Decizia civilă nr. 5627/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 5627/2013
Ședința publică de la 13 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător S. L. R. Judecător V. G.
Grefier M. V. -G.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta D. | G. | A F. P. | ||
A J. | S. în numele A. F. P. A M. | Z. | împotriva |
sentinței civile nr. 5302 din data de_ pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamantul intimat N. G. și chemata în garanție A. FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - RESTITUIRE TAXĂ AUTO.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă 5302 din data de_ pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea reclamantului N. G. , și a fost obligată pârâta D. G. A F. P. -S. prin A. F. P. Z. să-i restituie suma de 1904 lei, reprezentând diferență de sumă reținută în contul taxei de poluare, din totalul sumei de 3400,72 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu chitanța seria TS 4A nr.5468556 din_ și să-i plătească dobânda, conform art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că la data de_ reclamantul a achitat suma de 3400,72 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare (fila 5).
Din suma de 3400,72 lei i s-a restituit reclamantului suma de 1497 lei, rămânând suma de 1904 lei ce a fost stabilită ca fiind datorată prin decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule (f.4).
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile
contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste.
A concluzionat instanța de fond că taxa impusă reclamantului încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F.
P. A J. S. în numele A. F. P. Z.
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingeri acțiunii formulată de reclamant ca inadmisibila și respingerea capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale ca nefondat.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 punct.7. 8,9 Cod Procedura Civila și în considerarea disp. art. 3041C. pr. civ., pârâta a susținut că consideră criticabilă sentința atacată deoarece instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea și a dispus obligarea AFP la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legala de la data plății acesteia și până la data restituirii efective, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat anularea vreunui act și nici să se constate refuzul nejustificat, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punct 6 Cod procedura Civila.
Stabilirea cuantumului sumei și a obligației plății taxei de poluare instituita prin OUG nr. 50/2008 au fost stabilite prin Decizia de calcul a taxei pe poluare emisa de A. F. P. în urma căreia reclamantul a plătit suma. Prin urmare, decizia de calcul a rămas definitiva nefiind exercitata procedura administrativ fiscala astfel ca în lipsa anularii deciziei de calcul de către instanța de judecata nu poate fi restituita taxa de poluare. Formularea ulterioara a unei cereri de restituire nu mai poate fi luata în considerare în acest context întrucât raportul de drept material fiscal nu poate fi analizat în lipsa urmării procedurii administrativ fiscale. În ceea ce privește adresa emisa de către
AFP, aceasta nu constituie un act administrativ fiscal potrivit art. 41 Cod procedura Fiscala ci prin aceasta organul fiscal a explicat reclamantului de ce solicitarea sa de restituire nu poate fi soluționata în mod favorabil.
Acest punct de vedere nu întrunește caracteristicile prevăzute de art. 2 alin.
1 lit. A din Legea nr. 554/2004 și nu poate fi cenzurat pe cale judiciara.
Hotărârea preliminara a CJUE ( în baza art.267 TFUE) este obligatorie pentru instanța de trimitere, dar numai în privința litigiului în cadrul căruia a fost formulata chestiunea prejudiciala.
Menționează faptul că efectele Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 - Tatu nu sunt incidente în speța de fata.
În acest context, demersul judiciar al reclamantului, nu se încadrează în prevederile textelor legale precizate, acesta urmărind repararea unei pagube fără însa ca în prealabil actul administrativ cauzator al pagubei sa fi fost desființat .
Fără o analiza a actului administrativ prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale, instanța nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitată
Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg în întimpinarea depusa la dosarul cauzei.
Referitor la acordarea dobânzii legale solicită de asemenea respingerea și acestui capăt de cerere ca nefundat.
În ipoteza în care se va aprecia că acțiunea este fondata solicită menținerea cererii de chemare în garanție a A. Fondului pentru Mediu, pentru motivele arătate în cererea de chemare în garanție.
Examinând recursul, Curtea reține următoarele:
In ce priveste inadmisibilitatea actiunii,ipotezele legale de restituire si conformitatea taxei de prima inmatriculare cu dreptul Uniunii Europene Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică.
Astfel recurenta susține că acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Din aceasta perspectiva nu se poate retine nici inadmisibilitatea actiunii pornind de la imprejurarea ca nu s-a atacat decizia de restituire nr. 194890/2008 sau ca aceasta suma s-a retinut cu alt titlu respectiv cu titlu de taxa de poluare .
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască
particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefundat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 antamate de recurentă prin concluziile scrise Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61- 70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Prin actiunea formulata reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata dobanzii legale ,fapt ce rezulta din obiectul actiunii .
Prima instanta admitind actiunea a acordat altceva decit ceea ce a cerut reclamantul respectiv dobanda fiscala altfel spus s-a pronuntat extra petit
.Acordarea de catre instanta a ceea ce nu s-a cerut se incadreaza in motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ .In mod unanim in literatura de specialitate se arata ca acest motiv de recurs nu este de ordine publica ci este unul de ordine privata .In speta acest motiv a fost invocat de catre parata in recursul formulat si din cele mai sus expuse rezulta ca este intemeiat urmind ca instanta sa admita recursul si sa modifice sentinta sub acest aspect .
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 3041C.pr.civ corob. cu art. 304 pct. 6, art.312 C. pr. civ. raportat și la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat de pârâta D.G.F.P. S.
- în în numele A. F. P. Z. și se va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că se va înlătura obligația pârâtei de plată a dobânzii fiscale și se va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J.
S. în numele A. F. P. A M. Z. împotriva sentinței civile nr. din 5302 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtei de plata dobânzii fiscale.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, A. A. M. | Judecător, S. L. R. | Judecător, V. G. |
Grefier, M. V. -G. |
Red.A.A.M./dact.V.R.
2 ex./_ Jud.fond: M. S.
