Sentința civilă nr. 213/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.213/2013
Ședința publică din data de 19 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. RUS GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții C. Local al M. C. -N. și M. C. N. prin P. în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâta SC M. SRL, avocat D. Șerban din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind reclamanții C. Local al M. C. -N. și M.
C. N. prin P. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la al doilea termen de judecată, fond. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost amânată în vederea comunicării întâmpinării cu reclamanții C. Local al M. C. -N. și M. C. N. .
Curtea acordă cuvântul reprezentantului pârâtei cu privire la excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei de interes, întemeiate pe elemente comune, invocate prin întâmpinare, precum și, alternativ, asupra fondului cauzei.
Reprezentantul pârâtei SC M. SRL, avocat D. Șerban solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, în măsura în care prin intermediul ei se urmărește obligarea pârâtei la plata unor sume cu titlu de
taxe și impozite locale, cu accesoriile aferente, iar în subsidiar admiterea excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii raportat la faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 85 și urm. Cod pr.fiscală, stabilirea, impunerea și executarea unor astfel de taxe se face conform regulilor procedural fiscale, pe bază de acte administrativ fiscale, care în speța de față nu au fost emise niciodată. De asemenea, conform art.141 Cod pr.fiscală, executarea silită a taxelor datorate bugetului se face în baza unui titlu executoriu emis de către organul fiscal competent și nu de către instanță, care are competența doar de a verifica ulterior legalitatea actului.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții C. Local al M. C. -N. și M. C. -N. prin P., în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL, având ca obiect obligația de a face, s-a solicitat
instanței ca, după administrarea probatoriului necesar justei soluționări a cauzei:
sa oblige parata la plata sumei de 540.298,02 lei cu titlu de debit restant, din care suma de 122.568,44 lei reprezintă taxa datorata pentru ocuparea suprafeței de teren aparținând domeniului public, iar suma de 417.729,58 lei reprezintă majorări de întârziere calculate pana la data de_ ;
sa oblige parata la plata majorărilor de întârziere in procent de 0,5%/zi de întârziere pana la data plății efective a debitului;
sa oblige parata la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul demers procesual.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în fapt, in urma unor verificări efectuate de Serviciul Control Urbanism SI Disciplina in Construcții din cadrul Direcției Politiei Comunitare a M. C. -N., s-a constatat ca parata S.C. M. S.R.L. ocupa abuziv o suprafața de teren de 257 mp aparținând domeniului public al M. C. -N., situat in str. Primăverii, f.n., jud. C., amenajata ca terasa si împrejmuita cu gard metalic, fara a prezenta autorizație de construire.
In baza HCL nr.414/2008 si HCL nr.509/2009, prin care se stabilesc impozitele si taxele locale, s-a instituit in sarcina paratei obligația de a achita taxa prevăzuta pentru desfacerea de produse ce fac obiectul comerțului stradal in chioșcuri, tonete care nu dețin autorizație de construire.
Prin adresa nr.245840/_ si anexa la adresa menționata, expediate cu confirmare de primire semnata de parata, s-a comunicat fisa de explicitare a modului de calcul a taxei de ocupare a terenului situat in mun.
-N., situat in str. Primăverii, f.n. - stația Minerva.
Conform prevederilor HCL nr.414/2008, taxa datorata de parata era stabilita la suma de 1,57 lei/mp/zi, calculata pentru perioada_ - _
, iar in conformitate cu HCL nr.509/2009 cuantumul taxei era stabilit la suma de 1,88 lei/mp/zi calculata pentru perioada_ -_ .
Reclamanții precizează că termenul de plata pentru taxele instituite pentru desfacerea de produse ce fac obiectul comerțului stradal in chioșcuri, tonete care nu dețin autorizație de construire este 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie si 15 noiembrie, după aceste date se vor percepe majorări de întârziere in conformitate cu legislația in vigoare.
Întrucât debitoarea a achitat cu întârziere taxele instituite in sarcina sa si stabilite prin Hotărârile de Consiliu Local menționate mai sus, s-au calculat majorări de întârziere.
Potrivit dispozițiilor art.115 din Legea nr. 210/_ privind aprobarea Ordonanței guvernului nr. 20/2005 majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, si poate fi modificat prin legile bugetare anuale."
Art. IV al aceleași legi prevede ca" in toate actele normative in care se face referire la noțiunile de dobânzi si/sau penalități de întârziere aceste noțiuni se înlocuiesc cu noțiunea de majorări de întârziere".
In conformitate cu HCL nr.284/_, începând cu data de_ se percep majorări de întârziere in procent de 0,5%/zi de întârziere.
În baza art.7201Cod pr.civ. a fost îndeplinita procedura concilierii directe, prin adresa 52915/413/_, parata fiind înștiințata de sumele
datorate C. ui Local si M. C. -N., respectiva fost pusa in întârziere conform art.1079 C.civ.
Ulterior, s-a încheiat procesul verbal de conciliere pe cale amiabila nr.
104829/413/_ .
Pentru toate considerentele menționate mai sus, reclamanții consideră ca acțiunea C. ui Local si M. C. -N. este întemeiata, solicitând admiterea ei astfel cum a fost formulata.
In drept, au fost invocate prevederile Legii nr.554/2004, Legea nr. 571/2003, O.G. nr.92/2003, HCL nr.414/2008, HCL nr.509/2009, HCL nr.
284/2010, Legea 210/_ .
Prin întâmpinarea formulată, pârâta S.C. "M. " S.R.L. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 115 C.pr.civ., în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Motivând întâmpinarea formulată, pârâta arată că prin acțiunea formulată s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 540.29,02 lei din care 1. ,44 lei cu titlu de debit restant, suma de 417.729,58 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și penalități de Întârziere de 0,5% din suma datorată și cheltuieli de judecată.
Chestiuni prealabile:
Ca o primă chestiune prealabilă nu este precizat cu claritate temeiul juridic al cererii, aspect care se impune a fi clarificat cu precădere.
Motivarea în drept a cererii este una generală, făcând referire de principiu la Legea contenciosului administrativ, Codul Fiscal, Codul de procedură Fiscală și unele Hotărâri ale C. ui Local, fără indicarea concretă a articolelor incidente.
Aparent, raportat la procedura urmată, cu o conciliere prealabilă, precum și la Notificarea expediată la data de_, se invocă nerespectarea unor clauze contractuale. Cu toate acestea nu este menționat și nici nu se depune în probațiune contractul pretins încălcat și nici nu ce precizează în ce anume ar consta încălcarea contractului.
Este real faptul că între părți există în derulare Contractul de Concesiune nr. 20429/_ (Anexa 1), în baza căruia pârâta a preluat în posesie, în anul 1997 (Anexa 2 - Proces Verbal de predare-primire), o suprafață de 550 mp aparținând domeniului public, pe o durată de 25 de ani. În baza contractului pârâta a efectuat lucrările de amenajare a stației de autobuz mulți funcțională. Niciodată pe parcursul celor 14 ani de la momentul predării terenului și până la momentul întocmirii Procesului Verbal de contravenție nu a fost în nici un fel contestat de către concedent dreptul pârâtei de a utiliza cei 257 mp de teren, ca parte a terenului în suprafață de 550 mp care face obiectul concesiunii. Prin urmare nu există în concret nici un fel de încălcare a contractului.
Față de cuprinsul hotărârilor de Consiliu Local invocate aparent se solicită plata unor taxe locale și a unor penalități aferente. Aceste acte normative, emise în baza art. 283 din Codul Fiscal, prevăd plata unor taxe locale speciale.
Conform art. 291 C. fiscal, coroborat cu dispozițiile art. 1, 16, 21, 23
al. 2, 43, 44, 45, 85, 110, 141 C.pr.fiscală, stabilirea, impunerea și executarea unor astfel de taxe se face conform regulilor procedural fiscale, pe bază de acte administrativ fiscale, astfel încât o astfel de acțiune precum cea din speță, de obligare la plata unor taxe locale, apare ca inadmisibilă. Nici o echivalare a valorii unor astfel de taxe cu eventuale daune rezultând din orice fel de pretinsă încălcare a unui contract de concesiune nu poate fi
primită, dată fiind sursa lor eminamente diferită - taxe locale, respectiv daune materiale.
Pârâta apreciază că, în prealabil se impune în baza art. 129 al. 4 C.pr.civ. a obliga reclamanta a preciza natura și temeiul juridic exact al cererii.
Față de acțiunea astfel cum a fost formulată pârâta formulează următoarele excepții prealabile:
1. Excepția inadmisibilității acțiunii, în măsura în care prin intermediul ei se urmărește obligarea pârâtei la plata unor sume cu titlu de taxe și impozite locale, cu accesoriile aferente, iar în subsidiar excepția lipsei de interes în promovarea acestei acțiuni raportat la faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 85 și urm. C.pr.fiscală, stabilirea, impunerea și executarea unor astfel de taxe se face conform regulilor procedural fiscale, pe bază de acte administrativ fiscale, care în speță nu au fost emise niciodată.
De asemenea, conform art. 141 C.pr.fisc., executarea silită a taxelor datorate bugetului se face în baza unui titlu executoriu emis de către organul fiscal competent și nu de către Instanță, care are competenta doar de a verifica ulterior legalitatea actului, astfel încât pronunțarea unei hotărâri judecătorești cu un astfel de obiect ar fi, în subsidiar, și lipsită de interes.
În măsura în care se invocă încălcarea unui contract, de asemenea acțiunea ca fiind inadmisibilă. Conform art. 8 al. 2 din Legea contenciosului administrativ, Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar in fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ. Însă în speță nu s-a invocat un contract administrativ concret, și nici în ce ar consta pretinsa încălcare.
Conform art. 18 al. 4, Atunci când obiectul acțiunii in contencios administrativ îl formează un contract administrativ, in funcție de starea de fapt, instanța poate: ... c) impune uneia dintre părți îndeplinirea unei anumite obligații".
Dar prin acțiunea formulată nu s-a solicitat obligarea pârâtei la îndeplinirea unei obligații sau o altă cerere compatibilă cu o acțiune în contencios administrativ, ci s-a solicitat obligarea pârâtei la plata unor taxe locale, ceea ce se apreciază a fi inadmisibil.
sențială:
Fapta imputată ca temei pentru plata unor sume cu titlu de taxe și penalități aferente este o pretinsă ocupare cu lucrări a unei suprafețe de teren din domeniul public, cu chioșcuri și tonete pentru desfășurarea comerțului aspect vădit nereal din mai multe considerente.
1. Acest teren nu este ocupat abuziv ci face obiectul Contractului de Concesiune nr. 20429/_, a fost predat de către reclamantă prin Procesul Verbal de predare-primire nr. 15709/_, iar lucrările au fost legal ridicate în baza Autorizației de construcție nr. 778/_ (Anexa 3), la finalizarea lor fiind întocmit Procesul Verbal de recepție a lucrărilor nr. 45/_ (Anexa 4). În baza contractului pârâta a preluat în posesie, în anul 1997 o suprafață de 550 mp aparținând domeniului public, pe o durată de 25 de ani.
În baza contractului pârâta a efectuat lucrările de amenajare a stației de autobuz multifuncțională.
Niciodată pe parcursul celor 14 ani de la momentul predării terenului și până la momentul întocmirii Procesului Verbal de contravenție nu a fost în nici un fel contestat de către concedent dreptul subscrisei de a utiliza cei
257 mp de teren, ca parte a terenului în suprafață de 550 mp care face obiectul concesiunii. Se menționează că atât în prezent cât și în trecut pârâta a achitat toate obligațiile aferente contractului de concesiune.
Mai mult, cu privire la terenul și construcțiile obiect al concesiunii, prin sen. civ. nr. 15090/2009, așa cum a fost modificată prin dec. civ. nr. 2320/2010 a Curții de Apel C. (Anexa 5), s-a dispus notarea în Cartea funciară a imobilului a dreptului de concesiune al pârâtei asupra terenului în suprafață de 550 mp, care cuprinde și cei 257 mp la care se referă prezenta acțiune, precum și la construcțiile edificate în baza contractului de concesiune, inclusiv terasa a cărei ridicare a fost imputată.
Prin Raportul de expertiză întocmit de către expert Erculescu Dan (Anexa 6) în acest dosar se evidențiază clar ca parte a contractului de concesiune terasa în suprafață de 322 mp, iar la termenul de judecată din 8 aprilie 2009 C. Local C. recunoaște încă o dată starea de fapt, arătând că nu are obiecțiuni față de conținutul raportului de expertiză (Anexa 7).
Prin urmare în raporturile dintre pârâta și autoritatea publică locală s- a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că terenul aferent terasei face obiect al concesiunii, fiind ridicată pe terenul care face obiectul concesiunii.
În fine, prin planul de situație anexă la Certificatul de urbanism nr. 5625 din_, emis chiar de către reclamantă se evidențiază clar terenul obiect al concesiunii care cuprinde inclusiv terasa obiect al litigiului, astfel că este complet inexplicabilă atitudinea din 2010 a aceleiași autorități de a considera, fără nici un argument și fără a solicita în vreun fel punctul de vedere al concesionarului, că acel teren nu face obiect al concesiunii.
În ceea ce privește cuprinsul Procesului Verbal de contravenție nr. 215/_, obiectul acestuia l-a format aplicarea art. 26 al. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, care se referă la executarea de lucrări cu nerespectarea prevederilor autorizației de construcție.
Prin urmare constatările din acest proces verbal de contravenție dresat în lipsa solicitării opiniei pârâtei, cenzurate de către Instanțe, sunt limitate la aplicarea textului legal invocat - o minimă nerespectare a autorizației de construcție - și nici într-un caz nu poate constitui o constatare dincolo de limitele contravenției, cum ar fi ocuparea unui teren sau încălcarea unor obligații dintr-un contract. Instanțele sesizate au analizat validitatea procesului verbal de contravenție strict din perspectiva textului legal a cărui încălcare s-a invocat de către agentul constatator.
Privitor la netemeinicia solicitărilor:
Chiar dacă prin absurd s-ar accepta admisibilitatea solicitărilor și aplicarea HCL invocate, acestea nu au fost corect aplicate în speță:
Prin acțiunea formulată s-a solicitat aplicarea unui tarif de 1,57 lei/mp respectiv 1,88 lei/mp în baza unor HCL, pentru desfacerea de produse ce fac obiectul comerțului stradal în chioșcuri, tonete ce nu dețin autorizație de construire. Încadrarea este aberantă din mai multe puncte de vedere:
Așa cum a arătat pe larg în cuprinsul stării de fapt relevante, pârâta nu a ocupat terenul fără drept ci în baza unui contract de concesiune.
Pârâta nu deține și nu a deținut niciodată chioșcuri sau tonete, și nici contractul de concesiune nu face referire la chioșcuri sau tonete.
În baza contractului pârâta a realizat obiectivul stație de transport multifuncțională, construcție ridicată în baza unei autorizații de construire,
și care în nici un caz nu se poate încadra la chioșcuri sau tonete (pentru exemplificarea stării de fapt anexează expertiza de evaluare întocmită de expert evaluator Ucenic Mircea în dos. nr._ al Judecătoriei C. în condiții de opozabilitate cu reclamanta).
Suprafața pe care reclamanta pretinde că pârâta ar ocupa-o nelegal (deși în realitate tot aceasta a pus-o în posesie pe aceea suprafață) este o parte din terasa din spatele clădirii (în suprafață de 322 mp conform raportului de expertiză întocmit de către exp. Erculescu Dan). Prin urmare nu este un teren ocupat de construcții, și nici într-un caz un teren ocupat cu chioșcuri sau tonete.
Prin chiar Procesului Verbal de contravenție nr. 215/_, raportat la obiectul acestuia - aplicarea art. 26 al. 1 lit. b din Legea nr. 5011991, care se referă la executarea de lucrări cu nerespectarea prevederilor autorizației de construcție - se admite de către reclamantă că lucrările de construcție au fost executate în baza unei autorizații de construcție, agentul constatator invocând unele deficiențe minore. În consecință nu poate fi vorba de construcții ridicate fără autorizație, cum se pretinde prin cererea introductivă, ci de o construcție ridicată conform autorizației, dar care are unele mici neconcordanțe la compartimentările interioare.
Din acțiunea formulată nu rezultă în niciun fel cum s-a ajuns la concluzia că ar fi ocupată o suprafață de 257 mp. Deși pârâta a solicitat repetat acest lucru niciodată nu a primit o explicație cu privire la modul în care a fost măsurată suprafața, iar comunicările transmise de reclamantă sunt contradictorii, vorbind uneori de 288 mp (Procesul Verbal), alteori de 242 mp și În fine de 257 mp.
Pentru aceste motive pârâta solicită în principal respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau, în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Între părți există încheiat Contractul de Concesiune nr. 20429/_, în baza căruia pârâta a preluat în posesie, în anul 1997 o suprafață de 550 mp aparținând domeniului public, pe o durată de 25 de ani.
Pe baza unor lucrări ale Serviciului Control Urbanism și Disciplina in Construcții din cadrul Direcției Politiei Comunitare a M. C. -N., reclamanta a concluzionat că parata S.C. M. S.R.L. ar ocupa abuziv o suprafața de teren de 257 mp aparținând domeniului public al M. C.
-N., situat in str. Primăverii, f.n., jud. C., amenajata ca terasa si împrejmuita cu gard metalic, fără a prezenta autorizație de construire.
Reclamanta afirmă că în baza HCL nr.414/2008 si HCL nr.509/2009, referitoare la impozitele si taxele locale, emise în baza art. 283 din Codul Fiscal, s-a stabilit in sarcina paratei obligația de a achita taxa prevăzuta pentru desfacerea de produse ce fac obiectul comerțului stradal in chioșcuri, tonete care nu dețin autorizație de construire, fără să facă referire la actul de stabilire, menționând doar adresa nr.245840/_ si anexa la adresa menționata, prin care s-a comunicat fisa de explicitare a modului de calcul a taxei de ocupare a terenului în discuție; au fost calculate și majorări de întârziere.
Atât pentru taxă, cât și pentru accesorii, temeiul legal precizat de reclamantă este, în principal, codul fiscal și codul de procedură fiscală.
În conformitate cu art. 291 C. fiscal, autoritățile administrației publice locale și organele speciale ale acestora, după caz, sunt responsabile pentru
stabilirea, controlul și colectarea impozitelor și taxelor locale, precum și a amenzilor și penalizărilor aferente.
Art. 85 alin. 1 C. pr. fisc. prevede că stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidate se stabilesc fie prin declarație fiscală, fie prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Decizia organului fiscal este titlu de creanță potrivit art. 110 C. pr. fisc., iar potrivit art. 141 alin. 1 C. pr. fisc., executarea silita a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul.
Prin urmare, reclamanta care pretinde pârâtei sume cu titlu de taxe locale și accesorii, are prerogativa legală de stabilire și urmărire a acestora potrivit procedurii fiscale, imperativă și mult mai favorabilă decât o acțiune în contencios administrativ.
Interesul este condiția de exercitare a acțiunii în justiție care presupune existența unui folos practic, concret, care să derive din aceasta; în speță, reclamanta nu poate câștiga nimic în plus față de ce ar fi obținut prin diligențe și prerogative proprii, acțiunea urmând a fi respinsă ca lipsită de interes.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedura civilă, va obliga reclamanții să plătească pârâtei suma de 6.000 lei cheltuieli de judecată, conform dovezilor depuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei de interes.
Respinge ca lipsită de interes acțiunea formulată de către reclamanții
C. Local al municipiului C. -N. și M. C. -N., ambele reprezentate prin primar, cu sediul în C. -N., str. M. nr. 1-3, județul
C., împotriva pârâtei S.C. M. S.R.L., cu sediul în C. -N., str. M. R. f.n., jud. C. .
Obligă reclamanții să plătească pârâtei suma de 6.000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
S. L. RUS M. V. -G.
Red. SLR/dact.MS 4 ex./_
