Decizia civilă nr. 5932/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5932/2013
Ședința publică de la 23 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător M. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - cererea de revioztuire formulată de revizuientul O. V., împotriva deciziei civile nr. 1560/2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. C. I., având ca obiect obligația de a face.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_, revizuientul a depus la dosar concluzii scrise și sesizări.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 1560 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., a fost respins recursul declarat de reclamantul O. V. împotriva sentinței civile nr.10938 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care a menținut-o în întregime.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele
:
În speța reclamantul a formulat acțiunea doar în contradictoriu cu parata
P. I. .
Prin aceasta acțiune reclamantul urmarea în primul rând obligarea pârâtei
P. comunei I. la comunicarea răspunsului la cererile înregistrate sub nr. 484/_ și nr.687/_ ,cereri ce vizau acordarea unor drepturi în temeiul Legii 221/2009 și a Legii 10/2001 referitoare la o serie de bunuri mobile indicate expres în cuprinsul acestor cereri și după primirea acestui răspuns restituirea acestora.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în sfera de competență a instanțelor de contencios administrativ intră cererile formulate de persoanele care se consideră vătămate într-un drept sau interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri adresate autorității publice.
Ca atare calitatea procesuală pasiva revine fie autorității publice care emite actul administrativ atacat fie celei care a vătămat un drept al reclamantului prin nesoluționarea unei cereri în termen legal sau prin refuzul expres de soluționare.
Conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive";. Doar aceste autorități publice au posibilitatea legală de a sta în instanță, în calitate de reclamant sau pârât.
1
Art. 77 din legea sus menționata prevede că primăria reprezintă o structură funcțională aflată în subordinea primarului care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Ca atare primăriei nu ii este conferita prin legea sus menționata nici o atribuție de a emite vreun act ,de a soluționa vreo cerere privind drepturile unei persoane și ca atare din perspectiva Legii 215/2001 ea nu poate sta în judecata în calitate de parat neavând atribuții proprii .
Totodată nici Legea 221/2009 și nici Legea 10/2001 în baza cărora se solicita în speța de către reclamant restituirea unor bunuri mobile nu conferă nici o atribuție în domeniul de aplicare a acestei legi primarilor raportat la art.4,5 din Legea 221/2009 respectiv art. 21 din Legea 10/2001 astfel ca în speța nu se poate retine calitatea procesual pasiva nici din perspectiva acestor legi speciale.
În privința răspunsului la cererile adresate răspunsul la aceste cereri a fost comunicat reclamantului conform actelor de la f. 13-16 dosar fond .
În aceste condiții pârâta P. I. nu poate fi obligata sa recunoască reclamantului vreun drept în temeiul Legii 221/2009 sau Legii 10/2001 asupra imobilelor pretinse neavând în acest domeniu vreo atribuție recunoscuta de legiuitor. În consecința și în baza considerentelor mai sus menționate Curtea în temeiul art. 304 indice 1 corob cu art. 312 C.pr.civ a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurata ca fiind legala și temeinică.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul O. V.
, solicitând modificarea deciziei civile nr. 1560 din_, pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel C., cu admiterea recursului formulat.
În motivarea cererii de revizuire arată că nu este de acord cu soluția instanței de recurs, deoarece consideră că a introdus această cerere având un temei de drept în acest sens.
Mai arată că în Legea 221/2009 se prevede ca poate formula plângere împotriva Primăriei C. I. ceea ce a și făcut in termen procedural pentru a intra in posesia bunurilor mobile moștenite de la părinții săi si care ii revin in temeiul legii reparatorii sus menționate. Aceste drepturi trebuie sa îi fie acordate întrucât bunurile au aparținut părinților săi si nu poate fi indus in eroare si deposedat pe nedrept de acestea. În speța sunt îndeplinite cerințele Legii 221/2009 întrucât tatăl sau O. Emil a fost arestat si deținut politic de doua ori
.Parata nici nu a răspuns solicitărilor sale si nici nu i-a restituit mobilele la care are dreptul in temeiul Legii 221/2009, solicitând obligarea pârâtei sa îndeplinească aceste obligații.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 322 din codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în speță conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, poate fi supusă revizuirii pentru unul din motivele expres și limitativ prevăzute la pct. 1 -10.
Din economia textului legal precitat rezultă enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot face obiectul căii de atac a revizuirii, enumerarea fiind expres și limitativ prevăzută de lege.
A admite că orice hotărâre a instanței de recurs este susceptibilă de recurs ar însemna nu numai să se adauge la lege ci chiar să se nesocotească principiul legalității căii de atac, în sensul că orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta.
În speță decizia atacată pe calea revizuirii nu evocă fondul și deci nu este susceptibilă de a face obiectul revizuirii.
2
Și este așa, deoarece a evoca fondul printr-o decizie a instanței de recurs înseamnă fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care a fost reținută de instanța de fond în faza premergătoare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt care au fost stabilite, oricum în oricare din aceste situații urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât aceea care fusese stabilită până la acel moment procesual.
O atare situație nu se întâlnește în cazul în care instanța de recurs respinge recursul ca în ipoteza din speță.
Așa fiind, în temeiul art. 328 C.pr.civ. se va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de reclamantul O.
V. împotriva deciziei civile nr. 1560 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. D. R. -R. D. L. U.
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud. recurs. A.A.M. /S.L.Rus/MD.
3
