Decizia civilă nr. 5567/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5567
Ședința publică din data de 13 mai 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : C. | P. | |
JUDECĂTOR | : A. | M. | C. |
JUDECĂTOR | : M. | S. | |
GREFIER | : A. | B. |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F.
P. B. -N. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. S. I B.
împotriva sentinței civile nr. 1549 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu reclamantul L. F., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel C. nr.57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1549 din_ pronunțată de Tribunalul B. -
N. în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. a F. P. B. -N., și respinsă acțiunea formulată de reclamantul L. F. împotriva acestei pârâte, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepția lipsei procedurii prealabile, invocată din oficiu, cu privire la capătul de cerere privind anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 30297/_ emisă de A. F. P.
S. B. .
A fost admisă, în parte, acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul L. F., în contradictoriu cu pârâta A. F.
P. S. B. și, în consecință a fost respins ca inadmisibil petitul de anulare a deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 30297/_ emisă de A. F. P. S. B. ;obligată A. F. P. S.
B. să restituie reclamantului suma de 3472 lei cu titlu de taxă poluare, achitată la data de_, plus dobânda legală calculată de la data plății și până la restituirea efectivă.
A fost obligată A. F. P. S. -B. să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli ce judecată.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de DGFP B.
-N. pentru pârâta AFP S. -B. împotriva Administrației F. Pentru M., și obligată chemata în garanție să plătească pârâtei sumele menționate anterior
- taxă poluare, dobânda legală și cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză, a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii de anulare a adresei nr. 30297/_ emisă de A. F. P. S. B., invocată din oficiu, urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente: conform art.8 din Legea nr. 554/2004, în materie de contencios administrativ, controlul judecătoresc se exercită împotriva actelor unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publica[....]care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice.
Cum adresa a cărei anulare o solicită reclamantul nu are aceste caractere, este exceptată controlului judecătoresc in procedura de contencios administrativ, motiv pentru care acțiunea reclamantului privind anularea acestora va fi respinsă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP B.
-N., instanța a constatat că acțiunea reclamantului poartă asupra pretenției de restituire a taxelor de poluare achitate la Trezoreria B. din cadrul Administrației F. P. B., administrație care, deși funcționează în cadrul Direcției Generale a F. P. B. -N. este persoană juridică, deci poate sta și singură în judecată. DGFP B. -N. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a fost implicată în procedura de calcul al taxei de poluare achitată de reclamant, iar suma achitată nu a fost virată în contul acestei pârâte, astfel că acțiunea îndreptată împotriva pârâtei DGFP B. -N. a fost respinsă.
Asupra fondului cauzei de față, tribunalul a constatat că
:
În vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului achiziționat dintr-un stat membru UE, reclamantul L. F. a solicitat pârâtei A. F. P. B. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul pentru autovehicule prin care s- a stabilit pentru plată suma de 3472 lei .
Reclamantul a achitat la Trezoreria din cadrul Administrației F. B.
, suma de 3472 lei, cu titlu de taxă pe poluare, conform chitanței seria TS6 nr. 0775551 din_ .
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)].
Diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu-hotărârea din 7 aprilie 2011), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I, nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:";Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
Față de cele expuse, instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Cu aceste argumente, tribunalul a constatat că taxa percepută de organul fiscal este nelegală, sens în care s-a dispus restituirea sa.
Dobânda legală solicitată a fost acordată de la data achitării sumei, în baza art.3 alin.3 din O.G.9/2000 și art.1084 raportat la art.1082 Cod procedură civilă.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. G. A
F. P. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. S. I B.
solicitând admiterea recursului, respingerea acțiunii ca inadmisibilă și respingerea capătului de cerere privind acordarea dobânzii legală ca nefondat.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod nelegal a respins acțiunea și a dispus obligare AFP la restituirea taxei de poluare cu dobânda legală de la dat plății acesteia și până la restituirea efectivă, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat anularea vreunui act și nici să se constate refuzul nejustificat și nici dobânda legală, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod pr.civ.
Demersul judiciar al reclamantului nu se incadreaza in prevederile OUG nr. 50/2008 și ale art. 1 alin. 1 lit. A din Lg 554/2004, acesta urmărește repararea unei pagube fără ca în prealabil actul administrativ cauzator al pagubei să fi fost desființat.
Fara o analiza a actului administrativ prin care s-au stabilit in sarcina reclamantului obligatii fiscale, instanța nu poate trece direct la a dispune restitutrea sumei astfel achitată.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Referitor la acordarea dobânzii legale solicita de asemenea respingerea și acestui capat de cerere ca nefondat.
Dacă se va aprecia că acțiunea este nefondată, solicită menținerea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. .
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C- 402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin
M. F. și Economiei, D. G. a F. P. Sibiu, A. F.
P. Sibiu, A. F. pentru M. și M. M. lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate
cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr.50/2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor
:
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza recurentei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. B.
-N. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. S. I B. împotriva sentinței civile nr. 1549 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B.
-N., pe care o va menține . Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
P. A. M. C. M. S.
Red.A.M.C../S.M.D./2 ex./_ /Jud.fond.D. L.
GREFIER
B.
