărârea nr.5/2007 a Instituției Prefectului C. - Comisia Județului C. pentru A. L. nr.290/2003, li s-a recunoscut dreptul de a primi despăgubiri în echivalent bănesc astfel se consideră că au achiesat la modalitatea de soluționare a notificării prin acordarea de despăgubiri. Reclamanții sunt în posesia unui bun în sensul art.l din Primul Protocol adițional la Convenția pentru asigurarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de România prin legea nr.30/1994. Așa fiind, invocă dreptul la respectarea proprietății, așa cum este el configurat și dezvoltat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Nu se poate reține că apărările ar constitui o justificare pertinenta ce ne poate fi opusă, astfel cu succes ca temei pentru nesoluționarea cererii având ca obiect concretizarea în final a dreptului la despăgubire la care suntem îndreptățiți potrivit legii.
Pentru motivele expuse mai sus, solicită respingerea recursului ca nefondat și să se dispună menținerea Sentinței Civile nr.4146/2012.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recurenta a invocat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila care are în vedere faptul ca hotarârea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii, în ambele cazuri fiind avuta în vedere, ca regula, încalcarea legii de drept material. Hotarârea este lipsita de temei legal, atunci când din modul în care este redactata hotarârea nu se poate determina daca legea a fost sau nu corect aplicata, ceea ce înseamna ca lipsa de temei legal nu trebuie confundata cu încalcarea legii sau cu nemotivarea, instanta de recurs trebuind sa constate ca hotarârea nu a fost motivata în drept ori ca în legislatia în vigoare la data pronuntarii hotarârii atacate nu exista un text care sa justifice solutia data în speta.
Hotarârea a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii, ceea ce înseamna ca instanta a recurs la textele de lege aplicabile spetei dar, fie le-a încalcat, în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat gresit.
În cauza de fata nu sunt însa aplicabile aceste motive, legea fiind corect aplicata, dupa cum urmeaza:
Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea 290/2003: "Despagubirile sau compensatiile banesti vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotarârii comisiei judetene ori a municipiului, dupa caz, sau a hotarârii prevazute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face si în rate, în maximum 2 ani, în functie de disponibilitatile banesti ale directiilor prevazute la art. 11 alin. (1)";.
În acelasi sens art. 18 alin (5) din H.G. 1120/2006 invocat si de recurenta arata ca, drepturile banesti stabilite prin hotarârea comisiei judetene ori a municipiului B. pentru aplicarea L. nr. 290/2003,_ se achita beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat, astfel:
integral, daca cuantumul acestora nu depaseste 50.000 lei RON;
esalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an, si 40% în anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se încadreaza între
50.001 lei RON si 100.000 lei RON;
esalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an si 60% în anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei RON".
Din enuntarea dispozitiilor legale mai sus prezentate, rezulta ca interpretarea data acestora de recurenta nu poate fi retinuta ca fiind întemeiata, deoarece sintagmele "în functie de disponibilitatile banesti"; sau "în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat";, nu pot fi interpretate decât în cadrul termenelor prevazute expres de aceste dispozitii legale, de 1 an sau 2 ani, ce curg de la comunicarea hotarârii comisiei judetene ori a municipiului B. privind acordarea despagubirilor.
Astfel, interpretarea care se impune a fi data dispozitiilor legale analizate este aceea ca despagubirile la care beneficiarii sunt îndreptatiti se platesc în termenul de un an respectiv 2 ani, în functie de cuantumul acestora, limitarea în raport de "sumele aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat";, neavând aplicabilitate decât în cadrul termenelor expres prevazute de dispozitiile legale si putând determina despagubirea cu prioritate a anumitor persoane însa numai în cadrul acestor termene.
Daca s-ar accepta punctul de vedere al recurentei în sensul ca prioritate în aplicarea dispozitiilor legale ar avea limitarea sumelor prin bugetul de stat si numai dupa aceasta termenele expres prevazute de lege s-ar ajunge la situatia ca obligatia de plata stabilita legal în termene imperative, ar deveni, asa cum a rezultat si din considerentele sentintei recurate, una pur potestativa, fiind suficient sa nu se prevada în bugetul de stat sume necesare platii despagubirilor la care persoanele beneficiare ale L. 290/2003 sunt îndreptatite pentru ca plata acestora sa fie amânata sine die.
Curtea a apreciat ca daca s-ar interpreta dispozitiile legale în acest sens, chiar dreptul reclamantei la despagubiri, definitiv stabilit urmare a procedurii prevazute de Legea 290/2003 ar fi lipsit de substanta.
În consecinta, raportat la considerentele mai sus aratate si potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedura civila recursul formulat în cauza a fost respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. ,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de A. N. pentru R. Proprietăților
B. împotriva sentinței civile nr. 4146 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
R. -R. D. | L. | U. | M. | A. | A. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. G. G.
