Sentința civilă nr. 531/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.531
Ședința publică din 29 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
G. ier C. S.
Pe rol este judecarea cererii formulată de reclamantul M. V. S. cu domiciliul în S. M., str. D. V., nr. 141 în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. a mun. S. M., cu sediul în S. M., str. C. C., nr.3 și D. G. a F. P. M., cu sediul în B. M., str. S., nr. 2A., având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că pârâta DGFP M. a depus prin registratură la data de_ întâmpinare, un exemplar a fost comunicat cu reclamantul.La data de_ .2 reclamantul a depus prin registratură concluzii scrise.
Având în vedere actele și probele de la dosar instanța unește cu fondul excepția invocată de către pârâte, constată cauza lămurită, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamantul M. V.
S.
cu domiciliul în S. M., str. D. V., nr. 141 în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. a mun. S. M., cu sediul în S. M., str. C. C., nr.3 și D. G. a F. P. M., a solicitat ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să se constate nelegalitatea încasării la bugetul de stat a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, achitată cu chitanța seria TS3B nr.2132460 din_ ; să le oblige pe pârâte să restituie suma de 9.734 lei, cu dobânda legală, calculată de la data plății până la data restituirii integrale a acesteia, precum și la plata daunelor morale și dispună obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se susține că reclamantul a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al Uniunii Europene, stat în care vehiculul a fost înmatriculat pentru prima dată și pentru a cărui înmatriculare în România a fost obligat să plătească taxa specială pentru prima înmatriculare prevăzută
de art. 214 indice 1 și art. 214 indice 2 din Codul fiscal. Suma a fost achitată cu chitanța anexată cererii. La cererea de restituire pe care reclamantul a adresat- o pârâtelor i s-a comunicat că nu poate fi dispusă restituirea integrală, actul reprezentând un refuz nejustificat.
Suma plătită cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare este contară legislației comunitare.Art. 90 din TCE (art.110)interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiului nediscriminării produselor importate față de produsele interne, normă comunitară care în temeiul art. 148 din Constituția României are efect direct și se aplică cu prioritate față de dreptul național.Interzicerea taxelor cu efect discriminatoriu în plan fiscal între statele membre a fost consacrată și în jurisprudența CJCE care s-a pronunțat în acest sens în cauzele Michel Humblot și Weigel.Judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, necondiționat de eliminarea lor pe calea administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal). În acest sens este și practica actuală a instanțelor de judecată care s-au pronunțat în mod constant în sensul că taxa de primă înmatriculare este nelegală. În ceea ce privește despăgubirile pentru daune morale, reclamantul invocă art.18 din Legea nr.554/2004 și susține că prejudiciul moral i-a fost cauzat de către statul român prin privarea îndelungată de folosința taxei achitate, cu o valoare considerabilă, deși este contrară dreptului comunitar și refuzul nejustificat de restituire .
În drept se invocă Cod civil, art. 90(110) și art. 220 TCE, art. 15 alin. 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, art.117 lit. d) C. pr. fiscală , art.18 din Legea nr.554/2004.În probațiune s-au depus în copie înscrisurile la care se face referire în cuprinsul cererii.Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtele au formulat întâmpinare
-fila 31- prin care solicită respingerea contestației. În susținerea excepției inadmisibilității pârâtele arată că decizia emisă de administrația financiară s-a stabilit cuantumul taxei de poluare, decizie care constituie act administrativ fiscal și împotriva căreia nu s-a formulat contestație în termenul de 30 de zile prevăzut de codul de procedură fiscală, fără a se parcurge procedura prealabilă impusă de lege.
Temeiul juridic al cererii de restituire îl constituie art.117 lit. d) Cod procedură fiscală , solicitându-se restituirea taxei plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.Necondiționat de existența sau nu a unui titlu de creanță cu suport material suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă o creanță fiscală, așa cum instanța a reținut anterior. Examinând cu precădere potrivit art.137 Cod procedură civilă excepția
inadm isibilității
invocată în cauză instanța constată următoarele:
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului, se datora cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial enumerat la art. 214/1 Cod fiscal. Această taxă a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit cu aplicabilitate de la 1
ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006 ea a fost restrânsă, prevăzându-se categorii de persoane exceptate și situații de scutire.
Reglementarea legală nu prevedea obligativitatea emiterii unui titlu de creanță cu suport material de către autoritățile statului, astfel încât plata taxei de făcea în mod voluntar de către fiecare persoană interesată.
Pentru plata taxei de primă înmatriculare nu avea cum să existe un titlu de creanță cu suport material și nici un act fiscal, deoarece plata "benevolă"; făcută de reclamant constituia una dintre condițiile necesare operațiunii de înmatriculare în România a autovehiculului importat dintr-o țară aparținând Comunității Europene. Taxa a fost impusă pentru a se putea înmatricula în România autovehiculul inițial înmatriculat în țara de origine.
A considera că nu se poate contesta încălcarea dreptului comunitar privind reglementarea și perceperea taxei speciale pentru autoturism, în condițiile plății benevole și în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, înseamnă a nega dreptul de a avea acces liber la justiție,cu consecința încălcării art. 6 și art. 13 din CEDO.
Pe cale de consecință se va respinge excepția inadmisibilității cererii .
Pe fondul cauzei, din coroborarea probatoriului administrat, precum și a dispozițiile legale incidente în materie, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achitat suma de 9.734 lei reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare prevăzută de art. 214 indice 1 și art. 214 indice 2 din Codul fiscal conform chitanței seria TS3B nr.2132460 din_ ,emisă de către A. F. P. S. M. depusă la fila 8 din dosar, pentru a înmatricula în România un autoturism importat dintr-un stat membru al Uniunii Europene- Franța,stat în care vehiculul a fost înmatriculat pentru prima dată în anul 20013 conform certificatului de înmatriculare depus la fila 13 din dosar.
Ulterior, deși s-a solicitat restituirea taxei apreciindu-se că este nelegală și discriminatorie, contrară normelor comunitare, pârâtele au refuzat restituirea integrală a sumei.La cererea de restituire integrală pe care reclamantul a formulat-o i s-a comunicat prin adresa nr. 18.461/_ emisă de către A.
F. P. S. M. -fila 9- că pentru restituirea integrală a taxei speciale nu sunt prevederi legale, fiind în imposibilitate de a restitui în întregime taxa.
Instanța constată că refuzul de restituire nu este legal.
Taxa de primă înmatriculare nu s-a perceput pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. În consecință, această diferențiere de aplicare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu și, ca urmare a efectului direct al art. 90 alin. 1 din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța constată că art. 214 ind. 1-214 ind. 3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare normelor comunitare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Astfel, este vorba despre produse comunitare provenind din state diferite, în contextul în care pentru autovehiculele similare vândute pe teritoriul României și deja înmatriculate în România nu se percepe aceeași taxă intervenind astfel caracterul său discriminatoriu.
Întrucât România este stat membru al Uniunii Europene, prin perceperea acestei taxe speciale în condițiile arătate se încalcă principiul nediscriminării.
C.J.C.E. a stabilit că statele au libertatea taxării autovehiculelor care circulă pe teritoriul lor sub condiția ca sistemul de taxare să nu fie discriminatoriu.
Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și ale dreptului comunitar au prioritate față de dreptul intern în situația în care în legislația internă sunt cuprinse reglementări contrare, motiv pentru care instanța constată că taxa specială achitată este nelegală și se impune a fi restituită plătitorului.
Întrucât temeiul restituirii îl constituie greșita reglementare în dreptul intern a taxei de primă înmatriculare, cu încălcarea normelor comunitare cuprinse în art. 90 alin. 1 din TCE (art. 110 din TFUE) ar fi excesiv să se impună reclamantului parcurgerea procedurii administrative, cu termenele specifice,pentru a solicita restituirea taxei, demers oricum ineficient indiferent de momentul temporal la care s-ar fi exercitat cât timp, chiar și pe parcursul judecării cererii de către instanță nu s-a schimbat poziția pârâtelor în a căror competență administrativă este dispunerea restituirii integrale. Efectul direct al normelor comunitare și obligația aplicării lor în detrimentul normelor interne contrare revine nu numai instanțelor de judecată ci, potrivit jurisprudenței CJCE (Cauza Fratelli Costanzo SpA) și autorităților administrative .
Se impune a fi analizată legalitatea refuzului de restituire și prin prisma dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008 care reglementează restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 01 ianuarie 2007 - 31 iunie 2008 cu titlu de taxă specială autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare.
Prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1 - 214/2 din Codul fiscal. În preambulul acestei ordonanțe se reține printre altele și necesitatea adoptării de măsuri pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Acest act normativ a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de A. Fondului pentru Mediu (art. 1 alin. 1) iar potrivit art. 4 obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Comparând dispozițiile art. 214/1 - 214/3 din Legea nr. 571/2003 (în prezent abrogate) pe de o parte și prevederile OUG nr. 50/2008, pe de altă parte, se constată că reglementează două taxe distincte.
Dacă s-ar accepta că se compensează cele două taxe și se restituie diferența la cererea contribuabilului plătitor, care trebuie să anexeze actele prevăzute la art. 6 alin. 4 și 5 din HG nr. 686/2008, ar însemna că vorbim de aceeași taxă de primă înmatriculare reglementată de articolele abrogate prin OUG nr. 50/2008, diferența fiind doar de ordin valoric. În această situație revin în discuție normele de drept comunitar, cu toate argumentele deja expuse. Nu este de neglijat un alt aspect care s-ar pune în discuție dacă s-ar accepta în cazul dedus judecății compensarea. În înțelesul său juridic, compensarea este un mijloc de stingere a două obligații reciproce iar cea legală presupune îndeplinirea anumitor condiții. Pornind de la realitatea că pârâtele au obligația de restituire a taxei speciale corelată cu pretinsa obligație de plată a taxei de poluare, înseamnă că reclamantul ar datora taxa de poluare introdusă la 01 iulie 2008 retroactiv, anterior intrării ei în vigoare pentru un autoturism deja înmatriculat, deși potrivit OUG nr. 50/2008 taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări.
Pe de altă parte procedura de restituire reglementată de H.G nr. 686/2008 reprezintă o etapă administrativă în cadrul căreia, pe lângă verificarea documentației depuse de contribuabil acestuia, în vederea efectuării compensării sau restituirii, după caz, organul fiscal competent trebuie să constate și dacă există obligații fiscale neachitate înregistrate de către contribuabil, iar în caz afirmativ, acestea trebuie să fie compensate conform art. 116 din OG nr. 92/2003. Existența acestei proceduri speciale reglementate prin HG nr. 686/2008 ar obliga instanța să depășească și cadrul procesual dedus judecății și în același timp să se substituie autorităților administrativ fiscale, cu încălcarea competenței generale a instanțelor judecătorești și a principiului disponibilității părților în procesul civil, alături de principiul neretroactivității legii, deoarece OUG nr. 50/2008 nu prevede posibilitatea de a se adresa direct instanței de judecată cu o cerere de restituire a taxei speciale.
Pentru aceste considerente instanța va dispune restituirea integrală a taxei speciale pentru prima înmatriculare prevăzută de art. 214 ind. 1 și art. 214 ind. 2 din Codul fiscal și pentru diferența nerestituită conform art. 11 din OUG nr. 50/2008.
Inexistența temeiului legal pentru plata taxei de primă înmatriculare și implicit pentru perceperea acestei sume de către organele fiscale justifică repararea integrală a prejudiciului cauzat prin privarea de folosința sumei de bani achitată cu acest titlu,prejudiciu care în dreptul intern este evaluat legal la nivelul dobânzii pe care partea a solicitat-o conform O.G nr. 9/2000.
Dând eficiență principiului disponibilității instanța va admite și acest capăt de cerere prin acordarea dobânzii legale al cărei cuantum este determinat potrivit art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 de la data plății până la data abrogării
acestui act normativ prin O.G nr. 13/2011 iar ulterior acestui moment în conformitate art.3 alin.2-4 din O.G nr.13/2011,capitolul I, care reglementează dobânda legală penalizatoare pentru obligații bănești.
Instanța va respinge cererea de obligare a pârâtelor la plata daunelor morale, fără ca din probatoriul administrat în cauză să rezulte atingerea adusă onoarei sau demnității reclamantului sau un alt prejudiciu moral. Simpla privare de folosința sumei achitate cu titlu de taxă nu constituie o probă în acest sens, sarcina probei revenindu-i reclamantului potrivit art.1169 Cod civil.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtelor care s-au opus admiterii cererii, se va stabili și obligația de plată a cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, precum și sumele achitate traducătorului autorizat al documentelor de proveniență ale vehiculelor .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității invocată de către pârâte.
Admite în parte cererea
formulată de către reclamantul M. V. S.
cu domiciliul în S. M., str. D. V., nr. 141 în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. a mun. S. M., cu sediul în S. M., str. C. C., nr.3 și D. G. a F. P. M., cu sediul în B. M., str. S., nr. 2A.
Obligă pe pârâte să restituie reclamantului suma de 9.734 lei, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din O.G nr. 9/2000 de la data de _ până la_, respectiv conform art. 3 alin. 2-4 din O.G nr. 13/2011 începând cu data de_ până restituirea integrală a sumei.
Respinge cererea de obligare a pârâtelor la plata daunelor morale.
Obligă pe pârâte să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 103,3 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, _ | . | |
PREȘEDINTE, M. H. C. | S. | GREFIER, |
Red.M.H._ /tehnored.C.S._
