Decizia civilă nr. 5511/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5511/2013
Ședința publică de la 10 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE G. -A. N.
Judecător S. Al H. Judecător M. B. Grefier A. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta A. F.
P. A MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr.10093 din 5 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. , în contradictoriu cu reclamantul intimat M. T. E., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.10093 din 5 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis acțiunea formulata de reclamant M.
T. E. în contradictoriu cu parata A. F. P. A MUNICIPIULUI C.
-N. .
Obliga parata sa restituie reclamantului suma de 1228 lei achitata la data de_ si dobânda legală calculată la această sumă începând cu data de_ și până la achitarea efectivă.
Obliga parata sa plătească reclamantei cheltuieli de judecata în sumă de 339,3 lei.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a constatat că reclamantul a achiziționat un autoturism marca FORD, autoturism care era înmatriculat în Uniunea Europeană. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului, i s-a întocmit o fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat suma de 1.228 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la Trezoreria C. -
cu chitanța seria TS4B nr. 1079203/5 martie 2008. Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, dar cererea sa a fost respinsă .
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste.
A concluzionat instanța de fond că taxa impusă reclamantului încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A MUNICIPIULUI C. -N.
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Se aduc două critici sentinței recurate, prima dintre acestea referindu-se la împrejurarea că suma de 436 lei, care excede celei ce ar fi trebuit să fie reținută cu titlu de taxă de poluare, i-a fost restituită reclamantului la_ .
Totodată, se solicită a se face aplicarea prev. art. 274 alin. 3 C.pr.civ., cu privire la cuantumul sumei acordate cu titlu de onorariu avocațial.
Examinând recursul, Curtea reține următoarele:
Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă,
2
invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Aceste considerente sunt valabile, de altfel, și în privința dispoziției privind acordarea cheltuielilor de judecată, culpa procesuală nefiind raportată la legislația în vigoare la momentul plății taxei, ci la poziția adoptată de către recurentă în fața instanței de fond. Totodată, este nefondată și solicitarea privitoare la aplicarea prev. art. 274 alin. 3 C.pr.civ., cuantumul de 300 lei, acordat cu titlu de onorariu avocațial fiind apreciat ca rezonabil din perspectiva ambelor părți și proporțional cu valoarea obiectului cauzei și munca prestată de avocat.
Se va constata că sunt neîntemeiate și susținerile recurentei în sensul în care, prin aplicarea prev. art. 11 din OUG nr. 50/2008, reclamantului i s-ar fi restituit suma de 436 lei. Aceasta întrucât, deși această apărare a fost invocată încă din faza de judecată în primă instanță, recurenta-pârâtă nu a depus la dosar, nici măcar în recurs, nici un fel de înscrisuri care să ateste realitatea acestora, în acord cu prev. art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.pr.civ.
În consecință, față de cele menționate anterior, se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta A. F. P. A MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr.10093 din 5 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. , pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Mai 2013.
Președinte,
G. -A. N.
Judecător,
S. Al H.
Judecător,
M. B.
Grefier,
3
B.
Red.M.B./M.N.
2 ex./_
Jud.fond.-M. -F. B.
4
